De ce nu merge scoala romaneasca: Cum a ajuns gradatia de merit o vanatoare de puncte

Sistemul de evaluare, recunoastere si recompensare a muncii dascalului este in mare suferinta si nu vorbesc aici despre salarizare.

Gradatia de merit, asa cum se acorda in prezent, este discriminatorie prin criteriile utilizate si straina fata de obiectivele specifice invatamantului de masa. In invatamantul de masa ne adresam majoritatii elevilor, tocmai pentru ca varfurile nu sunt rezultatul sistemului de invatamant de masa.

Nimeni nu poate alege cand, unde sau in ce familie se naste. Tocmai de aceea, statul trebuie sa construiasca un sistem de educatie capabil sa diminueze decalajele rezultate din natura mediului de provenienta, un sistem apt sa valorifice bagajul ereditar, printr-un efort individual al educabilului sub indrumarea dascalilor sai.

Principiul sanselor egale nu inseamna altceva decat alinierea la acelasi start in conditii similare si tine exclusiv de organizarea institutiilor. Egalitate de tratament si nimic mai mult. Punerea in practica a acestui principiu este complexa. In realitate, fiecare isi doreste sa fie tratat intr-un mod special. Scoala, insa, nu are dreptul sa abdice de la principiul sanselor egale pentru elevi si pentru dascali.

Ideea vehiculata public conform careia multi dintre elevii nostri nu mai vor sa invete pur si simplu capata nedrept credibilitate. Astfel, stabilind vinovatul, s-ar considera explicata problema pentru ca unde e dezinteres, aparent, nimic nu mai poate fi facut.

Ma delimitez de aceasta abordare spunand foarte transant ca adultii au responsabilitatea pentru toate cate se intampla fiindca ei stabilesc regulile, ei organizeaza, legifereaza si aplica, nu copiii. Ca vorbim despre familie, despre scoala sau societate in ansamblul sau, adultii poarta responsablitatea.

Unde dispare pofta de cunoastere prin joc a copilului mic? De ce nu se transforma automat intr-un motor al cunoasterii pe parcursul anilor de scoala sunt, cred, intrebari cheie pentru pedagogi. Un posibil raspuns decurge din situatia absolut nepotrivita prin care, odata pasind in spatiul scolii, elevul afla cu o frecventa nimicitoare ce si cat nu poate, ce si cat nu stie.

In timp ce scoala ar trebui sa fie locul in care fiecare elev (implicit parintele) afla exact ce poate face el cu adevarat, care sunt punctele sale forte.

Permite oare organizarea sistemului romanesc de invatamant aceasta abordare? In mod surprinzator va spun ca permite. Daca nu fuge dupa puncte, dascalul are cata libertate vrea sa isi ofere. Este recunoscut si recompensat in vreun fel efortul de aceasta natura, indiferent de scoala in care se petrece? Va spun ca nu.

Niciun dascal aflat intr-o scoala de masa, obisnuita, cu grupuri defavorizate, care printr-un efort inimaginabil elimina riscul abandonului scolar spre exemplu, nu va avea recunoasterea si stralucirea celui care obtine o mentiune la faza judeteana a oricarei olimpiade.

25% venit suplimentar timp de 5 ani pentru un dascal este un beneficiu pe care sistemul de invatamant de masa ar trebui sa il lege de obiectivele sale majore, de eficienta sa. Or eficienta invatamantului de masa nu se rezuma la olimpici, nu se refera la 2-5% dintre elevi. Ce stiu, ce pot si ce fac cei 95-98%, altii decat varfurile, e treaba invatamantului de masa.

Actuala metodologie de acordare a gradatiei de merit in invatamantul preuniversitar este un instrument depasit. Nu permite selectarea obiectiva a celor merituosi in stransa legatura cu obiectivele de tara ale educatiei, nici in stransa legatura cu interesele educationale ale majoritatii elevilor.

Am tot respectul pentru cei care dobandesc gradatia in mod onest, acestia ar castiga-o oricand, la fel. Exista insa un numar tot mai mare de beneficiari, adaptati la vanatoarea de puncte prin zeci si zeci de adeverinte si diplome absolut irelevante chiar si pentru propriii elevi, daramite pentru procesul de invatamant.

Pe acestia nu ii judec, dar pot sa le spun ca nu e onest. Trist este ca, atata timp cat metodologia le va permite, vor proceda in acelasi fel. Sunt dezamagita insa de cei care au obligatia si posibilitatea de a decide ca lucrurile sa fie asa cum ar trebui sa fie, dar nu o fac.

Ceea ce spuneam in 2010 spun si acum. A intervenit o rutina, care a facut din obtinerea gradatiei de merit un scop in sine, iar activitatea care conduce la obtinerea acestui beneficiu e rupta de munca directa cu marea masa de elevi.

Daca suntem de acord ca nimicul impachetat frumos si legat cu fundita tot nimic ramane, ar trebui sa fim mult mai atenti la modul in care banii sistemului de invatamant si-asa subfinantat cronic sunt cheltuiti.

Oana Badea este profesor de discipline economice la Colegiul Tehnic Aiud, fost secretar de stat in Ministerul Educatiei si inspector scolar general adjunct la ISJ Alba.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Dragoș Pîslaru, co-președinte REPER, despre schimbarea lui Cîrstoiu cu Firea și Burduja: "Mafia patronată de comasaţi şi-a arătat faţa"

Copreşedintele partidului REPER, Dragoş Pîslaru, a declarat că, prin retragerea candidaturii medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei de către coaliţie, „mafia patronată de...

Ciucă: Sebastian Burduja va convinge "un segment de electoral nehotărât" în cursa pentru Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat, marţi, 23 aprilie, că Sebastian Burduja, candidatul liberal pentru Primăria Capitalei, este opţiunea care dă speranţe celor care nu s-au...