Opinii: Ce nu rezolva proiectul Legii Educatiei Nationale?

Desi reprezinta un important pas inainte pe calea modernizarii, europenizarii si eficientizarii sistemului educational romanesc, proiectul lasa totusi aspecte importante nerezolvate, pe care le semnalam in speranta ca dezbaterea parlamentara va tine cont de aceste propuneri si idei.

1. Legarea salarizarii de performanta

Cea mai importanta problema nerezolvata este legarea salarizarii de performanta profesionala si rezultatele muncii.

Astfel, la art. 81 se spune:

(5) Salarizarea personalului didactic si a celui didactic auxiliar se face si in functie de performantele profesionale, conform legii.

Acel "si" strecurat in lege apare ca o "concesie" nedorita, pusa doar "sa dea bine"! Adica in functie de ce altceva se face salarizarea, daca nu de performantele profesionale?

Raspunsul il gasim in Legea salarizarii unice, care pune la baza salarizarii bugetarilor gradele si vechimea, nu performanta profesionala. Poate in alte tari asa o fi.

Dar in Romania care vine dupa 45 de ani de comunism si inca 20 de ani nedefiniti, 65 de ani in care pacalirea statului, sistemului, legilor, sefilor, constituiau si constituie "modus vivendi", sistemul acesta de salarizare este nociv. Trebuie reconstruit cultul muncii si al lucrului bine facut. Ori aceasta reconstructie nu se poate realiza decat prin legarea stricta a salarizarii de performanta profesionala.

Solutia consta in reducerea partii fixe a salariului la maximum 50%, iar restul, partea variabila, sa fie acordata de catre angajator strict in functie de performanta si rezultatele muncii.

Altfel, se va perpetua starea actuala, cand o buna parte dintre profesorii cu grade si vechime sunt si cei care fac cel mai putin pentru elevii pe care-i educa. Fapt ce demotiveaza pe aceia care chiar fac eforturi mari la catedra iar pe tinerii capabili ii indeparteaza de sistemul educational, pentru ca ori cat de performanti ar fi vor avea doar salariu de incepator.

2. Controlul calitatii

A doua problema prost rezolvata este evaluarea si controlul calitatii proceselor, institutiilor si actorilor din educatie.

Daca autorizarea provizorie si acreditarea reprezinta un atribut al statului, pentru care este raspunzator in fata cetatenilor si pentru care isi creeaza institutii specializate (ARACIS si ARACIP), evaluarea periodica a calitatii ori nu se face deloc, ori se face chiar de catre furnizorii de servicii educationale.

Ori, ce furnizori de servicii si bunuri sunt dispusi "sa-si dea cu firma in cap", recunoscand ca au servicii de proasta calitate? Asa se explica fraudarea si mistificarea masiva a examenelor de bacalaureat, de absolvire a invatamantului obligatoriu, a examenelor de licenta, a tezelor unice, etc.

Asa se explica si faptul ca ARACIS, avand stafful compus din universitari salarizati si de universitati, a gasit la evaluarea periodica institutionala ca 2/3 din universitatile de stat sunt perfecte, au "grad ridicat de incredere", cand toata lumea stie ca majoritatea lucreaza in regim de "fabrici de diplome"!

Scolile, directorii, profesorii sunt direct interesati sa ascunda "gunoiul sub pres", mai ales ca de lipsa de educatie nu se moare. Sufera doar productivitatea economiei si bunastarea noastra a tuturor. Nici macar faptul evident ca elevii de azi sunt platitorii pensiilor de maine nu pare sa impresioneze prea multa lume.

Solutia consta in constituirea unui corp de evaluatori ai calitatii "de terta parte", adica neapartinand si nesalarizati de sistem, de genul expertilor contabili. Acestia isi vor face meseria neinfluentati de apartenenta la sistem si de faptul ca sistemul ii salarizeaza.

O alta parte a solutiei consta in definirea prin lege a "progresului scolar" drept principal criteriu de evaluare a profesorilor, scolilor, managerilor, sistemului in general. Daca progres scolar nu e, nimic nu e.

Cuantificarea progresului scolar se poate face cu aplicatii informatice care furnizeaza teste grila personalizate, similare dar nu identice, cu corectare informatica, asa cum se procedeaza mai peste tot in lume. In felul acesta factorul uman, subiectiv si de multe ori interesat, este eliminat si am avea, in sfarsit, o evaluare cat de cat obiectiva a performantelor sistemelor noastre de educatie si formare profesionala.

In invatamantul superior propunem ca evaluarea periodica a calitatii educatiei sa fie realizata exclusiv de agentii straine, inscrise in EQAR (Registrul European al Agentiilor de Evaluare a Calitatii Educatiei).

Tot pentru invatamantul superior, singurul criteriu eficient de evaluare, existent si alte tari, este insertia in piata muncii a absolventilor, in specializarea urmata in facultate si nivelul salariilor. Aceasta sarcina poate fi preluata de Registrul Matricol Unic (RMUR), care avand datele personale ale studentilor poate urmari, esantionar, intrarea in piata muncii a acestora.

3. Valoare si non valoare

Ramane in continuare nerezolvat amestecul de valoare si nonvaloare din invatamantul superior, provocat de acordarea titlurilor doctorale si universitare cui a avut bani si influenta.

Este suficient sa amintim "doctori" precum Genica Boierica, Dinel Staicu, Nicolae Mischie, Catalin Voicu, care vor primi aceleasi salarii si vor sta in continuare la aceeasi masa (in cazul in care nu sunt in puscarie), cu oameni care au obtinut aceleasi titluri in universitati externe de prestigiu sau dupa o viata de munca si sacrificii.

Tot din cauza acestor impostori, cu "opera" bazata in mare parte pe plagiate nesanctionate, tineri cu studii stralucite in strainatate nu pot reveni in tara pentru ca bat la porti inchise pentru ei, posturile fiind ocupate de "profesorii" si "doctorii" facuti pe pile si bani.

Solutia ar fi fost prevederea in proiect a posibilitatii reevaluarii si revalidarii titlurilor universitare si doctorale care nasc suspiciuni, cu ajutorul organismelor si institutiilor internationale de prestigiu. Oricat de grea si utopica ar parea aceasta solutie, pana nu se separa "graul de neghina", pana nu se face dreptate nu va exista liniste si pace in lumea universitara.

4. Descentralizarea este incompleta

Nu exista in lege prevederi clare pentru ca gestionarea retelei scolare- infiintarea, desfiintarea, comasarea, finantarea unitatilor scolare- sa devina atributul exclusiv al administratiei publice locale sau judetene.

Spre deosebire de ce se intampla in Bucuresti, unde Consiliile Locale ale sectoarelor si-au creat entitati care se ocupa de reteaua scolara, in judete nu exista organisme ale Consiliilor Judetene (Directii Judetene de Invatamant), care sa se ocupe invatamant.

In aceste conditii Inspectoratele Judetene vor indeplini in continuare importante atributii in gestionarea retelei scolare. Doar ca Inspectoratele sunt institutii deconcentrate, nu descentralizate, Inspectorii Generali sunt numiti de ministru si fac politica impusa de partidul care a dat ministrul educatiei, nu apara interesele comunitatii.

Spre deosebire de presedintele Consiliului Judetean si de consilierii locali sau judeteni care au fos alesi prin vot direct de comunitate si este de presupus ca sunt mai inclinati sa apere interesele acesteia.

Solutia consta in trecerea, prin lege, a tuturor deciziilor privind administrarea retelei scolare la Consiile Locale si Judetene, cele mai indreptatite sa promoveze interesele comunitatii.

5. Recredibilizarea examenelor de absolvire

Desi parte a evaluarii in educatie, merita o mentiune aparte. Pervertirea lor si afisarea unor rezultate mirobolante, in contradictie cu ce stim cu totii ca se intampla in educatie, toate acestea fac din recredibilizarea acestor examene o parghie importanta pentru readucerea adevarului in invatamant.

Proiectul de lege nu contine nicio prevedere care sa schimbe actuala stare de lucruri.

Solutia consta in apelul la aplicatiile informatice amintite deja, care sa furnizeze teste grila personalizate, similare dar nu identice, cu corectare de asemeni informatica. Doar in acest mod factorul uman, subiectiv si interesat poate fi inlocuit cu computerele care nu pot fi corupte.

6. Nu exista o asociatie profesionala a cadrelor didactice

Spre deosebire de Legea sanatatii din 2002, care a statuat infiintarea Colegiului Medicilor, cu importante atributii privind gestiunea carierei membrilor sai si respectarea Codului Etic al profesiei, cadrele didactice vor fi in continuare "organizate" tot de minister si inspectoratele scolare.

Cui ii convine aceasta situatie? De ce sa nu fie infiintata prin lege o asociatie similara Colegiului Medicilor, cu acelasi gen de atributii? Un astfel de organism ar fi un interlocutor valabil pentru autoritatile statului, pentru structurarea corpului profesoral, apartenenta la acest corp fiind un factor de stabilitate.

7. Nu exista cai de sanctionare a Consiliilor de Administratie neperformante

Premisa ca toate Consiliile de Administratie (CA) din scoli se vor achita impecabil de sarcinile care le revin este gresita, mai ales in contextul in care proiectul nu prevede indemnizatii de sedinta pentru membrii CA, acestia urmand sa presteze munca voluntara.

In situatia in care parintii si elevii nu pot opta intre mai multe scoli, pentru a alege pe cea mai performanta, este posibil ca activitatea conducerii unitatii sa fie dirijata spre interesele salariatilor, nu ale elevilor. Pentru a nu prelungi prea mult aceasta stare nefericita, finantatorii, respectiv Ministerul Educatiei si Consliliul Local/Judetean ar trebui sa aiba posibilitatea, prevazuta de lege, de a dizolva CA neperformant, iar membrii sai sa piarda dreptul de a fi alesi in viitoare CA.

8. Absenta sanctiunilor

Daca situatia ramane in cadrul propus de proiect, raspunderea publica, neurmata de sanctiuni, este doar o vorba in vant, de care nu se va sinchisi nimeni. Ca si multe alte legi din Romania si acest proiect pacatuieste prin faptul ca nu prevede la fiecare capitol si sanctiunile implicate de nerespectarea prevederilor din capitol.

Ne vom trezi, ca de atatea ori, ca nerespectarea legii nu are nicio consecinta in planul raspunderii administrative, disciplinare sau penale. Probabil ca nu este o intamplare aceasta lacuna des constatata in legislatia noastra.

Zona de normare, cercetare, ancheta si sanctiune administrativa este slab acoperita de legislatie, ramanand doar apelul la justitie, boala lunga, uitare sigura. Asa se face ca justitia este supraaglomerata cu tot felul de cauze care nu intra neaparat in zona sa de incidenta. Un alt exemplu. Nu se precizeaza in proiect ce organism stabileste un plagiat, urmand ca apoi prevederea din lege, foarte buna de altfel, sa produca efecte.

Amanarea rezolvarii acestei spinoase probleme printr-un un nou proiect de lege este, oare, inspirata de cei care se simt cu musca pe caciula? Propunem ca organismul in sarcina caruia sa revina stabilirea plagiatelor sa fie CNADTCU (Consiliul National de Acreditare a Diplomelor, Titlurilor si Certificatelor Universitare), prevederea devenind operationala odata cu promulgarea legii.

(Art 262 (3) Se interzice ocuparea posturilor didactice si de cercetare de catre persoane dovedite ca au plagiat. Se anuleaza concursul pentru un post didactic ocupat, indiferent de momentul la care s-a dovedit ca o persoana a plagiat. In termen de 12 luni, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului va elabora un proiect de lege pentru reglementarea plagiatului in invatamant si cercetare.)

9. Masuri antinepotism

Prevederea de la art. 192

"(7) Durata mandatului de rector este de 4 ani, cu posibilitatea reinnoirii conform prevederilor Cartei universitatatii" nu este suficienta, legea trebuie sa prevada in mod expres limitarea la doua mandate a activitatii unui rector. Deasemeni, in cazul celorlalte functii de conducere, functii ce trebuie scoase la concurs in totalitate, trebuie prevazuta limitarea ocuparii lor la doua mandate.

Prevederea de la Art 118 (2)b) situatiile de conflicte de interese si incompatibilitati, incluzand prevederea ca in aceeasi universitate nu pot ocupa simultan functii de conducere, la oricare nivel, soti, afini si rude pana la gradul III, inclusiv; este corecta dar trebuie extinsa cu prevederea: "Nu pot ocupa functii de conducere persoane care au in randul salariatilor soti, afini si rude pana la gradul III, inclusiv"

Numarul membrilor unui departament trebuie limitat inferior la minimum 30, pentru a nu preschimba pur si simplu catedrele cu departamente, adica aceleasi structuri dar cu alta denumire.

10. Finantarea cercetarii universitare

Masuri pentru finantarea cercetarii universitare strict in functie de calitatea cercetatorilor si a rezultatelor obtinute, utilizand criterii validate international.

Nici la acest capitol legea nu prevede masuri clare de eficientizare a cheltuirii fondurilor alocate cercetarii. Solutia corecta este ca pana la formarea unui corp de evaluatori romani credibili sa se apeleze la evaluatori straini, de la universitati din top 100 din Europa si alte state cu o cercetare universitara de prestigiu.

11. Masuri de natura "lustratiei"

Nu sunt prevazute in lege masuri necesare de genul: candidatii la functii de conducere sunt obligati sa declare pe proprie raspundere ca n-au fost colaboratori ai securitatii ca politie politica si n-au avut functii de conducere in PCR.

Exista in continuarea speranta ca parlamentarii sa indrepte ceeace autorii proiectului de lege n-au reusit sa duca pana la capat.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...