Opinii: Educatia, fara mari sperante

In strada ar fi trebuit sa fie astazi nu doar profesorii. Motive cel putin la fel de mari de nemultumire au elevii si studentii.

Daca in cazul dascalilor este vorba despre neajunsurile financiare ale prezentului, corectabile la o adica, in cazul elevilor si al studentilor este vorba despre situatia jalnica a invatamantului romanesc, care le greveaza grav si iremediabil viitorul.

Salariile mici ale cadrelor didactice reprezinta doar una dintre problemele grave ale educatiei din Romania. E drept, una foarte mare.

Profesorii au fost poate categoria profesionala cea mai umilita la impactul dintre promisiunile electorale si masurile de austeritate. In cateva luni s-au prabusit de la o majorare salariala de 50%, statuata prin lege si intens garantata de la cel mai inalt nivel, dar niciodata acordata, la o amputare salariala de 25%, adica un ecart de 75% dintre promisiune si fapte.

Efectul acestui salt brutal se resimte nu numai in demoralizarea dascalilor, ci si in plecarea din sistem a multora dintre ei, definitiv sau, deocamdata, doar in concedii fara plata.

Pleaca pe capete nu doar profesorii din invatamantul preuniversitar, ci si asistentii universitari, redusi la salarii intre 600 si 900 de lei pe luna. Viitoarea lege a salarizarii bugetarilor nu este aducatoare de mari sperante.

In stupida traditie roamaneasca, munca intelectuala este desconsiderata, asa ca pe grila de ierarhizare a bugetarilor, de la 1 la 15, profesorii sunt undeva pe la mijlocul jumatatii de jos, la fel ca medicii. Aici nu mai discutam despre sume nete, vorbim despre nerecunoasterea unui statut social, ceea ce e chiar mai umilitor decat o pierdere temporara de venituri.

In aceste conditii, ce pot face profesorii in afara de a pleca unde vad cu ochii, cautand nu bunastarea, ci supravietuirea? Si, in general, primii pleaca cei mai buni, pentru care exista oferte.

Iar profesorii care raman, indiferent de nivelul la care predau si de gradul didactic, sunt nevoiti sa renunte in primul rand la toate formele de perfectionare, de la carti la congrese si cursuri de specialitate, prea costisitoare pentru buzunarul lor. Ajungem asa la cea mai mare boala a invatamantului romanesc, calitatea foarte slaba, certificata de toate studiile internationale.

Invatamantul romanesc invechit, mai degraba mestesug de tampenie, vorba lui Ion Creanga, invatamantul romanesc producator de someri pe banda rulanta ar trebui reformat rapid din temelii, incepand cu programele total depasite si neatractive pentru elevi si total neadaptate cerintelor vietii contemporane, continuand cu depolitizarea, cu relansarea concurentei intre scoli, intre pofesori si elevi si cu reasezarea dascalului la statutul social pe care-l merita.

Deocamdata insa, reforma educatiei pare blocata. Legea Educatiei Nationale zace la comisia pentru educatie din Senat.

PSD se lupta din rasputeri sa nu lezeze mai ales interesele majore ale clanurilor universitare, ale profesorilor cu zeci de norme si iubitori de plagiat. E drept ca nici reprezentantii PD-L, in frunte cu Mihail Hardau, presedintele comisiei, nu se dau de ceasul mortii pentru a grabi adoptarea legii ce ar strica multe dintre status-quo-urile din invatamantul romanesc.

Emil Boc si Marko Bela vorbesc despre adoptarea legii prin asumarea raspunderii guvernului, adica despre un demers sortit, in mod normal, esecului.

In urma cu mai putin de un an, dupa ce guvernul a recurs la aceasta procedura pentru o alta forma a aceleiasi legi, Curtea Constitutionala a decis ca Legea Educatiei Nationale nu poate fi adoptata prin asumarea raspunderii deoarece nu exista niciun motiv pentru ca ea sa nu fie supusa unui dezbateri publice si parlamentare temeinice.

E drept, pe vremea aceea CCR avea o alta componenta, iar judecatorii constitutionali nu sunt obligati sa tina cont de deciziile anterioare ale Curtii.

Dar daca la fiecare schimbare a componentei CCR vom asista la cate o schimbare totala de viziune, ma tem ca mai bine am renunta la aceasta institutie.

Una peste alta, educatia romaneasca nu are parte decat de vorbe si proiecte, prea multe chiar, dar este vaduvita exact de faptele care ar trebui sa sustina aceasta inflatie de bune intentii.

Iar pentru viitor nu se arata mari motive de optimism, iar elevii si studentii au motive chiar mai mari decat profesorii sa iasa in strada.

Orban acuză Biroul Electoral Central că favorizează alianța PSD-PNL: ”Le-a dat voie să desfacă alianţa împotriva firii”

Liderul Forţa Dreptei, Ludovic Orban, a acuzat joi, 25 aprilie, Biroul Electoral Central că ar fi modificat „în mod ilegal” o hotărâre de guvern şi că instituţia ar fi...

Liderul USR, după trimiterea în judecată a lui Clotilde Armand: ”Sunt nişte dosare fake, hărţuieli politice”

Preşedintele USR, Cătălin Drulă, a reacţionat după Clotilde Armand, primarul Sectorului 1, a fost trimisă în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 şi a afirmat că...