Miracolul de langa Gara Obor, un loc sfintit de un om. "Ce-am facut noi cu copiii acestia?" Interviu

In fata ei nu vezi dimineata siruri de masini demne de cel mai select salon auto si nici defilarea de tinute si telefoane mobile cel putin cat un salariu mediu pe economie fiecare. Vezi in schimb chipuri fericite de copii care intra cu drag pe poarta, abia asteptand sa isi imbratiseze directoarea. Este ceea ce am vazut.

Pe poarta scolii Ferdinand I din Bucuresti, langa Gara Obor, unde un om a sfintit un loc, creand un miracol. Un miracol care nu ar trebui sa fie decat normalitatea Educatiei: clase moderne si prietenoase, metode revolutionare de predare, multe activitati extrascolare, de la sport si arte martiale, la matematica interactiva, dans, teatru, gradinarit chiar in gradina scolii si chiar arhitectura.

Cu nume parca predestinat, prof. Violeta Dascalu a transformat scoala de cartier, un loc fara sansa, cu multi elevi proveniti din medii defavorizate si abandon urias, intr-un autentic model de educatie in centrul caruia se afla nu programa, nu manualul, nici macar ambitiile parintelui, ci copilul, care trebuie sa se cunoasca si sa isi deschida aripile: "sa fie pregatiti ca in viata lor sa apara mereu lucruri spectaculoase, extraordinare, sa le primeasca, sa le inteleaga, sa isi doreasca sa stie mai mult, sa faca fata".

Si, esential, Scoala Ferdinand este si una pentru parinti, aceia care chiar vor sa-si vada copiii impliniti si fericiti: "Daca ai un copil care deseneaza exceptional, lasa-l sa se duca la Tonita, nu-l trimite la Mihai Viteazul, ca-l distrugi".

Pentru meritele ei cu totul exceptionale, prof. Violeta Dascalu, directoarea acestei scoli cu adevarat de elita intr-un sens pe care Romania inca nici nu-l cunoaste, a primit anul acesta din partea Ambasadei SUA la Bucuresti premiul "Femei Curajoase" 2017.

Este Scoala Ferdinand una pentru elite? Ce fel de copii aveti aici?

O mare varietate de copii. Avem copii care nu pot lua peste 5 la evaluarea nationala si se duc la scoli profesionale. Sunt copii carora le place sa sape si sa care cu roaba in gradina scolii si stii ca vor fi buni meseriasi.

Sunt si copii pe care ne chinuim sa-i alfabetizam dupa scoala, cu fundatia Inocentii, uneori si parintii lor sunt analfabeti. Avem 15 copii in acest program, primesc si masa la pranz. Vin studenti la Medicina si ii invata cum sa acorde primul ajutor. Iar progresul lor se vede.

Si avem copii care intra cu 9,90 la Mihai Viteazul, la Cantemir, la Iulia Hasdeu, la Vianu. Avem fosti elevi ai scolii noastre olimpici nationali si internationali, avem o studenta la Cambridge. E o scoala pentru toti copiii. Cine vrea performanta va gasi la noi profesori pentru performanta.

Inteleg ca ati primit inclusiv copii refugiati.

Da. Au venit la noi prin "Salvati copiii". Unii au plecat din Romania, au venit altii, am interactionat cu copii care nu rupeau o vorba romaneste, unii de prin Afganistan. S-au jucat impreuna cu copiii nostri care s-au dus natural spre ei. Copiii din colturi diferite ale lumii gasesc intotdeauna un limbaj comun.

Sunt totusi copii care provin din culturi diferite. Nu s-au simtit clivajele?

Nu. Am avut copile venite din zona islamica. Veneau imbrobodite cu basmaluta la scoala si nu era nicio problema. Avem si acum familii mixte, de exemplu, doua fetite din parinti chinezi care nu stiu o boaba romaneste. N-au nicio problema. Avem copii cu dizabilitati, cu autism, cu retard, unii care vorbesc mai incet sau se misca mai incet din diverse motive. Invata impreuna cu ceilalti copii in clase obisnuite.

Si cum reusiti sa pastrati un nivel care sa nu-i intarzie pe unii si sa le fie, totusi, accesibil celorlalti?

Cheia au fost colegii mei, profesorii care nu au refuzat acesti copii. Bucuria, deschiderea si firescul lor i-au invatat si pe copii sa reactioneze la fel: "Stefan e colegul nostru si vorbeste mai incet, sa fim mai atenti ca sa-l auzim". Cand se organizeaza o piesa de teatru, copilul cu probleme primeste si el un rol, fie si de copac, dar sa fie pe scena, sa fie valorizat.

Cum ati selectat profesorii?

Pe unii i-am gasit aici, unii au venit pe parcurs chiar din alte localitati. Nu toti profesorii si invatatorii sunt exceptionali, nu toti au aceeasi metoda. Dar in permanenta am grija sa mearga la cursuri, sa prinda curaj, mai mergem si noi directorii pe la ore, stam de vorba cu ei, ii incurajam.

Le-am povestit ca nu suntem orice fel de oameni, nu avem o meserie obisnuita, noi avem meseria de a creste oameni si de a-i educa frumos. 99% dintre noi suntem mame. Eu am trecut ca mama printr-o trauma cu copiii mei care au invatat in alte scoli si sufereau din cauza anumitor atitudini ale profesorilor: nepasare, antipatie.

Copiii mei vedeau ce pregateam acasa si ma intrebau: tu chiar faci asa ceva la scoala, faci temele astea la dirigentie?

Ce teme?

Legate de sanatate, de prietenie, de emotii, de igiena personala, ieseam cu elevii in oras, la Cernica, cu bicicletele, cu autobuzul, copiii relationau altfel in contexte diferite. Copiii mei remarcau ca profesoara lor de geografie nu facea ce faceam eu. Eu le facem la indigo harti si teste, in anii '90 nu exista asa ceva tiparit, ma ajutau si ei sa le concep.

Nu mi-am blamat colegii, dar le aratam copiilor mei alta fateta. Ca mama mi-am spus ca eu nu pot sa ma duc oricum in fata elevilor, ma bazam pe feedback-ul de la copiii mei, considerand ca si cei de la scoala sunt tot copiii mei. Ce asteapta ei de la mine?

Iar pe langa reactia mamei, exista profesorul de specialitate care dorea sa aduca in fata copiilor alte metode, sa ghiceasca ce doresc, le punea intrebari provocatoare, ii ruga sa descopere lucruri, sa vina cu pareri personale.

Pareri personale la geografie?

Le ceream, de exemplu, sa conceapa un plan de dezvoltare a unei regiuni. Cum ati dezvolta voi regiunea de nord-est? Ce ati face daca ati fi locuitori sau primar intr-o localitate cu resursele care vedem ca sunt acolo? O fabrica de celuloza si hartie, o rafinarie? Ce ar putea fi valorificat din reusursele judetului?

Am auzit cu totii de Brexit. Ce stiti voi ca s-a intamplat? Ce credeti ca va urma? De ce credeti voi ca dacii au fost asimilati de romani? Oare toti romanii s-au casatorit cu femei din Dacia si ele au abandonat cu totul limba, identitatea? Stiti ca sunt si alte teorii si ce pareri aveti despre ele?

Ma intreaba de ce nu gasesc toate acestea in manuale. Pentru ca ele nu sunt revizuite din 1998, dar noi trebuie sa vorbim despre tot ce se intampla.

Deci se poate face educatie de calitate si cu actualele programe si manuale?

Absolut. Nu ma impiedica nimeni ca la geografie daca vorbesc despre Grecia sa aduc in discutie si civilizatia minoica, sa il pun pe copil sa faca comparatii intre civilizatii, ce au lasat in urma grecii. Nu trebuie sa fiu doar profesor de geografie. Trebuie sa fiu profesor. Punct.

De ce multi copii spun ca nu invata nimic interesant la scoala, ca nu e relevanta materia? Si ma refer la copii care acasa citesc mult si au preocupari foarte serioase.

Ceea ce le este livrat nu are spectaculozitate si nu le starneste interesul. Eu predau si franceza optional si era o lectie despre haine si moda. Daca punem copilul sa invete textul pe de rost, nu rezolvam nimic. I-am pus sa deseneze haina si partile corpului omenesc, sa le coloreze in ritmul lor, dupa gustul lor si asa au invatat. Ce sunt pusi sa invete pe de rost refuza.

Dar si profesorul trebuie sa faca fata la prea multa materie de predat.

Daca e prea multa, pot sa o curat. Copiii nu au nevoie de atat de multa la varsta lor. Dar au nevoie de contexte si conexiuni intre discipline. Eu la geografie scriu resursele din Romania in simboluri chimice. Sunt uimiti. Stiti chimie? Sigur ca stiu, vreti sa facem o reactie chimica? E foarte util sa stiu chimie, sa stiu despre sare, despre Slanic Prahova, despre faptul ca din sare se fac si ingrasaminte chimice sau ca sarea intra si in sapun? De ce sa nu pot sa ii spun asta la geografie? Ba le aduc si o bucatica de sare si toti vor sa puna limba pe ea sa se convinga.

Nu are logica faptul ca nu sunt corelate informatiile. Eu ii povestesc copilului despre resurse in clasa a V-a. In clasa a III-a si a IV-a vorbesc despre carbune si petrol, iar el invata despre petrol abia in clasa a VII-a, a VIII-a. Invata despre sistemul solar de la gradinita, mai invata si in clasele primare si apoi in clasa a V-a. De ce sa repetam de atatea ori? Nu este bine gandita structura programei.

De ce nu reusim de atatia ani sa schimbam programele scolare?

Nu stiu de ce nu se doreste. Specialisti valorosi si vizionari avem, de toate varstele. Se fac intalniri, si noua ni se cer pareri mai tot timpul pe diferite teme, dar cred ca ele sunt aruncate la cos.

Eu as lasa un ministru al Educatiei 8 ani cel putin, o generatie, sa vad cum au primit copiii programa, ce rezultate am in urma aplicarii ei. Si trebuie investit in profesori. Studentii sa faca mai multa practica serioasa si profesorii din sistem sa fie incet, incet scoliti, sa se investeasca in ei.

Recent, am mai facut un curs de leadership in educatie, dupa multe altele, si de fiecare data am impresia ca sunt la inceput si mai am de invatat. Cursul a fost platit de o asociatie, Teach for Romania, pentru directorii dintr-un program - 350 de euro. Este ministerul dispus sa investeasca in noi, in oameni de calitate, in programe calitate? Nu sunt bani de formare, trebuie sa dam bani de la noi.

E doar o chestiune despre pregatire de specialitate sau si despre atitudine fata de copil?

E foarte important felul in care te raportezi tu, profesor, la copil. Copilul este egalul tau, nu ii esti cu nimic superior. Ai doar niste ani in plus si o experienta mai mare. Si el iubeste, are nevoie de grija, de confort. Uneori vrem sa fim zmei si nu vrem sa le aratam ca si noi suntem poate obositi.

Inainte de Craciun, am urcat 15 profesori pe scena, imbracati in costume nationale si am cantat doua colinde. Copiii nici nu mai respirau. Dupa primul colind nu doar ca aplaudau, dar era un entuziasm total. Mi-am spus ca nu se poate ca ei sa creada ca noi suntem altfel de oameni, avem aceleasi emotii, aceleasi bucurii, suntem din aceeasi radacina.

Se intampla sa am o zi foarte obositoare sau sa gasesc in clasa mai multa agitatie. Si atunci le spun: "dragilor, nu pot incepe asa un dialog cu voi, e prea mult zgomot si nu ma pot concentra si nu ma puteti asculta. Hai sa ne linistim. Aveti nevoie de putin timp, vreti sa ne ridicam putin in picioare, sa facem putina miscare? E ora a sasea, stiu ca sunteti si voi obositi".

Si facem cateva miscari sau le spun sa inchida ochii si sa se concentreze pe zgomotele pe care le aud de afara. Daca sunt obositi, ce rost are sa trag tare pe ei? Sunt oameni, cum pot sa stea 6 ore pe scaun? Noi putem?

Alteori le dau o tema: acestea sunt ideile, aceasta e fisa, eu sunt aici doar facilitator, nu profesor. Le mai dau voie sa scoata telefoanele ca sa faca documentarea. Si dupa ce aduna informatiile, stabilesc care sunt cele relevante, le cer sa-si stabileasca un purtator de cuvant care sa vina sa spuna concluziile.

Si ce nu merge?

Cel mai greu e sa faca selectia din oceanul de informatii, sa analizeze si sa structureze. De aceea, eu le dau structura si ce trebuie sa atinga.

Deci ii invatati sa faca echipa?

E o mare problema cu colaborarea. Si ea vine de acasa. "Sunt doar eu", mai ales daca nu au frati. Nu ies din ego si competitie. Unii sunt competitivi ca structura, dar si ei pot fi adusi la stadiul de a colabora.

Dar sunt foarte razgaiati, li se ofera orice, imediat dupa ce deschid gura. Eu nu am avut, trebuie sa aiba copilul de toate. Gresit! Copilul are nevoie de iubire, de atentie, de confort. Nu are nevoie de lucruri scumpe a caror valoare nu o intelege. Nu inteleg valoarea banilor si a muncii depuse pentru acei bani.

Au nevoie de modele, sa fie implicati. Multi parinti devin comisari: ce ai facut la scoala, ce nota ai luat, ce nota a luat cutare, ce a facut celalalt? Primul lucru acasa ar trebui sa il intrebi cum i-a fost ziua, care a fost cea mai spectaculoasa ora, ce a fost nou astazi, ce dificultati a avut, are nevoie de ajutor? Nu ii dai in cap cu lectiile si notele.

Copilul se inchide in el, parca se cocoseaza si devine tot mai serios. Daca ii vedeti cum arata in clasa pregatioare, la 6 ani! Sunt efervescenti, curiosi, plini de iubire, iar pe cat cresc devin tot mai seriosi, mai seriosi decat noi. Ce-am facut noi cu copiii acestia?

Distrugem noi adultii, profesori si parinti, bucuria si imaginatia copiilor?

Daca nu suntem atenti, asta facem.

Cu profesori prost platiti se poate face performanta?

Salariul meu de director e cu cateva sute de lei mai mare decat al secretarei mele. Este vorba despre ce esti tu ca om, daca ce faci iti place sau te chinui cu ochii pe ceas. Nu are legatura cu salariul. Dar e important ca omul sa aiba haine decente pe el, sa poata merge la un spectacol, sa poata iesi intr-o excursie.

Si unele lucruri le facem noi aici. Anul acesta ne-am propus sa facem o seara de dans cu profesori si parinti, sa ne distram impreuna.

Vad un mare accent pe relatia cu familia.

Este esentiala. Noi trebuie sa-l facem pe parinte sa inteleaga ca traim in alta societate decat aceea in care poate s-a format el, ca pregatim copii pentru altceva, ii pregatim sanatosi, echilibrati.

Pentru ce ii pregatim?

Poate nici nu stim exact. Eu le spun mereu ca trebuie sa fie pregatiti ca in viata lor sa apara mereu lucruri spectaculoase, extraordinare, sa le primiti, sa le intelegeti, sa va doriti sa stiti mai mult, sa faceti fata, veti intalni si oameni mai putin draguti, poate va veti pierde serviciul, dar trebuie sa fiti pregatiti sa faceti o schimbare si ce invatati aici va ajuta.

Incercam sa ii ajutam tot timpul sa isi cunoasca valoarea. Facem teste de personalitate, de orientare profesionala. Uneori, parintelui ii e greu sa inteleaga si sa accepte ca nu e ce si-a dorit el. Aici e provocarea mare. Daca ai un copil care deseneaza exceptional, lasa-l sa se duca la Tonita, nu-l trimite la Mihai Viteazul, ca-l distrugi.

Si accepta?

Unii sunt dispusi sa inteleaga, sa accepte, dar nu imediat, transformarea e lenta. Copiii m-au intrebat de "Balena albastra". Si dna psiholog pe care am chemat-o mi-a spus de la inceput ca nu vrea sa vorbeasca despre jocuri pe Internet, ci despre relatia dintre parinte si copil. Daca ea e sanatoasa, copilul nu fuge spre o lume necunoscuta. A fost o revelatie si o bucurie discutia ei cu parintii.

Noi nu avem sedinta cu parintii in care ei sa stea in banca, sa afle notele si scoala cere bani. Ne vedem cu ei la un ceai, la o cafea. Avem intalniri cu parinti si copii impreuna.

Atunci vedem ca parintii care nu au exersat relatia cu copiii se poticnesc. Uneori, invatatoarea citeste un text scris de un copil si intreaba parintii al cui copil l-a scris. De multe ori, nu si dau seama. Si atunci e clar ca trebuie lucrat la relatia parinte - copil. Trebuie rabdare, pasiune, suflet deschis pentru ca lumea nu sta pe loc si invatam in permanenta.

Pe site-ul scolii am vazut ca aveti tot felul de programe si proiecte extrascolare, de la dans, la limbi straine, teatru, mult sport. Mi-a atras atentia centrul de resurse pentru parinti si elevi. Ce inseamna?

Este un spatiu in care se deruleaza activitati in programul extrascolar, in weekend sau dupa ore, avem scoala de vara cam o luna, o luna si jumatate. Avem un spatiu destinat celor mai dezavantajati copii, de care se ocupa zilnic pana la ora 15 Fundatia Inocentii.

Avem cursuri de programare, de invatare a matematicii cu ajutorul tabletelor si a tablei interactive. Avem un parteneriat cu o asociatie, SolMentis, care lucreaza cu copii care au deficit de atentie. Se numeste "sand work", lucreaza in nisip. Timp de o ora nu scot niciun cuvant, doar se joaca. Le place asa de mult, contactul cu nisipul ii linisteste.

Sunt contra cost?

Nu. Tot ce v-am spus e gratuit, cu exceptia limbii engleze si a matematicii interactive. Mai avem si cercetasii, initial vreo 7 copii, acum 75, lucreaza sambata de la 11 la 17 trei grupe pe trei niveluri de varsta. Sunt dansuri. Avem teatru cu voluntari de la UNATC, masteranzi care vin de doua ori pe saptamana pentru elevii din ciclul primar. Sunt vreo 40 de copii si am fost nevoiti sa facem doua grupe.

Se joaca, dar jocul are o anumita tema care vizeaza dezvoltarea unui copil, are reguli, vizeaza colaborarea, ascultarea, dictia, memorarea, pozitia corpului. Este dezvoltare personala.

Am vazut ca ati accesat bani europeni?

Da, am fost parteneri de doua ori in proiecte complexe de reducere a abandonului scolar. Noi ne-am dezvoltat deschizand usile si ferestrele scolii si ducandu-ne spre exterior, unde sunt o puzderie de asociatii care abia asteptau sa vina spre noi sa aduca ceva nou.

Asa am plecat la drum acum 5 ani. Bucurestiul are atatea oportunitati incat e criminal sa nu le vezi, sa nu le folosesti, de la piese de teatru gratis pentru copii, activitati in aer liber, work-shop-uri, cursuri. Numai daca nu vrei, ca scoala sau ca parinte, nu le folosesti. Nu ai nicio scuza sa ramai pe loc, sa stai sa privesti la televizor.

George Simion a devenit tată. Ce mesaj i-a transmis soției liderul AUR

La mai puțin de un an de la căsătorie, liderul Partidului AUR, George Simion, și soția sa, Ilinca, au devenit părinți. Primul copil al cuplului este un băiat, iar tatăl a ținut să-i...

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...