Opinii: Educatia nesimtita

Doua mecanisme de natura afectiva influenteaza realizarea invatarii; unul ne da emotii, sentimente neplacute, altul ne da stari placute, de bine si de bucurie.

Este probat stiintific - creierul afectiv este mai rapid si de obicei dominant, ratiunea facand apel la afectiv pentru a lua decizii.

Chiar daca rationam asupra unor lucruri, motivele care ne determina actiunea sunt de natura afectiva.

Antonio Damasio a argumentat cu probe stiintifice in "Eroarea lui Descartes" ca, in absenta reperelor afective, ratiunea este practic incapabila sa ia decizii corecte, consecvente, astfel incat viata sociala a individului este ruinata.

Ceea ce simtim influenteaza invatarea

Acest lucru nu ne surprinde, deoarece fiecare ne putem da seama de rolul afectelor placute sau neplacute in viata noastra.

Un proverb sintetizeaza acest lucru: "Cine se arde cu ciorba sufla si-n iaurt". Este irational sa sufli ca sa racesti iaurtul, dar pana cand experienta isi regaseste echilibrul, suntem mult mai atenti la alimentele consumate.

Pericolele prin care trecem sunt intotdeauna insotite de emotii puternice. Ele au rolul de a impune corpului, creierului, masurile necesare pentru memorarea situatiei, a erorii de comportament care a condus la pericol.

Fara aceste emotii, nu am mobiliza suficienta energie pentru a fixa definitiv in memoria afectiva pericolul care ne pandeste in anumite situatii. Rolul lor este acela de a ne atrage atentia asupra pierderilor pe care le putem suferi.

Emotiile pozitive apar, de exemplu, cand intalnim pe cineva drag, in prezenta caruia viata noastra s-a imbogatit, primeste sau poate capata un sens.

Ne bucuram cand unele nevoi sau aspiratii se implinesc, cand suntem cu prietenii sau familia, ei ne ajuta sa ne regasim echilibrul dupa o munca obositoare.

Un fruct sau ceva bun consumat ca aliment ne poate face sa simtim satisfactia organismului de a primi cele necesare.

Aceste afecte pozitive au rolul de a ne semnala un castig, doar ca ele sunt mult mai reduse ca intensitate fata de cele negative. Sentimentele fixeaza la nivel afectiv ce invatam din emotii. Ne leaga sentimente placute fata de parinti, daca acestia au fost un sprijin afectiv pentru noi.

Daca ne-au neglijat sau ne-au ranit, toata contributia lor materiala risca sa fie desconsiderata.

Iertam foarte greu pe cei care ne-au suparat, chiar daca au facut-o involuntar sau intelegem ca, din ignoranta, asa s-au setat ei sa se apere sau sa actioneze in anumite situatii.

Se vede si de aici importanta pe care o acordam afectivului si faptul cat de greu este sa intervenim in acest domeniu. O idee o inlocuiesti usor cu alta, dar o emotie puternica traita sau un sentiment cristalizat ridica bariere care sunt greu de trecut.

Educatia de astazi ignora simtirea

Cat tine cont sistemul educativ de aceste procese fundamentale ale vietii, desi sunt prezente si la animale?

Un caine pe care l-am ranit cumva nu ne uita toata viata lui. E necesar un mare efort pentru a ne imprieteni cu el si nici nu avem garantia ca ani de zile nu va fi suspicios.

Un copil care a fost ranit prin desconsiderare sau umilire in fata colegilor, va mai conlucra cu profesorul? La fereastra lui spre el va sta acea rana, care, pana se vindeca, respinge totul, ca sa nu mai aduca durere.

Din acest motiv este riscant si contraindicat sa construiesti o educatie bazata pe afecte negative. Pentru a le putea utiliza, trebuie sa fie deja construit un sentiment pozitiv puternic.

Din acest motiv uitam practic, sau chiar ne amintim cu placere unele corectii fizice pe care le-am primit din partea parintilor spre intimidare, nu spre vatamare.

Intelegem usor ca scopul lor este sa ne indeparteze de un anumit pericol pe care il neglijam, nu sa ne raneasca si trecem usor peste suparare, pentru ca avem incredere in ei.

Pentru a face ceva, oricine trebuie sa aiba un castig resimtit afectiv. Cati dintre copii au posibilitatea de a surprinde ce conotatie afectiva au informatiile, care e castigul dobandindu-le? Foarte putini sau chiar niciunul.

De aceea, profesorii de succes sunt cei care pun pasiune in ceea ce fac, care nu transmit doar informatii ci si bucuria pe care o aduc.

Invatand ceva creste stima de sine, iar profesorul care ajuta elevii sa simta invatarea i-a castigat ca prieteni. Un profesor care nu ii invata nimic le distruge stima de sine, facandu-i sa te simta incapabili. Iar ca reactie vedem unde a ajuns invatamantul.

Elevii, care nu castiga nimic cand li se impun doar informatii neutre, saboteaza ora dintr-un motiv simplu: simt nevoia de participare, de castig, dar nu sunt implicati.

In pregatirea lor si la toate perfectionarile profesorii nu sunt invatati aceste lucruri elementare. Si ei primesc numai informatii. Dar nu se invata minte si fac la fel, mai departe.

Ignorand ce simt cursantii, fiind atenta doar la informatii, neintelegand ca fara implicarea afectiva invatarea nu este eficienta, cum poate fi numita altfel educatia de astazi decat nesimtita?

Vizita președintele României, Klaus Iohannis, în Coreea de Sud. Vor fi semnate colaborări pe apărare și energie nucleară

Preşedintele Klaus Iohannis va efectua, săptămâna viitoare, de luni până miercuri, o vizită oficială în Republica Coreea, la invitaţia omologului său, Yoon Suk Yeol, informează...

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...