Scoala la inceput de an: riscuri pentru viata si sanatatea copiilor, educatia si interesul elevului - pe ultimul loc, bani doar pentru salarii Interviu

Luni, 26 August 2019, ora 08:53
10919 citiri
Scoala la inceput de an: riscuri pentru viata si sanatatea copiilor, educatia si interesul elevului - pe ultimul loc, bani doar pentru salarii Interviu
Foto: Arhiva Ziare.com

Ecaterina Andronescu a platit cu functia de ministru o remarca la limita cinismului, aceea ca Alexandra nu ar fi trebuit sa ia o masina de ocazie. Dar in Romania, statisticile spun ca aproximativ 400.000 de copii fac zilnic naveta spre scoala, iar noile masuri ale Guvernului ii condamna fie sa abandoneze scoala, fie sa se orienteze spre masinile de ocazie, pentru ca transportul judetean nu mai e de interes public.

Cu doua saptamani inainte de a incepe scoala - daca degringolada nu va continua, si data de incepere a anului scolar nu va fi amanata, cum isi dorea prim-ministrul Dancila - Educatia nu are inca ministru plin. Iar asta e cea mai mica problema.

L-am intrebat pe George Roman, director de programe al Organizatiei Salvati Copiii Romania, cum arata scoala reala, cea la care merg copiii si din orasele mari, dar si din mediile socio-economice vulnerabile.

Nu avem inca ministru al Educatiei si de aici au fost luati si niste bani, la rectificare. E sistemul educational romanesc atat de bun, incat sa functioneze, iata, si fara ministru plin, si fara un buget prea mare?

Nici pe departe. De cativa ani, invatamantul romanesc primeste cu fiecare noua numire pentru Ministerul Educatiei un recul si astfel ajungi sa-ti pui intrebarea daca mai are vreun sens sa ne preocupe ce persoana va ocupa acest portofoliu. Suna retoric...

Insa observam ca aceasta stare de provizorat nu da nastere unor discutii serioase in sanul Guvernului cu privire la ce e de facut pentru a asigura un inceput de an scolar mai bun decat dezastrul de acum un an, cand nu erau manuale si nu erau finalizate renovarile in marea majoritate a scolilor. Miza e doar politica.

Din nefericire, asistam la continuarea starii de confuzie create de perindarea a nu mai putin de 27 de ministri in 29 de ani scolari, de modificarile repetate ale Legii educatiei, peste 80 la numar si alte 10 in asteptare in Parlament, si de subfinantarea cronica, context care face absolut imposibila sustinerea unor obiective pe termen lung si asumarea responsabilitatii guvernamentale intr-un domeniu atat de important si care preocupa de peste un deceniu societatea romaneasca.

Intr-adevar, pentru ca Guvernul era nevoit sa acopere gaurile altor ministere si considerand ca Educatia are prea multi bani, cu toate ca semnalele privind lipsurile sistemului erau numeroase si binecunoscute, s-a considerat ca bugetul Educatiei are prea multi bani si a fost astfel redus cu peste un miliard de lei.

O suma considerabila pentru un domeniu care primeste oricum mai putin de jumatate din ceea ce legea prevede, adica 3 procente din PIB fata de cele 6 pe care le impune Legea educatiei nationale.

Aceasta rectificare bugetara a insemnat in primul rand eliminarea programului "Merg la scoala" destinat sprijinirii elevilor cu 250 de lei pentru achizitionarea de rechizite, carti sau echipament sportiv, invocandu-se cu seninatate, la momentul deciziei, incapacitatea Guvernului de a-l implementa. Deci propria culpa.

Iar mai apoi, prin vocea doamnei prim-ministru, a fost oferit un alt motiv care sa-l justifice pe primul, si anume o presupusa discutie cu parintii, nu stim cu cati si in ce cadru, care ar fi declarat ca ei au resurse pentru a-si sustine copiii la scoala si ca banii ar trebui dati familiilor nevoiase.

Daca acest feedback e real, adecvat ar fi fost ca Guvernul sa anunte mentinerea partiala a programului pentru parintii care nu-si permit sa sustina educatia copiilor lor si sa procedeze la o evaluare generala a acestei situatii si stabilirea unor criterii socio-economice pentru oferirea voucherelor promise.

Datele statistice indica un abandon scolar la nivel national in invatamantul primar si gimnazial de 1,6%, ceea ce inseamna ca in fiecare an aproximativ 30.000 de copii parasesc scoala, foarte putini dintre ei revenind in sistem, deoarece accesul la programele de reintegrare scolara, de tip "A doua sansa", este mult prea redus in raport cu nevoile.

De asemenea, in anul scolar 2017-2018, aproape 300.000 de copii, cu varsta intre 7 si 17 ani, nu urmau nicio forma de invatamant, iar 19.000 de liceeni sau elevi ai invatamantului profesional au abandonat scoala.

De fapt, George Roman, dupa aceasta incalzire, intrebarea directa ar fi: cum arata scoala, cu doua saptamani inainte de a incepe?

General vorbind, stim cu totii ca nu arata deloc bine. Nu negam faptul ca sunt scoli cu o infrastructura moderna, bine dotate cu laboratoare si sigure pentru copii. Acestea sunt exceptiile pe care le regasim in special in mediul urban. Insa realitatea e mult mai dureroasa pentru alte gradinite, scoli sau licee.

Din punct de vedere al bazei materiale, la sfarsitul anului scolar anterior, peste 1.100 de scoli aveau toalete exterioare, multe intr-o stare de murdarie greu de descris, ceea ce tradeaza o lipsa de consideratie pentru demnitatea si chiar viata elevilor. E greu de crezut ca alocarea speciala de fonduri anuntata in primavara a permis remedierea acestei situatii intr-un timp atat de scurt. Speram ca in 2020 sa vorbim de cat mai putine scoli in aceasta situatie.

De asemenea, lipsa autorizatiei de securitate la incendiu si a autorizatiei sanitare de functionare este perpetuata de la an la an.

In privinta autorizatiei ISU, nu avem nici astazi o situatie clara pentru toate judetele, insa, de exemplu, la nivelul Capitalei, 320 de scoli nu au autorizatie ISU si ele vor primi elevi peste doua saptamani. Iar referitor la autorizatiile sanitare, 6.300 de unitati de invatamant nu sunt autorizate, adica 20% din total, acest lucru insemnand ca nu exista canalizare, ca sistemele de incalzire sunt cu soba si lemne sau, pur si simplu, lipsesc, ca produsele alimentare nu pot fi pastrate in conditii corespunzatoare sau ca grupurile sanitare sau conditiile generale de igiena sunt improprii.

La acestea, adaug si faptul ca o scoala din sase nu dispune de o sursa autorizata de apa, elevii fiind nevoiti sa-si aduca de acasa apa potabila.

In privinta relatiilor intre cadrele didactice si elevi, respectiv parinti, desi recunoastem scolii un rol determinant pentru asigurarea sanatatii emotionale a elevilor si starii de bine pe care scoala trebuie sa o asigure, nu exista evaluari periodice ale climatului scolar.

Obtinerea unui climat scolar pozitiv presupune promovarea valorilor si comportamentelor civice, asigurarea unui bun management la clasa, dezvoltarea de abilitati socio-emotionale la elevi si un numar suficient de consilieri si psihologi scolari.

Climatul scolar pozitiv reprezinta conditia sine qua non nu numai pentru achizitiile cognitive ale copiilor, dar si cu privire la modelele comportamentale pe care si le vor insusi. Promovarea valorilor se face prin ceea ce cadrele didactice expun si incurajeaza, uneori implicit.

Iar despre acest aspect nu stim mare lucru.

Marea amenintare in construirea unui mediu sanatos il reprezinta violenta din scoli, asa numitul fenomen de bullying, pentru care nu exista un mecanism general de prevenire si interventie. In 2016, conform studiului realizat de Salvati Copiii, 1 copil din 6 era batut in mod repetat de alti copii si, similar, 1 din 6 copii batea in mod repetat alti copii.

In cifre absolute, aceasta situatie insemna ca peste 400.000 de copii erau angrenati in forme grave de bullying manifestate de agresiuni fizice sau umiliri repetate ale elevilor. Noi am constatat ca inclusiv cadrele didactice, prin propriul comportament sau prin neglijarea situatiilor de bullying intre elevi, intetesc acest fenomen.

Din acest motiv, Salvati Copiii a propus, prin campaniile si analizele sale, evaluarea climatului scolar (acest curriculum ascuns al vietii scolare), formarea autentica a intregului personal al scolilor pentru prevenirea, identificarea si solutionarea situatiilor de bullying, implementarea unui mecanism eficient si flexibil prin participarea cadrelor didactice si a elevilor in intreg procesul si cresterea numarului de consilieri scolari, singurii care pot coordona eficient aceasta activitate si care pot contribui la dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale ale elevilor.

In acest sens, Salvati Copiii desfasoara in acest an o campanie si zeci de sesiuni de training pentru cadre didactice si copii in peste 40 de scoli din Bucuresti si din intreaga tara, propunand un mecanism de identificare si solutionare a cazurilor de bullying.

Intentionam sa initiem un program de prevenire si educatie si in sistemul prescolar, inspirandu-ne din modele scandinave de succes.

Ati sesizat Avocatul Poporului in privinta reintroducerii transportului intrajudetean in aria serviciilor publice. E problema rezolvata? De ce e important?

Desi problema e extrem de importanta, fiind o incalcare grosolana a principiului interesului superior al copilului, nu credem ca va fi rezolvata in cursul acestui an scolar.

In Romania, pentru a ajunge la scoala, foarte multi copii fac zilnic naveta. Estimarile vorbesc despre cel putin 400.000 de copii in aceasta situatie, din care doar cei aproximativ 100.000 de copii care apar in statisticile oficiale au beneficiat in trecut de abonamente de calatorie.

Dar nici acestia din urma nu vor mai putea obtine abonamente gratuite ori reduse cu 50%.

In ciuda acestei arhicunoscute situatii, Guvernul a emis in iunie, acest an, ordonanta de urgenta nr. 51, prin care a fost eliminat transportul judetean de persoane din sfera serviciilor publice, fiind reglementat doar ca activitate comerciala.

Acest lucru a condus la disparitia obligatiilor de serviciu public si, pe cale de consecinta, a compensatiilor acordate de autoritatile locale care, in lipsa unor contracte de servicii publice cu operatorii de transport, nu mai pot acorda subventii.

Aspectele acestea sunt reglementate si la nivel european, printr-un regulament care nu permite subventii din bugetul de stat catre operatori de transport decat in prezenta unor contracte de servicii publice, in caz contrar platile de acest tip vor fi considerate ajutoare de stat, interzise prin Tratatul Uniunii Europene, Romania riscand sa ajunga in fata Curtii Europene de Justitie.

Pentru ca nu vor mai fi posibile compensatii de la bugetul de stat pentru cheltuielile suportate de operatorii privati care emit legitimatii de calatorie gratuite ori cu pret redus, firmele vor functiona pe preturile stabilite de ele si fara sa mai tina seama de tarifele maximale prevazute in Hotararea 863 din 2016, lasand copiii in afara acestei forme de sprijin.

E trist faptul ca argumentele din preambulul actului normativ au ignorat complet impactul modificarilor legislative asupra accesului la educatie al copiilor, in acest caz, al celor mai vulnerabili dintre ei, care traiesc in mediul rural ori in orasele mici si in familii cu venituri modeste.

Mai important de mentionat erau, in viziunea Guvernului, acceptarea cu degajare a neindeplinirii de catre consiliile judetene a obligatiilor lor financiare fata de copii si a intarzierilor inexcuzabile de punere a legislatiei nationale in acord cu dreptul Uniunii Europene, intarzieri cauzate de neincheierea din neglijenta a contractelor de servicii publice intre operatorii de transport si consiliile judetene.

Mai mult, a fost invocat faptul ca pastrarea transportului judetean ca serviciu public ar denatura concurenta in acest domeniu, ceea ce e de neinchipuit. Conform Constitutiei, copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor. Si la ce asistam in schimb? La un regim special de protectie si de asistenta a operatorilor de transport.

Astfel, din septembrie, acest act normativ ii va lipsi pe copii de banii necesari transportului judetean pentru a ajunge la scoala. Acest lucru a determinat organizatia Salvati Copiii, solidar cu Federatia Elevilor din Romania, sa trimita scrisori catre reprezentantii Guvernului sa renunte la modificarile legislative si sa sesizeze institutia Avocatului Poporului.

Am atras atentia ca scoaterea trasportului intrajudetean si interjudetean din sfera serviciilor publice va intensifica abandonul scolar in randul copiilor din medii socio-economice vulnerabile si ar putea crea in viitor situatii dramatice, prin expunerea copiilor la riscurile pe care le presupune autostopul, precum drama recenta de la Caracal.

Pana acum, am primit doar o confirmare a primirii sesizarii noastre, semnata de adjunctul Avocatului Copilului, prin care suntem asigurati ca actul normativ va fi atacat la Curtea Constitutionala, motivele ce vor fi avute in vedere nefiind prezente. Consideram ca sarcina decontarii transportului elevilor ar trebui sa revina in totalitate Ministerului Educatiei.

Un buget mai mare pentru Educatie ar rezolva miraculos toate problemele din sistem?

O finantare adecvata nu va acoperi toate neajunsurile sistemului, insa va fi in masura sa rezolve mare parte din problemele de infrastructura, de transport al elevilor si de dotare a scolilor cu manuale gratuite, materiale didactice si mijloace moderne de predare.

De asemenea, un buget mai mare va permite si achizitionarea in fiecare scoala a bunurilor necesare activitatilor la clasa (hartie, creioane, tonere etc.) ori pentru asigurarea igienei personale a elevilor, a curateniei in spatiilor scolare, produse care lipsesc cu desavarsire in acest moment si care, toate, sunt pe nota de plata a parintilor.

Vorbind despre buget, readuc in discutie ceea ce mentionam la inceput privind prevederile Legii educatiei nationale in privinta finantarii. Aceasta lege prevede, in mod imperativ, in art. 8, ca sistemului de educatie i se aloca anual din bugetul de stat si din bugetele autoritatilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut. Lucru care nu s-a intamplat niciodata de la adoptarea acestei legi in 2011.

An de an se invoca argumente de natura politica sau economica, neglijandu-se cu buna stiinta si fara explicatii dreptul fundamental la educatie de calitate al copiilor.

Alocarile anuale s-au situat la limita a 3%, adica jumatate din ceea ce s-a considerat a fi necesar acum opt ani de zile. Iar legat de contributia financiara a parintilor la aceasta asa-numita "educatie gratuita" a copilului, Salvati Copiii a aratat ca, in aceeasi perioada de aplicare a Legii educatiei, costurile suportate de parinti s-au dublat: de la 1.500 de lei la 3.000 de lei.

In tari precum Ungaria, Slovenia, Cipru, Cehia, Letonia si Estonia au fost alocate bugete situate intre 5,0% si 5,9% din PIB.

Pornind de la principiul "resursa financiara urmeaza elevul", Legea educatiei introduce conceptul de "cost standard per elev", inoperabil in lipsa unor coeficienti de corectie flexibili, in acest context fatidic al disparitatii tot mai accentuate intre urban si rural si al unor contributii iresponsabil de reduse din partea autoritatilor locale.

Daca analizam atent acest cost standard, vom vedea ca el reprezinta, in fapt, un cost standard al cadrului didactic, atata vreme cat, in fiecare an, mai putin de 10 procente din finantarea de baza sunt destinate evaluarilor periodice ale elevilor, pregatirii reale a cadrelor didactice si, intr-o masura ridicol de mica, bunurilor si serviciilor pentru copii (manuale, rechizite, concursuri, dotare cu echipamente, produse igienico-sanitare, medicina scolara etc.).

Restul este destinat acoperirii salariilor, sporurilor, indemnizatiilor si altor drepturi salariale in bani. De pilda, pentru 2018, valoarea costurilor pentru salarizarea personalului din unitatile de invatamant a fost stabilita la 4.413 lei, iar pentru pregatire, evaluari, bunuri si servicii, au fost alocati doar 355 de lei.

Repet, pentru un an scolar, 355 de lei!

Referindu-ne la rectificarea operata recent de Guvern prin reducerea bugetului pentru Educatie, intrecand orice inchipuire si bugetul infim destinat bunurilor si serviciilor copiilor a fost redus, fiindu-i taiata suma de 7 milioane de lei.

Nu cred ca mai e nevoie sa demonstram ca aceasta traditie, mentinuta de pe pozitia de forta a adultului, de a lipsi, an de an, copiii si tinerii de cele trei procente din PIB ce li se cuvin prin lege reprezinta o cauza subestimata a lipsei de incredere in sistemul educational, a lipsei de calitate in educatie si a inechitatii profunde de care sufera invatamantul romanesc.

Copiii romani sunt nevoiti sa invete si astazi, in special in comunitatile sarace, in scoli in care domnesc mizeria si lipsa de siguranta pentru viata lor, transformand actul educatiei intr-o experienta umilitoare si inutila pentru viitorul lor, ceea ce este inadmisibil.

De fapt, in Romania, locul nasterii hotaraste ce tip de educatie va primi copilul si ce destin va avea acesta mai tarziu.

George Roman, pare dificil sa gasesti un ministru pentru Educatie. Cum arata celelalte resurse umane din sistem? Sunt suficiente si suficient de performante?

Nu ar fi dificil daca numirea s-ar face pe criterii ce tin de competenta, experienta si integritate. Stiu o multime de specialisti care, de pe aceasta pozitie, ar putea imprima invatamantului o evolutie normala.

Problema e alta. Este vorba despre imixtiunea politicului in Educatie. Daca in numirea viitorului ministru al Educatiei, se va merge pe acelasi acelasi principiu daunator, al numirii persoanelor in fruntea diferitelor structuri din Educatie doar pe criterii politice si nu pe competente si performanta, alegerea nu cred ca va conta prea mult.

Cel putin din perspectiva intereselor elevilor care au fost nevoiti sa dialogheze cu ministri cu probleme de exprimare corecta in limba romana. Zilele trecute am aflat ca ultima propunere priveste tot un membru marcant al coalitiei de guvernamant, fiind vorba despre unul din presedintii structurilor sale judetene.

De altfel, politizarea invatamantului romanesc, alaturi de lipsa de predictibilitate a politicilor si masurile adoptate in acest domeniu, impiedica tratarea dreptului la educatie de calitate si incluziva ca o prioritate pentru Romania.

Cat despre resursa umana din invatamantul preuniversitar, principala problema, semnalata in mod constant de copiii consultati de Salvati Copiii, o reprezinta lipsa unei evaluari reale a competentelor profesionale si psihosociale ale cadrelor didactice si tratarea cu superficialitate a nevoii de formare continua.

De altfel, Legea educatiei autorizeaza formarea continua a personalului didactic in functie de interesele si nevoile lor personale de dezvoltare, nefiind mentionate interesele si nevoile copiilor din perspectiva ofertelor pedagogice optime la clasa sau la nivel institutional.

Copiii inteleg foarte bine cine trebuie si cine nu merita sa ramana in sistemul educational si cu toate acestea nu sunt lasati sa participe in acest proces. De pilda, indiferent de abuzurile pe care unii dascali le comit la adresa elevilor, acestia din urma nu isi pot exprima in mod oficial dezacordul si nu pot influenta in vreun fel excluderea lor din scoala.

De altfel, nici conducerea scolii nu poate disponibiliza un cadru didactic, deoarece ocuparea postului s-a facut prin concurs organizat de inspectoratul scolar, adica de o structura in teritoriu a Ministerului Educatiei, si nu de consiliul de administratie al scolii, cum prevede legea in invatamantul particular si cum ar fi normal sa se intample.

Aceeasi situatie intalnim in cazul directorilor si directorilor adjuncti, concursurile pentru ocuparea acestor posturi fiind organizate de inspectoratele scolare.

As indrazni sa spun ca, in prezent, cadrele didactice se bucura de o inamovibilitate mai mare decat cea a magistratilor care pot fi suspendati si sanctionati de catre un organism profesional independent, ceea ce nu este cazul in invatamant, inspectoratele scolare fiind conduse de inspectori numiti politic.

Un aspect pe care as dori sa-l mai mentionez, direct legat de resursa umana, este cel al respectarii dreptului la participare a elevilor la deciziile scolii. Participarea la decizie se limiteaza, in cazul elevilor, la participarea unui singur reprezentant, cu drept de vot, insa doar din cota rezervata parintilor si cu conditia implinirii varstei de 18 ani.

Asadar, reprezentarea elevilor va fi asigurata de catre un adolescent care, cel mai probabil, va finaliza studiile in anul numirii lui in consiliul de administratie. Participarea lui, decorativa, fragmentata si solitara, nu este nicidecum in masura sa transmita mesaje, eficient si cu impact, in ambele sensuri, dinspre copii catre adulti si invers, si sa influenteze intr-un fel procesul decizional.

In Franta, de exemplu, in consiliile de administratie ale scolilor generale sunt 3 copii (de la 11 ani) si 5 parinti membri, iar in licee 5 adolescenti si 3 parinti. E clar ca trebuie schimbata legislatia pentru a include cel putin 2 copii si 2 parinti in consiliile de administratie ale scolilor, pentru decizii privind bugetul scolii, curriculumul, activitatile de timp liber, imbunatatirea climatului scolar, prevenirea fenomenului de bullying, organizarea activitatilor sportive etc.

Calitatea in educatie presupune participare.

Salvati Copiii are o serie de programe de incluziune educationala pentru copiii socio-economic vulnerabili. Dar pare neinteresant sa vorbesti despre saracie in Romania. De ce e asta o problema care sa priveasca intreaga societate?

Saracia priveste intreaga societate, pentru ca ea afecteaza conditiile de trai si supravietuirea unora dintre membrii sai, expusi zilnic lipsurilor si suferintelor, de cele mai multe ori, din cauze independente de vointa lor.

Acesti oameni au aceleasi drepturi la demnitate si bunastare ca ceilalti, ceea ce obliga societatea sa actioneze in favoarea lor.

Nu e deloc in beneficiul societatii acceptarea saraciei.

In cazul saraciei copiilor, societatea si institutiile ei ar trebui sa instituie un fel de cod rosu si sa ia masuri urgente ca toti copiii sa beneficieze de aceleasi conditii de invatare, protectie si asistenta medicala, ca in cazul copiilor din familiile care nu se confrunta cu probleme materiale.

Cifrele despre copiii romani sunt ingrijoratoare.

Peste 32% dintre copiii din Romania traiesc sub pragul de saracie, ceea ce inseamna ca veniturile familliei sunt mai mici de 60% din venitul mediu national, incluzand prestatiile, adica se situeaza cam la 600 de lei lunar pentru fiecare persoana.

Iar 42% dintre copii se afla in risc de saracie sau excluziune sociala, adica traiesc sub pragul de saracie, se afla in stare de deprivare materiala severa ori traiesc intr-o gospodarie cu intensitate foarte redusa a muncii.

Caracteristic Romaniei, constituind si un paradox, este faptul ca sunt expusi saraciei si copiii din gospodariile cu intensitate ridicata a muncii, un loc de munca remunerat nefiind o garantie ca, in aceste familii, copiii vor fi protejati impotriva saraciei.

Deoarece saracia are un impact direct asupra realizarilor educationale ale copiilor, afectand participarea si performantele scolare si limitandu-le iremediabil aspiratiile de viitor, Salvati Copiii a propus conceptul de "saracie educationala", esential pentru intelegerea multidimensionala a fenomenului de saracie in randul copiilor.

Saracia educationala este vazuta ca un proces care limiteaza dreptul copiilor la educatie si ii priveaza de oportunitatile de a invata si de a-si dezvolta abilitatile de care au nevoie pentru a reusi intr-o lume aflata intr-o schimbare rapida.

De asemenea, copiii afectati de saracie au mai putine sanse de a se dezvolta emotional, de a stabili relatii cu alte persoane si de a se descoperi pe sine si lumea (abilitati necognitive).

Totodata, lipsa educatiei, in lipsa unor masuri corespunzatoare, se transforma in factor de mentinere a copiilor captivi in saracie. Un studiu din 2018 al Bancii Mondiale demonstra faptul ca un copil nascut in Romania va ajunge pana la varsta de 18 ani sa isi foloseasca doar 60% din potential, din cauza accesului redus la servicii de sanatate si educatie.

Acest mod de a privi raportul reciproc intre saracie si lipsa educatiei, Salvati Copiii dezvolta de aproape doua decenii programe socio-educationale destinate copiilor din medii dezavantajate si ofera autoritatilor modele de buna practica, integrate, usor de organizat, ieftine si cu un impact dovedit in educatia copiilor.

Aceste programe, care cuprind nu doar activitati la clasa, ci si interventii de asistenta sociala, juridica si consiliere psihologica, sunt urmatoarele:

- Educatie prescolara estivala pentru aproximativ 1.000 de copii anual. Vazute ca o masura remediala, activitatile prescolare se deruleaza pe perioada verii avand drept scop dobandirea de catre copiii din comunitati defavorizate sau comunitati rrome a acelor deprinderi necesare frecventarii scolii mai tarziu. Parintii lor fac parte din echipele care deruleaza programul, luand parte la activitatile derulate pentru a intelege necesitatea educatiei pentru viitorul copiilor lor.

In absenta experientei prescolare, 75% dintre copiii rromi abandoneaza scoala inainte de finalizarea ciclului primar, insa cei care au frecventat gradinitele estivale au finalizat cu succes clasa a IV-a in proportie de 80%.

- Programul Scoala dupa Scoala a cuprins, in 2018, 3.300 de copii si consta in organizarea de activitati de pregarire scolara suplimentara, socializare, consiliere sociala, psihologica, juridica si oferirea de suport material (alimente, rechizite, igienico-sanitare).

- Al treilea program, numit "A Doua Sansa", se adreseaza copiilor care nu au fost niciodata inscrisi in sistemul de invatamant si celor care au abandonat scoala si au depasit varsta de scolarizare, prin oferirea de servicii educationale si sociale pentru copii si familii. Anual, in jur de 220 de copii formeaza grupe de tip A Doua Sansa ce sunt organizate in colaborare cu scolile partenere.

Din experienta acumulata in ultimii ani, Salvati Copiii considera ca eradicarea saraciei materiale, excluziunii sociale si saraciei educationale in randul copiilor trebuie sa devina o prioritate pentru Romania, iar masurile esentiale sunt:

  • integrarea dimensiunii drepturilor copilului in procesul de bugetare si intocmirea anuala a bugetului copiilor ca document transparent si atotcuprinzator cu privire la alocarile destinate copiilor si derivat din proiectul bugetului de stat;
  • investitii in sistemele de ingrijire si educatie timpurie si prescolara;
  • finantarea adecvata pe baza unor analize de nevoi a invatamantului preuniversitar si a unui sistem de corectii a costului standard per elev;
  • abordarea naturii multi-dimensionale a saraciei copiilor;
  • depolitizarea completa a sistemului de educatie si protectie sociala;
  • imbunatatirea cadrului legislativ;
  • adoptarea unei proceduri de evaluare a respectarii interesului superior al copilului pentru orice act normativ, decizie cu caracter administrativ, politica ori masura sociala care privesc direct ori pot afecta indirect drepturile copilului.

Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Primele zboruri din spaţiul Schengen care vor ateriza duminică pe aeroportul Henri Coandă vor fi cele care vin de la Paris, Viena, Hamburg, Roma, Zurich, Munchen, Amsterdam şi Geneva,...
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Schema de plafonare și compensare la gaze și energie electrică se prelungește încă un an, urmând ca din aprilie 2025 să se revină treptat, timp de un an, la piața liberă, potrivit unei...
#scoala educatie copii transport saracie , #invatamant