Ministrul Educatiei nu poate fi decat o marioneta. Cine conduce, de fapt, sistemul? Interviu

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Miercuri, 06 Septembrie 2017, ora 11:49
27457 citiri
Ministrul Educatiei nu poate fi decat o marioneta. Cine conduce, de fapt, sistemul? Interviu
Foto: Facebook/ Oana Moraru

Daca se trezesc suficient de multi parinti si devin suficient de constienti despre nedreptatea care li se intampla copiilor lor in scoli, vor putea, la un moment dat, sa forteze schimbarea.

Invatamantul romanesc ne condamna copiii la un viitor in care ei vor tine tot capul plecat, lipsiti de idei, cutezanta, de abilitatea de a negocia sau de a-si impune punctul de vedere, afirma prof. Oana Moraru, consultant educational si fondatoarea Scolii Helikon.

Intr-un interviu pentru Ziare.com, Oana Moraru a facut o radiografie a sistemului de invatamant si a efectelor lui asupra copiilor: "tot sistemul este asezat pe o lipsa profunda de cunostinte despre psihologia copilului. Noi o dam cu matematici inalte de la clasa a II-a, fara sa intelegem 1 plus 1 al psihologiei umane. Le cerem copiilor sa invete cand noi nu am invatat niciodata ce este, de fapt, un copil."

Oana Moraru afirma ca in Educatie decid "sindicatele, inspectoratele, structurile influente din spatele politicienilor. Niciun ministru, oricat de lucid, modern si hotarat in gandire nu va primi prea curand sprijin; de fapt, nici nu va fi numit vreodata".

Anul scolar incepe cu scandalul intentiei ministrului de a renunta la manualele alternative. Ar fi mai bine cu un manual unic?

E vorba de afaceri cinice, nu de blocajul creat de edituri prin contestarea licitatiilor. Ingreunarea procedurala a fost intoarsa in favoarea ministerului, adica a intereselor lui de subsol. Editura Didactica si Pedagogica preia manualele si toti banii se varsa in buzunarele nomenclaturii ministeriale.

Intarzierea manualelor le-a convenit, ea reprezinta o buna afacere imediata. Se fac acum ca e nevoie de un ghid care inlocuieste aceasta fatala absenta. Ghiciti cine face acest ghid - o varza de mesaje si catre profesori, si catre elevi? O mare parte din contestatii s-a facut chiar din partea Editurii Didactice si Pedagogice, adica autoarea de ocazie a exact acestui ghid sau indrumatorului-inlocuitor.

Editura Ministerului a contribuit la blocarea licitatiilor. Numai bine sa justifice acum ministrul o gaselnita primitiv-comunista, care, cred, e o insulta aruncata in primul rand inteligentei umane, ca sa nu mai vorbesc de un act de coruptie sfidator, la vedere.

Elevii de clasa a V-a nici macar manuale unice nu vor avea la majoritatea materiilor...

Principala greutate este modificarea Programelor. Vor bajbai si profesorii, si elevii - si din cauza unei schimbari nedigerate inca, si din cauza lipsei unui suport coerent, de la o lectie la alta.

Cred ca avem un maxim de 15% profesori inspirati in tara asta, adica oameni care isi conduc lectiile fara sa aiba nevoie de manuale. Restul abordeaza invatarea stereotip, pagina dupa pagina, exercitiu cu exercitiu. Acestia se vor afla la mare ananghie. Probabil vor dicta lectiile in caiet, nu stiu.

Vorbiti de programe. Anul trecut ati facut parte din comisia constituita de fostul ministru Curaj pentru reformarea planurilor cadru. Ce s-a ales din acest demers din punctul dvs de vedere?

Atunci, la prima intalnire cu acel ministru, mi-am pus pentru prima oara intrebarea daca tara e condusa de politicieni si daca ministerul este condus, intr-adevar, de ministru. Am primit mesaje duble tot timpul, inca de la prima intalnire acolo.

Dupa evenimentele din strada, cand societatea civila parea ca are un suflu nou odata cu un guvern tehnocrat, am fost si noi chemati acolo, aparent pentru schimbare. Pentru cateva minute ne-am ambalat optimist; unii dintre noi fluturau deja idei marete si inovatoare. Dl. Curaj, insa, flutura fix doua variante de Plan-cadru, deja facute, la care s-a referit ca fiind "cele in limita carora trebuie sa inovam" pentru ca si lui i se impune o schimbare, dar una in limite previzibile.

Pentru ochii publici am fost un grup care gandeste langa un ministru deschis. Pentru noi, acolo, in jurul mesei ministeriale, a fost limpede din prima zi ca nu ministrul decide, ca "tara" vrea schimbari cuminti, nederanjante. Noi am fost momiti cu ideea unor bani europeni si a unor proiecte-pilot unde am fi putut, in timp, sa ne testam ideile.

Asta s-a ales: joc de imagine de care lumea a uitat oricum.

Dar cine decide, daca nu ministrul?

In hatisul administrativ al ministerului, exista, de la secretariate si pana la fiecare departament, oameni care tin cu dintii de scaune si care au parghii unse de multa vreme acolo, mult prea bine ca vreun ministru sa se prinda, in scurtul lui mandat, unde si de ce anume nu functioneaza vointa schimbarii.

Asta e "tara" adevarata in educatie: sindicatele, inspectoratele, structurile influente din spatele politicienilor. Nici unii, nici altii nu sunt interesati de reforma. Le este frica sa miste barca prea tare. Isi vor pierde - unii popularitatea, altii afacerile, cei mai multi scaunele.

La vremea aceea, cand se voia schimbare de genul "sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic" am simtit ca nu este loc deocamdata de leadership autentic in minister, ca niciun ministru, oricat de lucid, modern si hotarat in gandire nu va primi prea curand sprijin; de fapt, nici nu va fi numit vreodata. O marioneta e mai comoda. Toata lumea isi face treaba de subsol, linistita.

De ce reforma Educatiei arata ca un fel de opera a mesterului Manole? Ce ar trebui zidit in ea ca sa reuseasca?

Scoala romaneasca este profund politizata si birocratizata. Prin urmare, corupta. Pana nu se rezolva organizarea administrativa, nu putem vorbi de vreun impact pe care reformarea pedagogiei, a programelor sau a manualelor l-ar aduce. Toate intentiile bune pe hartie mor in teren, unde prea multi oameni sunt mai ocupati de scaune decat de copii.

Constat la copii, inclusiv ca parinte, o distantare de scoala, care nu este relevanta pentru interesele lor. Care este cauza acestei rupturi?

Distantarea este una naturala, de neoprit, pretutindeni in lume. Ne apropiem de o alta era, una care va incepe cu momentul recunoasterii faptului ca nicio fiinta umana nu mai poate fi bagata in cutie cu ceilalti, ca sa evolueze sincron intru cunoastere.

Modelul actual scolar a fost conceput in epoca industrializarii, cand era nevoie de mana de lucru instruita standard. De astazi, chiar, informatia pe care o ofera scoala poate fi gasita oriunde online. Numai scolile care si-au regandit profund rolul supravietuiesc autentic: adica cele care vad cine este fiecare copil si pot dezvolta programe personalizate.

La noi se face inca educatie de masa, sincronizata, cu profesori dezangajati, neentuziasti, posesori ai unor metode care nu se mai potrivesc deloc modului de operare mental al copilului de azi.

Tot sistemul este asezat pe o lipsa profunda de cunostinte despre psihologia copilului: despre cum NOI suntem responsabili de formarea motivatiei copiilor, a atitudinii fata de invatare, a atentiei, a ascultarii active si constiente.

Cultural, suntem o masa mare de profesori si parinti care credem ca toate acestea sunt raspunderea copilului: el trebuie sa vrea. Cu alte cuvinte, noi ne-am face treaba bine, daca ar vrea si copiii. Ei sunt vinovati cand nu sunt atenti, cand nu isi fac temele, cand par plictisiti. Lor li se toarna in cap reprosuri si pedepse de tot felul, cicaleli, rusinari si conditionari.

De aici porneste tot raul, de la neintelegera rolului nostru de ghizi personali care trebuie sa invete sa trezeasca in copii atentie, angajare, ascultare, motivatie. Noi o dam cu matematici inalte de la clasa a II-a, fara sa intelegem 1 plus 1 al psihologiei umane. Le cerem copiilor sa invete cand noi nu am invatat niciodata ce este, de fapt, un copil.

Ce trebuie sa invatam, ce este un copil?

Trebuie sa invatam cum se formeaza atentia, motivatia, capacitatea unui copil de a asculta activ si constient, nevoia lui de angajare in invatare. Deocamdata, noi, adultii, avem cumva parerea ca rolul nostru este sa ne ocupam de informatie si de exersarea unor deprinderi in exercitiu.

Cand copilul nu pare sa tina pasul sau isi manifesta dezinteresul, il culpabilizam pentru asta. Cei mai multi profesori raporteaza parintilor despre cum copilul lor nu face fata, nu munceste suficient, nu e atent si disciplinat, uitand sau, poate, nestiind niciodata, ca exact aceste calitati ale mintii sunt parte din raspunderea lor de formatori.

Mi se pare caraghios cum ne punem copiii la zid cu afirmatii de genul "nu vrea sa fie atent", "e lenes", "ar putea daca ar vrea" - uitand ca energia atentiei, energia vointei sunt vectorii mintii, unii pe care trebuie sa ii construim anume, care nu actioneaza de la sine, doar pentru ca le-o cerem.

Pretindem copiilor fara sa contribuim la starea lor de implicare, exaltare, mirare. Nu avem o pedagogie a formarii gandirii si a caracterului. Copilaria este perioada maximei plasticitati neuronale - timpul in care se pun in copii, subconstient, toate programele noastre de viata, inclusiv modul in care se vor simti responsabili fata de lume si de sine.

Internetul, tableta, telefonul sunt adversarii Educatiei?

Nu, deloc, dimpotriva. Singurul lucru rau despre tehnologie este acel lucru rau despre orice alt lucru "addictive", in exces. Tehnologia creeaza dependenta usor. Despre asta se stie tot in psihologia simpla, pe limbajul tuturor: un click, gratificarea imediata sunt imbatatoare.

Creierul copilului nu este pregatit sa isi regleze excesele. Sa lupte cu propriile tentatii, mai ales cand este vorba de fascinatia mediului online. Aici e vorba tot de puterea adultului de a crea ordine, limite si directie in viata unui copil. In prezenta acestora, tehnologia este magica, produce salturi exceptionale in gandire si simtire, deopotriva.

Cum creezi limita fara sa generezi frustrare?

Nu poti crea limite fara sa generezi frustare. Un anumit nivel de frustrare, o amanare a recompensei sunt, uneori, singurele cai catre maturizarea emotionala a copilului. Parintele de astazi se teme de micile "nefericiri" ale copilului sau. Are chiar tentatia de a le decupa imediat din viata lor.

Integrarea momentelor de tristete, de neputinta, de imposibilitate face parte din construirea identitatii, ca intreg. Copiii care au fost lasati sa isi simta frustrarea devin rezilienti, capabili sa urmareasca teluri pe termen lung, sa isi stabileasca prioritati.

Singurul lucru de tinut minte atunci cand punem limite este acela care priveste EMOTIA ce insoteste aceste limite. Cand parintele este nervos, incruntat, cuprins de frica sau indoiala, copilul va integra intai trairea acestuia, ca pe o pierdere a puterii si a controlulului. De aceea, va primi interdictia ca pe o nedreptate, ca pe ceva care i se intampla personal, ca un fel de hachita a parintelui.

Oamenii echilibrati impun limite fara drame emotionale, sunt ca un arbitru sportiv. O fac din hotarare interna, calma si ferma, pentru ca au o privire de ansamblu asupra vietii si o viziune definita despre cresterea propriului copil.

Cine nu este hotarat ce fel de parinte este va da mesaje mixte si va creste un copil intre doua ape, cu iesiri temperamentale, acceptari si opozitionism selectiv. Autoritatea e buna, atat timp cat este senina si egala cu ea insasi.

Parintii permisivi nu sunt respectati cu adevarat de copii, sunt mai mult folositi de acestia. Parintii fermi transmit in primul rand modelul propriei puteri si coerenta din interiorul spiritului lor, de care copiii se contamineaza in mod natural.

Cu copiii nostri trebuie sa fim asa cum ne-am dori sa fie si ei cu restul lumii: blanzi, dar foarte siguri de propria voce, de limitele demnitatii lor, neezitanti, fara compromisuri, transanti.

Au asadar si parintii o vina pentru calitatea proasta a Educatiei si pentru ruptura care se simte intre scoala si elevi?

Parintii nu sunt profesionisti ai educatiei. Faptul ca ai un copil nu te face expert in educatie. De la ei nu poti cere decat ceva bun simt, ca de la orice alt cetatean in orice alta problema statala. Ei asteapta sa aiba incredere in cineva, caci sunt asaltati de frici, pareri contradictorii si sfaturi extreme.

Pe de alta parte, ei sunt singura forta in care mai am incredere. Am speranta ca daca se trezesc suficient de multi si devin suficient de constienti si vocali despre ce nedreptate li se intampla copiilor lor azi in scoli, vor putea, la un moment dat, sa forteze lumea politica si substratul ei decizional la schimbare. In ultima vreme, totusi, mi se pare ca ne ducem tot mai in jos.

La ce nedreptate va referiti?

In timp ce colegii lor din Europa invata sa exploreze, sa gandeasca critic, sa ofere solutii alternative, sa isi argumenteze opiniile, sa ia atitudine, sa isi prezinte initiativa, sa isi exploreze gandirea "out of the box", noi cerem copiilor nostri sa reproduca, sa retina pe termen scurt operatii logice abstracte antrenate mecanic, in algoritmi si formule, sa invete definitii, sa reproduca eseuri dictate.

E nedrept ca le formatam mintea sa fie necompetitivi, neegali viitorilor lor parteneri economici, culturali si sociali. Invatamantul romanesc ne condamna copiii la un viitor in care ei vor tine tot capul plecat, lipsiti de idei, cutezanta, de abilitatea de a negocia sau de a-si impune punctul de vedere.

Nereformarea modului in care facem in carte in Romania este stagnarea gandirii in structurile ei repetitive si obediente si condamnare pe termen lung la necompetitivitate economica, saracie si coruptie.

In ce sens ne ducem tot mai jos?

A existat, de pilda, un proiect prezidential de reformare a educatiei. Nu am mai auzit nimic de el. S-au intamplat cateva intalniri formale, cu multe costume bine calcate, cefe groase si gandiri neaerisite despre care s-a raportat stins si apatic, la fel de stereotip si politicos.

S-au marit salarii fara sa se pretinda nimic in plus dascalilor, profesional vorbind. Au inceput sa cada iar directori si inspectori scolari ca sa fie numiti doar cei care trebuie, politic vorbind.

A crescut un curent puternic antireformist, au aparut in spatiul public o multime de figuri onorabile care sustin modelul educatiei de dinainte de 89, sau care afirma ca "metodele moderne" sunt o aiureala, iar copilul trebuie pus la respect, fiindca si-a luat-o in cap.

Sunt tot mai multi copii buni care nu viseaza altceva decat sa-si faca studiile in afara. Programele noi scolare au fost facute pe genunchi, manualele scrise in fuga, pana la ridicole aparitii ca cele de Educatie fizica. Ce sa mai spun?

Sunt intr-adevar multi nostalgici care invoca "scoala serioasa" care se facea inainte de 1989. In ce masura este aceasta perceptie corecta?

Acesta este un curent perfect justificabil psihologic. Asa e natura umana cand are parte de ceva libertate si trebuie sa-si puna mintea si deciziile la contributie, sa faca alegeri cu imediate consecinte: se sperie. Prefera modelul totalitar, cu un singur personaj la conducere si raspundere impartita egal.

Romania nu s-a copt inca pentru libertate si responsabilitate. Traim in zorii procesului de maturizare emotionala si etica, adica atunci cand impulsurile sunt individualiste, de genul "fiecare pentru el". Pentru ca inca suntem in faza orbecairii egoiste si fara viziune, am obosit de schimbari fara sens si tanjim dupa ce era odata.

In orice proces de transformare individuala sau colectiva exista modelul tunelului prin care orbecaim o vreme si, chiar inainte de intrezarirea luminitei de la capatul celalalt, o luam inapoi, cu frica. Probabil se invata mai mult pe vremuri, dar iata ce tip de prezent sau viitor produce generatia aceea "invatata si respectuoasa".

De ce atata ratare? Pentru ca nu numai mintea construieste lumi, ci si emotia, felul in care oamenii se simt pe dinauntru. Foarte multi din copiii aceia educati de scoala de dinainte de 89 au azi sufletele pline de rani, nesigurante si frici. Ceea ce produc si la suprafata. In ciuda cunostintelor lor.

ANRE demontează declarațiile ministrului Burduja privind energia alternativă: "Să se liciteze pentru aceste capacități"
ANRE demontează declarațiile ministrului Burduja privind energia alternativă: "Să se liciteze pentru aceste capacități"
Declarațiile ministrului Energiei, Sebastian Burduja, referitoare la ritmul extraordinar de instalare a fotovoltaicelor și eolienelor, au fost contrazise de președintele ANRE (Autoritatea...
Viitorul sumbru descris de Dan Barna (USR): "În 2025 vor fi din nou măriri de taxe pentru că nu mai au bani"
Viitorul sumbru descris de Dan Barna (USR): "În 2025 vor fi din nou măriri de taxe pentru că nu mai au bani"
Dan Barna lansează un atac la actuala guvernare care protejează în opinia sa "sinecurile şi pensiile speciale" pe care PSD şi PNL le plătesc în continuare. Aceste cheltuieli vor duce la...
#Oana Moraru expert educatie, #manuale unice Pop, #scoala elevi parinti , #elevi