De la cititori: Ce nu ne spun profesorii de filozofie?

Filozofia este disciplina cu ambitiile cele mai mari. Ea se numeste iubire de intelepciune si scopul pe care si-l asuma este de a ne arata ce este aceasta. Din pacate, la un prim contact cu ea, mai mult ne sporeste confuzia.

Cauza sta mai ales in faptul ca si aici, ca in matematica sau in stiintele naturii, se inregistreaza un progres pana la niveluri pe care cunoasterea comuna nu le mai poate asimila.

Totusi, daca nu e nevoie sa fim la curent cu ultimele descoperiri din fizica sau biologie, nu la fel este situatia cu filozofia. Majoritatea ne putem lipsi de o cunoastere amanuntita a materiei si fenomenelor, dar nu ne permitem luxul de a abandona preocuparea de a fi cat mai intelepti in ceea ce facem, in modul in care ne organizam si traim viata.

Daca profesorii de filozofie ar face efortul sa ne explice si sa ne ajute sa intelegem, de exemplu, "Fiinta si timp", de Marin Heidegger, poate cea mai valoroasa productie a filozofiei, am intelege mult mai bine lumea in care traim si probabil toate in jurul nostru ar fi altfel.

Intr-adevar, la noi a aparut relativ recent, desi peste aceasta carte au trecut peste 80 de ani, in plus este si o opera greu de inteles, fiind o analiza fenomenologica a existentei (nici viata nu e simpla!). Nevoia de a o aprofunda nu isi are originea intr-un moft monden, ci in necesitatea de a adopta comportamente si o pozitie inteleapta, atat ca indivizi dar si ca societate.

Voi prezenta cateva citate, relevante (Dasein - "aceasta fiintare, care sintem de fiecare data noi insine, si care, printre altele, detine posibilitatea de a fi a interogarii"): "ca fapt-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul cotidian, Dasein-ul se afla sub autoritatea celorlalti. El insusi nu este; fiinta i-a fost confiscata de catre ceilalti. Bunul plac al celorlalti dispune de posibilitatile de fiinta cotidiene ale Dasein-ului. Acesti ceilalti nu sint niste altii determinati. Dimpotriva, oricare altul poate sa-i reprezinte. Hotaritoare este numai dominatia inaparenta a celorlalti, preluata deja in chip nevazut de Dasein-ul ca fiinta-laolalta. "Fiecare dintre noi" (man selbst) apartine celorlalti si le consolideaza puterea. "Ceilalti", numiti astfel pentru a ascunde apartenenta noastra esentiala la ei, sint cei care, in prima instanta si cel mai adesea, "sint prezenti" in faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul cotidian. "Cine"-le nu este nici cutare si nici cutare, nici "fiecare dintre noi", nici citiva si nici suma tuturor. "Cine"-le este neutrul, impersonalul "se".

Impersonalul "joaca" desavarsit, filmul Matrix ar putea fi o buna ilustrare a lui: "In aceasta ne-iesire in evidenta si neputinta distingerii, impersonalul "se" isi desfasoara adevarata sa dictatura. Ne bucuram asa cum se bucura indeobste; citim, privim si judecam literatura si arta asa cum se priveste si se judeca; insa deopotriva ne desprindem de "marea masa" si ne retragem asa cum se retrage indeobste; ne "indignam" de tot ceea ce indeobste se considera demn de indignare.

Impersonalul "se", care nu este nimic determinat si care sintem toti, desi nu ca suma, prescrie felul de a fi al cotidianitatii.... el se mentine factic in caracterul mediu a ceea ce se cade, a ceea ce este valabil si a ceea ce nu e, a ceea ce se poate bucura de succes sau, dimpotriva, nu poate avea parte de el. Acest caracter mediu prin care ne este prescris ceea ce putem si avem voie sa indraznim vegheaza asupra oricarei exceptii ce s-ar putea ivi.

Orice tinde sa capete intiietate este tacit reprimat. Tot ce aminteste de origini este intr-o clipita nivelat pe motivul ca este de mult cunoscut. Tot ce a fost dobindit prin lupta ajunge la indemina oricui. Orice taina isi pierde puterea. Grija pe care o pune in joc caracterul mediu dezvaluie din nou o tendinta esentiala a Dasein-ului pe care o numim nivelare a tuturor posibilitatilor de fiinta. ... Impersonalul "se" este peste tot, insa in asa fel incit el s-a si sustras deja atunci cind Dasein-ul se precipita sa ia o hotarire."

Sa nu ne miram de toate abuzurile pe care oamenii le fac asupra altora, coruptia, etc., de fapt, pana la urma, nimeni nu raspunde de nimic: "Totusi deoarece impersonalul "se" e cel care emite din capul locului orice judecata si ia orice hotarare, el ii rapeste Dasein-ului de fiecare data responsabilitatea. Impersonalul "se" poate sa-si permita aproape orice, de vreme ce "se" face constant recurs la el. Cel mai lesne ii este sa poata prelua orice raspundere, deoarece nu e nimeni care ar urma sa dea seama de ceva." (pg. 127..).

Acest mod de a fi al omului contemporan, pierdut in impersonal, flecareala, curiozitate de moment, ambiguitate si nehotarare, este unul obisnuit, dar neautentic. Pe acest om il vedem peste tot, desi uneori e necesar putin efort, de la cei apropiati pana la cei care ocupa demnitatile de varf din societate. Aceasta este lumea, de care Iisus Hristos ne spune sa ne lepadam.

Pentru a avea un destin personal sau comunitar, a trai autentic, ni se arata ca omul trebuie sa abandoneze raportarea la lume si sa accepte angoasa infruntarii mortii sale, amintirea permanenta de ea. Abia cand accepta aceasta infruntare si se elibereaza de frica de moarte gasind un sens vietii, omul devine liber. Orice alt reper ales din lume este relativ, prins in amalgamul si determinatiile ei. Iar ca sa ne putem privi cu consideratie semenii trebuie sa ne abtinem de la orice "manuire", si sa nu ii transformam in simple mijloace prin care ne atingem propriile scopuri.

Pierduti sau predati de buna voie impersonalului, neglijam importanta educatiei pe linia relationarii autentice (pe care el o considera amenintare la adresa "libertatii") si a religiei (aparent cunoscuta de toti), si, ignoranti in cele profunde, ne socotim totusi intelepti. Oare ne-am mai putea considera astfel, educatia si lumea in care traim ar mai fi asa cum sunt, daca profesorii de filozofie ar avea grija sa aflam si noi, totusi, ce inseamna si ce spune intelepciunea?

In sfarsit, desi nu se afirma explicit in acest text de pura filozofie, se poate intelege de ce este pretioasa credinta religioasa. Ea se straduieste sa ne faca sa ne infruntam moartea, ca sa putem trai autentic, ne previne asupra oricaror incercari de a ne desconsidera semenii, ne deschide spre devenire.

Nu stiu daca aceste adevaruri ne sunt ascunse in mod intentionat, pentru ca nu se doreste sa fim des-vrajiti, eliberati de iluzii si confuzii, sau mintii noastre omenesti ii este greu sau prea lene sa accepte intelepciunea. Abia dupa sfortari titanice, dupa demersuri mai riguroase decat experimentele stiintifice, filozofia a reusit sa descopere ce este caderea, ce inseamna si cum se poate trai autentic, etc., iar acestea ar trebui sa le stim si noi. Insa, asa cum preotii care trebuiau sa il primeasca pe Iisus L-au condamnat la moarte ca sa poate exploata ei oamenii, si profesorii de filozofie condamna la tacere filozofia care le poate lua "tichia intelepciunii".

Repercusiunea cea mai grava asupra educatiei este ca suntem preocupati sa educam, dar nu actionam cu adevarata grija. Omul nu sporeste efectiv in omenie, iubire, fericire si responsabilitate nici prin acumulare statica de cunostinte, nici prin dobandirea de competente, ci numai prin miscare pe calea desvrajirii fata de normele lumii. Mi-e teama insa ca si universitarii iubesc mai mult lumea, prefera onorurile ei, in loc sa isi iubeasca semenii, responsabilitatea si trairea autentica. Iar daca acestia nu deschid ochii nici studentilor lor, ce ne pot invata profesorii de filozofie?

Nelu Tătaru, fostul ministru al Sănătății, și-a depus candidatura la șefia unui consiliu județean din Moldova

Filiala Vaslui a PNL și-au adus tot efectivul la Biroul Electoral Județean (BEJ) Vaslui, pentru depunerea oficială a candidaturii lui Nelu Tătaru la conducerea Consiliului Județean Vaslui....

Surpriză la o primărie din România. Doi soți candidează unul împotriva celuilalt: ”N-am crezut că poate să aibă atâta nebunie”

O situație cu totul atipică a apărut în cursa electorală pentru primăria Gogoșu din Mehedinți. Actualul primar candidează pentru un nou mandat, însă are un rival la care nu se aștepta....