Ziare.com

Realitatile dureroase ale Romaniei centenare: Ce se poate face pentru zeci de mii de copii carora acum nu li se da nicio sansa

de Alexandra Sandru
Miercuri, 21 Noiembrie 2018, ora 08:35

   

Realitatile dureroase ale Romaniei centenare: Ce se poate face pentru zeci de mii de copii carora acum nu li se da nicio sansa
Sunt peste 100.000 de copii in Romania care traiesc in saracie extrema. Provin din familii unde lipsurile de toate felurile se transmit din generatie in generatie. Incepand cu lipsa de educatie.

Parintii nu stiu sa scrie si sa citeasca, bunicii nici atat. Nici nu si-au pus problema de cum vietile lor sau ale copiilor lor s-ar putea schimba daca ar cunoaste 31 de simboluri. Sunt captivi in a-si asigura existenta imediata. Sa nu moara de foame, frig sau boala.

Si copiii invata din primii ani ca rolul lor pe lumea asta e limitat la supravietuire. De la cersit, la stat cu animalele pe camp, asigura alaturi de ai lor ziua de maine. Pentru a lua aceasta povara de pe umerii lor mici si a le da sansa unei minime educatii, la sfarsitul anului 2015 a fost adoptata Legea 248.

Modelul a fost preluat de la un program pilot desfasurat de Asociatia OvidiuRo, numit "Fiecare copil in gradinita" si implementat cu succes in cateva zeci de comunitati sarace.

Extins la nivel national prin lege din februarie 2016, cand a intrat in vigoare, asigura un voucher de 50 de lei pe luna familiilor care isi trimit copiii la gradinita. Doi ani mai tarziu s-a constatat ca din cei peste 107.000 de copii saraci care ar putea sa beneficieze de tichete sociale care sa ii ajute sa mearga regulat la gradinita, cel mult 46.500 dintre ei o fac.

De ce legea nu ajuta nici jumatate dintre copiii saraci?

De ce atat de putin, ce se intampla cu restul, de ce nu sunt accesate fondurile atat timp cat ele sunt alocate? Cu aceste intrebari au pornit la drum cei de la Reality Check, un ONG din care fac parte si unii dintre fostii membri ai echipei guvernamentale tehnocrate, care a implementat legea.

Au fost in comunitatile sarace si au vazut cat de mult poate insemna pentru viitorul unor copii ceva ce pentru majoritatea este putin si banal. Asadar, cunoscand sistemul si din interior si stiind ca, de cele mai multe ori din motive legate de constrangeri institutionale, autoritatile publice nu reusesc sa monitorizeze multe dintre legile pe care sunt responsabile sa le implementeze, au facut propria analiza.

Au fost alese 16 localitati din 6 judete, au fost realizate interviuri cu peste 90 de asistenti sociali sau angajati din primarii responsabili cu implementarea legii, educatori, directori de gradinite si scoli si parinti eligibili pentru program.

Analizand datele obtinute s-a descoperit ca 3 factori sunt esentiali pentru ca legea sa-si atinga scopul: sa faca autoritatile, sa vrea parintii si sa accepte comunitatea.



Cum functioneaza (sau nu) legea

Concret, pentru a intra sub umbrela legii, parintii sunt cei care trebuie sa faca o cerere, dupa ce in prealabil au facut inscrierea copilului la gradinita. In plus, venitul lunar maxim pe membru de familie nu trebuie sa depaseasca suma de 284 de lei. Asadar, este esential ca parintii sa isi doreasca.

Apoi, tichetele sunt distribuite de primarii, dupa ce scolile le transmit lunar un raport care arata prezenta constanta a copilului la cursuri. Scolile trebuie sa documenteze prezenta si in baza de date a Ministerului Educatiei.

Deci la nivel de autoritati, avem 2 ministere implicate - cel al Muncii si cel al Educatiei -, primaria, rapoarte dublate pentru scoli, plus necesitatea unei implicari intense si constante a asistentilor sociali.

Parintii, dupa cum aratam la inceput, multi nu stiu sa scrie si sa citeasca, nu au acces la informatii si astfel le e aproape imposibil sa afle macar de existenta legii. Si dupa ce afla, unii au chiar nevoie de ajutor pentru a completa si depune cererile necesare atat inscrierii, cat si obtinerii adeverintei care sa le ateste veniturile.

Asadar, este imperativa implicarea autoritatilor, de la asistenti sociali la educatori, profesori, primari si functionari.

Nu in ultimul rand, este necesara si intelegerea, acceptarea si empatia celorlalti din comunitate.



Banii nu sunt de ajuns, e nevoie si de suflet

La o conferinta unde au prezentat rezultatele analizei si au inaintat concluziile unor secretari de stat din ministerele implicate, Oana Ganea si Alina Seghedi de la Reality Check au povestit cateva dintre situatiile pe care le-au intalnit.

Unii parinti au primit cu entuziasm sa-si trimita copiii la scoala, insa dupa primele saptamani i-au retras. Cauzele sunt multiple. In primul rand, pentru a-i trimite la scoala, trebuiau sa le asigure haine, incaltaminte. Si igiena. "Nu o sa spal copilul in fiecare zi pentru 50 de lei pe luna", a fost replica unui parinte. Altii spun ca nu au cu ce sa-i imbrace si le e rusine.

Sunt unele familii unde adultii noaptea pazesc copiii sa nu fie atacati de sobolani sau sa nu pice acoperisul subred peste ei. Accesul la apa curenta este o utopie acolo. La fel si la produsele banale de igiena.

Apoi, desi e gratuit, invatamantul presupune costuri, de la rechizite, la materiale auxiliare.

Sunt realitati dure, la care inchidem ochii sau spunem ca nu au cum sa existe, insa asta nu le face sa dispara. Si de aceasta ignoranta se lovesc cei despre care vorbim. A vecinilor, a comunitatii, a autoritatilor.

Cei de la Reality Check au gasit cazuri in care cei care pot si au obligatia sa ajute nu o faceau. Asistenti si primari care nu isi cunosteau comunitatile si situatia lor. Invatatori care spuneau ca spera sa nu le aduca acum toti copiii pe cap, ca nu au spatiu. Sau care ii trimiteau acasa pe motiv ca sunt murdari si le puneau si absenta ca sa piarda voucherul.


Foto: Luca Oghina


Ce se poate face?

Cele doua reprezentante ale Ministerului Educatiei si Ministerului Muncii au primit cu surprindere datele, insa cu bucuria ca cineva s-a implicat si le-a obtinut si i-au incurajat pe cei de la Reality Check sa continue sa faca ceea ce statul nu reuseste.

Ba chiar au recunoscut ca institutiile pe care le reprezinta sunt implicate destul de putin, ca in zonele sarace oricum exista si o structura slaba de asistenti sociali si functionari si chiar ca, in unele cazuri, acestia nu-si fac treaba, nefiind, insa, sanctionati. Acesta este sistemul...

Au cazut tutusi de acord ca se poate face cate ceva, plecand de la concluziile si recomandarile Reality Check. In primul rand, valoarea voucherului trebuie marita. Odata cu masurile din ultimii 2 ani ale guvernelor PSD-ALDE si cresterea galopanta a salariului minim (ce urmeaza acum sa urce din nou), este clar ca e nevoie si de cresterea pragului venitului minim pentru beneficiari.

Apoi, s-a avansat si ipoteza debirocratizarii, in sensul in care cererea sa fie depusa doar de parintii care refuza beneficiul, nu de cei care il doresc.

Totodata, un program aditional prin care sa fie oferit strictul necesar de rechizite si produse de igiena, imbracaminte si incaltaminte ar asigura un succes al implementarii legii, cat si o imbunatatire a calitatii vietii copiilor. Adica masuri care sa inlesneasca accesul si sa degreveze institutiile, unde si asa personalul e de multe ori insuficient sa faca fata.


Foto: Johannes Kruse


Insa mai e nevoie de ceva, din ce a reiesit din analiza Reality Check - ca doua categorii sa isi asume profesiile alese: invatatorii si primarii.

Primii sa-si aminteasca de menirea de a educa suflete si cei din urma de faptul ca reprezinta interesele fiecarui membru din comunitate si s-a angajat, cand a candidat, sa i le respecte si sa i le apere.

Iar noi toti, de faptul ca nu suntem singuri pe aceasta lume, ci parte dintr-un colectiv influentat de fiecare actiune a noastra. ONG-uri ca Reality Check sunt mai multe si demonstreaza in fiecare zi ca nu e nevoie de mult pentru a schimba radical in bine vietile semenilor, atat timp cat exista munca, determinare si iubire.


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2133 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
5 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Asta este o adevarata rusine pentru Romania, tara care nu-si poate

indeplini obligatiile de a avea grije de toti copiii ei, indiferent de situatia sociala si materiala a parintilor. Imi amintesc ce am simtit cand au fost descoperite ororile orfelinatelor lui Ceausescu! Am aceleasi sentimente si acum. La care se adauga si un mare dispret pentru clasa politica romaneasca, in ansamblul ei. O natiune care este incapabila sa-si genereze o clasa politica de calitate, nu se va civiliza niciodata. In RO va fi o spoiala de civilizatie pe un fond de inapoiere general.

 

O tara care nu poate ajuta pe nimeni.

Cei talentati si cu meserii bune, pleaca fara sa se uite inapoi la periferia periferiei.

 

Interesant

Romania nu trebuia sa accepte sub nici o forma libertatea miscarii fortei de munca pana cand salariul mediu din Romania nu ajungea macar la 3/4 din salariul mediu din UE !
Acest accept al autorittilor din Romania goleste practic Romania de forta de munca !
Situatia fortei de munca va fi si mai dramatica in Romania in momentul in care generatia nascuta in perioada 1967-1970 (decreteii) va iesi la pensie !

E simplu

Mafia PSD trebuie sa mareasca pensiile speciale !

 

cu un mic efort ajungem honduras-ul

din urma si cu inca unul gabonul.

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor