Smartphone-ul lui Victor Ponta, manualele lui Pricopie si sansa lui Hamza (Opinii)

Il chema Hamza. Venea din cartierul Barbu Lautaru. Avea o privire stralucitoare, tenul deschis, parul negru. Traia intr-o casa cu doua camere alaturi de trei frati. Nu aveau curent electric.

Ajunsese in clasa a patra si nu stia sa citeasca. Se uita la cuvintele insiruite in cartea de citire. Le apuca brusc cu o voce puternica si se oprea dupa prima silaba. In clasa se lasa linistea. Invatatoarea se uita pe geam. Noi stateam cu privirile sprijinite de literele tiparite si-l asteptam pe Hamza. Stiam ca nu va reusi. Mai ingaima o silaba a carei vocala o prelungea, cautand sa castige timp.

Noi incepeam sa ne foim in banci. Invatatoarea se plictisea si ii dadea un patru. Dar nu mai conta. Toate notele lui erau proaste.

La Scoala Generala numarul unu din localitatea Blaj nu era important ce esti si nici ce limba vorbesti. Toti incercam sa invatam engleza. Un sfert din clasa era formata din elevi maghiari, plus cea mai frumoasa fata, jumatate din romani si un alt sfert din rromi si sasi. Dar, ciudat, nu ne uram pentru ceea ce eram. Amestecam cuvintele si iesea acea vorbire molcoma care se baza mai mult pe emotie decat pe logica.

Uneori ne bateam intre noi, ne injuram sau ne infrateam pentru o eternitate care dura cateva zile. Asa era scoala mea in urma cu 40 de ani. Hamza nu avea nicio sansa la educatie, dar nici noi, nici el, nu stiam asta.

Speranta de viata in cartierul Barbu Lautaru era in jurul varstei de 40 de ani, din care jumatate erau petrecuti la inchisoare. Dar despre asta nu prea vorbeam. Din cand in cand, mai aflam vesti de la colegii nostri care locuiau acolo si povesteau despre bataile cu topoare si cutite.

Cumva, in aceeasi clasa, se amestecau toate categoriile sociale, de la gemenii geniali si bogati, pana la cei care veneau la scoala doar sa se incalzeasca la soba de teracota cu gaz.

In acea vreme nu stiam cine e ministrul Educatiei si nici cu ce se ocupa el, nu-mi povestea nimeni despre viitor, ci doar ma indemnau sa invat ca sa am o sansa despre care nu stiam nimic. Ceea ce imi doream sa devin nu exista in lumea copilariei mele. Si in aceeasi situatie ingrata se aflau si ceilalti colegi ai mei.

Astazi traim intr-o alta lume, una in care copiii lui Hamza au sansa lor, dar, din pacate, invatamantul romanesc a ramas suspendat intre doua lumi - cea comunista, in care adecvarea la realitate nu era importanta, pentru ca realitatea in sine nu era importanta, si capitalism, unde eficienta educatiei se masoara in numarul de angajari.

Am preferat doua decenii si jumatate sa ne mintim ca scoala romaneasca e performanta. Am ridicat in slavi exceptiile, ma refer la cateva zeci de olimpici care au fost folositi in scop propagandistic de catre partidele politice pentru a ascunde lipsa de viziune din domeniul educatiei.

Marti s-a publicat un clasamentul anual al universitatilor lumii. Universitatea Bucuresti intra la categoria 650-700 din 800. Babes-Bolyai si Alexandru Ioan Cuza din Iasi sunt la ultima categorie, 701-800. Aceasta e performanta invatamantului romanesc. De ce ar alege un absolvent de liceu sa studieze in Romania in loc sa aplice pentru Universitatea din Amsterdam care e pe locul 50 si are taxe zero pentru aplicantii din Uniunea Europeana?

Studentul trebuie doar sa-si plateasca intretinerea: cazare, masa si transport. De ce un angajator ar alege un absolvent de la o universitate din Romania, clasata dupa locul 600, in loc sa angajeze unul care a absolvit o universitate din top 100 sau, macar, top 500? Si daca-i angajeaza pe amandoi, cu ce diferenta de salariu?

Din pacate, invatamantul romanesc e intr-o criza profunda, totul culminand cu debutul suprarealist al anului scolar in care elevii claselor intai si a doua nu au avut manuale. De niciun fel! O licitatie cu dedicatie, contestata de editurile care au pierdut, a spulberat bucuria primei zi de scoala a zeci de mii de copii si de parinti. A meritat afacerea, domnule ministru Remus Pricopie? Un raspuns pe care-l vom primi doar la vot.

Pana atunci, parintii din Romania sunt investitorii principali in invatamantul romanesc, iar politicienii, sindicalistii din educatie si birocratii din sistem supravietuiesc de pe urma taxelor platite de noi toti.

Oare cate smartphone-uri cu abonament la Net sunt astazi in cartierul lui Hamza?

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...