Legea educatiei nationale, o veste buna

In pofida adversitatii cu care este tratata, adoptarea de catre Guvern a Legii educatiei nationale este o veste buna.

Cel mai cinic argument in favoarea acestui optimism este ca o stare mai rea a invatamantului decat acum e greu de conceput, la toate nivelurile.

Potrivit evalurilor internationale, cei mai multi elevi romani sunt analfabeti functionali, iar despre nivelul facultatilor spune totul faptul ca nu avem niciuna in topurile mondiale si europene.

Ei bine, aceasta lege nu carpeste o stare de fapt veche si pacatoasa, ci schimba fundamental viziunea pornind de la cateva principii de baza intre care: finantarea urmeaza elevul; acumulam competente, nu cunostinte pur teoretice; invatamantul cat mai concurential; scoala cat mai aproape de elev.

Asa se explica si cateva dintre cele mai contestate prevederi ale legii. De exemplu, i se reproseaza ministrului Funeriu ca legea trece clasa a 9-a la gimnaziu, ceea ce ar mari decalajul de sanse intre elevii din mediul urban si cel rural. Avantajele sunt insa pe masura si ele tin de unul dintre cele mai ingrijoratoare fenomene care macina scoala romaneasca: abandonul scolar.

Cat timp elevul poate face clasa a 9-a ramanand acasa, fara ca scolarizarea sa presupuna cheltuieli suplimentare, prea mari pentru familiile sarace, ar putea reduce, cu 20% spun unii specialisti, rata abandonului scolar. Ceea ce nu ar fi putin lucru.

Apoi, mare suparare au iscat viitoarele consilii de administratie ale scolilor, ce vor fi alcatuite din reprezentatii profesorilor, o treime, ai parintilor, o treime, si ai consiliului local, o treime. Politizare, au strigat contestatarii. Oare? In primul rand, o treime nu poate lua nicio decizie. Trebuie ca parintii si profesorii sa fie si ei de acord.

Pe de alta parte, consiliul local cunoaste, teoretic, cel mai bine problemele si nevoile comunitatii locale. Sa nu uitam ca, tocmai de aceea, aliantele politice din teritoriu se constituie diferit decat la centru.

In plus, odata ce vor capata si aceasta responsabilitate, alesii locali vor si raspunde pentru ea. Starea scolilor, mare parte din programa scolara, calitatea invatamantului dintr-o localitate nu vor mai fi treaba ministerului, ci a unor unor oameni aflati mult mai aproape si mult mai la mana beneficiarilor acestor servicii.

Iar cum finantarea va urma elevul, iar scolile vor primi bani in functie de numarul de elevi pe care ii atrag dupa cat de bun renume au, toti membrii consiliului de administratie vor fi direct interesati sa-si dea silinta pentru ca, altfel, scoala ar putea fi amenintata cu saracia, si, in cele din urma, disparitia. Era oare mai interesat de soarta scolii directorul numit politic de un inspector numit politic de un ministru politic de la Bucuresti?

Finantarea va urma elevul si in scolile private acreditate, alta noutate care a starnit fibrilatii. E drept, competitia este intotdeauna mai greu de dus, solicita mai mult decat monopolul caldut al statului. Ei bine, de-acum scolile de stat vor fi obligate sa concureze cu invatamantul privat si niciunde in lume concurenta nu a avut efecte negative asupra calitatii. Poate vreunul dintre contestatari sa explice de ce o scoala de stat proasta sa fie favorizata in fata unei scoli private mai bune?

Pana la urma, faptul ca elevul poate opta pentru cea mai buna scoala, de stat sau privata, nu este decat o manifestare a deplinei egalitati de sanse.

Titularizarea profesorilor nu se va mai face in invatamant, ci pe post. Ai pierdut postul sau nu-l mai vrei, o iei de la capat. Este o prevedere care nu are cum sa placa profesorilor pentru ca nu mai permite delasarea. Postul se pastreaza in functie de performanta si orice salt catre o scoala mai buna presupune un nou examen.

Cadrele didactice vor fi obligate sa tina pasul cu noutatile, sa fie gata sa-si redovedeasca oricand competentele, cu alte cuvinte sa-si pastreze in permanenta competitivitatea. Iar daca necesarul de profesori scade, cei mai slabi vor ramane in afara sistemului.

In ceea ce priveste invatamantul superior, ruperea clanurilor din universitati este, intr-adevar, o revolutie. Incompatibilitatile dintre membrii aceleiasi familii, ocuparea postului de rector de catre orice persoana care, avand calificarea necesara, castiga concursul organizat pentru acest post sunt prevederi care vor scutura zdravan baltirea din invatamantul superior romanesc.

In conditiile in care aceasta lege ameninta sa scuture praful adunat pe indolenta si mediocritatea din invatamantul romanesc, cand ea lezeaza interesele sindicatelor antireformiste si ale acelor profesori care nu vor decat un loc caldut de unde sa iasa la pensie, cum sa fie ea bine primita?

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...