Respect si utilizare eficienta a fondurilor europene in educatie (Opinii)

Expunerea lui Ernesto Sirolli, de pe TED.com, despre modul in care occidentalii au ajutat Africa este una dintre cele mai educative, interesante poate chiar socante demonstratii despre modul in care pot fi risipiti banii oferiti cu cele mai bune intentii.

Prezentand propria experienta si citand analize asupra ajutorului oferit de-a lungul timpului Africii, el argumenteaza ca occidentalul are prostul obicei de a impune ceea ce el crede ca este binele, fara prea mult respect pentru cei pe care spune ca ii ajuta.

Asa au fost risipiti extraordinar de multi bani, care nu doar ca au adus progresul dorit ci adesea au produs mari dezechilibre locale, instaland un razboi permanent in anumite zone.

Concluziile pe care le propune Ernesto sunt de o claritate si de o evidenta careia nu i se poate sustrage nici o persoana onesta.

Primul lucru pe care il arata este importanta respectului pentru cei pe care vrem sa ii ajutam. Ajutorul impus este mai aproape de viol decat de un sprijin real, util. Cinstit este sa avem rabdare sa ii ascultam ca sa putem sa ii ajutam sa inainteze in directia in care acestia doresc sa mearga. Altfel, primim raspunsul pe care l-a dat batranica ajutata sa traverseze: "Multumesc, maica, dar eu nu doream sa trec strada!".

Ceea ce el semnaleaza in ultima instanta este ca prin interventia externa, abuziva, in cultura unor comunitati, acestea au fost grav perturbate din evolutia fireasca.

Este cunoscut faptul ca rezultatele si eficienta unei organizatii depind de cultura acesteia, care este si cel mai greu de schimbat. Interventiile impuse prin vointa unor sefi, care cred ca pot face minuni ignorand cultura organizatiei, se sfarsesc aproape intotdeaua prost.

Imediat ce sustinerea pentru schimbarea impusa inceteaza lucrurile revin la starea anterioara interventiei ori situatia evolueaza spre dezechilibre grave.

Educatia impune nu doar cunostintele ori abilitatile pe care le vor avea copiii ci si un mod de a fi. Asa cum este tratat copilul, asa va trata si el pe altii. Iar astazi, cel putin la noi, cu siguranta nu este tratat cu respect real.

Cauza este la minister, forumul chemat sa se ocupe de politica educationala. Incremenit in vechea paradigma a controlului institutional, acesta impune tot felul de abordari, in loc sa faca un pas in spate, sa slujeasca progresului scolilor si al elevilor.

Cel putin la nivel preuniversitar, acesta pare ca ar vrea sa controleze tot, de la modul cum respira si ceea ce fac profesorii in clasa, pana la ceea ce se gaseste in cotloanele ascunse ale mintii elevului. In loc sa sprijine profesorii si initiativele lor, acesta mai mult le blocheaza cu autoritarism.

Nu este o gluma faptul ca elevii sunt terorizati de examene si evaluari. In tari mult mai performante in educatie nici nu exista note, decat destul de tarziu, iar evaluari de sistem doar la varste de dincolo de adolescenta.

Si nu este doar atat, prin ce evaluezi arati ce pretuiesti. Vazand depersonalizarea lor, aservirea deplina "inaltelor idealuri ale educatiei", elevii nu mai respecta profesorii, pentru ca nici acestia nu ii respecta pe ei.

Confruntati cu o lume extrem de dinamica si de competitiva, elevii nu mai pot zabovi ani la rand ocupati cu istoricul stiintelor ori cu critica literara. Nici nu le poti spune elevilor de ce invata anumite lucruri, pentru ca, intr-adevar, nu le sunt de nici un folos in viata.

In perioada care se incheie in 2013, desi este si el beneficiar, ministerul Educatiei a reusit prin politica sa financiara sa perturbe grav proiectele din preuniversitar.

Socotindu-se singurul indreptatit sa decida, acesta nu a inteles ca este imposibil si demodat sa controlezi oamenii, ca astazi trebuie ii ajuti cu bunavointa sa isi faca treaba cat mai bine.

Astfel, spre exemplu, nevoia de perfectionare a dascalilor, de conectare a acestora la ultimele descoperiri in pedagogie, la fel de acuta precum cea de aer, a ramas nesatisfacuta, desi prin fondurile europene se putea racorda intreg sistemul la o viziune mult mai respectuoasa fata de elevi.

O astfel de formare nu trebuie insa impusa de sus, de la minister, este suficient sa fie sprijinite initiativele din sistem, nu blocate prin politica financiara descurajanta si discriminatoare de acum.

Cei care au avut privilegiul sa ia parte la schimburi de experienta in alte zone, cu alte culturi educationale (exemplu Reggio Italia), au reusit sa constientizeze cat de lipsit de consideratie si de brutal la nivel subtil este comportamentul nostru fata de elevi.

In totala opozitie cu ceea ce ne atrage atentia Ernesto sa evitam, noi le impunem tot ce trebuie sa faca, controlandu-i in loc sa colaboram cu ei. Sunt si exceptii, profesori cu har, dar ei sunt extrem de putini.

Amenintat din doua directii, centralismul autoritar din stanga si vedetismul academic din dreapta, invatamantului romanesc gaseste greu drumul catre un respect real pentru copil.

Initiativele si creativitatea, sufletul bun al dascalilor, vor putea lucra in interesul si de dragul elevilor doar cand ei si copiii vor avea parte de mai multa incredere din partea ministerului.

Pentru ca speranta moare ultima, speram ca ministerul responsabil cu educatia isi va schimba politica, iar urmatoarea etapa va fi mult mai benefica pentru aceasta.

Altfel intreg sistemul va continua sa se tarasca la comanda, ca acum, pentru ca de respectarea demnitatii profesorului si a elevului inca nu putem vorbi.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...