Viitorul nostru altfel: Tanarul care a studiat pe 3 continente: Sa nu asteptam schimbarea de la stat

Romania se schimba cu ei: tineri entuziasti, talentati, inovatori. Iata povestile romanilor care construiesc in prezent un viitor spre care putem privi cu optimism.

Este si cazul lui Marius Wamsiedel, un student buzoian care este in prezent doctorand la University of Hong Kong. Marius a studiat pe trei continente, la institutii academice prestigioase. A fost stagiar la Camera Reprezentantilor din Arizona si, dupa ce a absolvit facultatea, a revenit in tara unde a efectuat o serie de cercetari inovatoare despre incluziunea minoritatii rrome si reproducerea inter-generationala a inegalitatii etnice.

Acum, este doctorand la universitatea chineza cu pozitionarea cea mai buna in clasamentele internationale. De curand, Marius a fost declarat Studentul Roman al anului de pe alte continente, in cadrul Galei Ligii Studentilor Romani din Strainatate.

Cum te simti ca Studentul Anului, ce valoare are pentru tine aceasta distinctie?

E o distinctie neasteptata si binevenita. Ca doctorand, astepti si cauti recunoastere in primul rand din partea comunitatii academice careia ii apartii. Subiectele pe care lucrezi sunt atat de inguste si de tehnice incat cu greu gasesti o audienta mai larga. Si chiar si atunci cand esti multumit de reactiile pe care le primesti la conferinte, la prezentari, la diferite competitii, apar uneori momente de deznadejde si de indoiala. Te intrebi daca drumul pe care l-ai ales este cel pe care ti-l doresti cu adevarat.

Te gandesti cum ar fi daca ai avea o alta ocupatie si o alta viata. Cand faci lucrurile cu pasiune, doctoratul iti confisca existenta, nu iti mai lasa loc de altceva. Investesti totul in iluzia ca vei ajunge sa imbunatatesti stocul de cunoastere stiintifica, dar stii totodata ca la capatul celor trei sau patru ani s-ar putea sa ramana doar o teza care sa intereseze o mana de oameni.

In asemenea momente de cumpana, desemnarea ca Student al Anului iti da incredere ca esti pe drumul cel bun, ca munca ta nu e in zadar si, poate, inca mai important, ca nu esti singur - stii ca exista oameni care te crediteaza cu nadejdea lor. Ma simt onorat de distinctie si sper ca timpul sa arate ca am meritat-o.

Care este pregatirea ta academica, cum ai ajuns in Hong Kong?

Am inceput prin a studia stiintele politice. Ca multi din colegii mei, am ramas din turbulentii si imprevizibilii ani '90 cu dorinta irepresibila de a intelege cum functioneaza democratia, care sunt doctrinele politice si cum se construieste statul de drept. In aceeasi perioada, ma fascinau derapajele totalitare ca fapte istorice si rolul intelectualilor in aceste miscari anti-intelectuale.

Am facut doi ani la SNSPA, dupa care am plecat intr-o mobilitate Erasmus la Universitatea Paris-10 Nanterre (actuala Paris Ouest). La sfarsitul programului, m-am transferat acolo, unde am absolvit un an mai tarziu cu o lucrare despre mit, utopie si milenarism in discursul politic.

Intre timp, pasiunea pentru stiinte politice incepuse sa se stinga. Mult mai mult ma atragea acum sociologia. S-a intamplat ca tocmai in anul in care am terminat prima facultate sa apara o oportunitate de a studia in Statele Unite. Am participat la competitie, am castigat bursa si am devenit student la sociologie al Universitatii din Arizona. A fost o experienta fabuloasa.

Pentru ca planul meu de studii prevedea studiul unei limbi straine si pentru ca eram atras de civilizatia orientala, m-am inscris la programul de studiu in China al Universitatii din Arizona. Trei semestre am fost la Nanjing, fosta capitala imperiala si republicana, nu departe de Shanghai. Dimineata aveam cate patru ore de limba chineza, dupa-amiaza aveam cursurile de stiinte sociale tinute de profesorii americani. Inapoi in State, am facut si un stagiu de cateva luni la Camera Reprezentantilor din statul Arizona.

Am terminat facultatea magna cum laude, cu specializare principala in sociologie si specializare secundara in studii chineze.

Apoi am revenit in tara. Am urmat masteratul de cercetare in sociologie la Universitatea din Bucuresti si, in paralel, am lucrat la Romani CRISS, unde am realizat mai multe studii pe teme legate de incluziunea sociala a persoanelor rrome. Dupa doi ani si jumatate, aveam deja clar ceea ce voiam sa studiez: evaluarea morala a pacientilor in context socialist, cu date empirice colectate in China continentala si in Romania.

Am ales Universitatea din Hong Kong pentru ca imi ofera conditii de studiu excelente. In plus, cercetarea etnografica presupune un du-te-vino constant intre locul unde iti desfasori cercetarea si institutia careia ii esti afiliat. Terenul ar fi fost mult mai greu de realizat daca as fi fost in Europa sau in America de Nord.

Cum vede un roman cu experienta internationala sistemul de invatamant din tara?

Trebuie sa spunem lucrurilor pe nume: sistemul romanesc de invatamant nu este nici impecabil, nici lamentabil. Rezultatele la testele standardizate internationale ofera o reprezentare obiectiva a starii de fapt.

Exista insule de excelenta, si nu putine, dar acestea nu trebuie sa mascheze neajunsurile din sistem: absenta unei culturi educationale care sa incurajeze gandirea critica si activitatile extra-scolare, tolerarea incompetentei si a lipsei de onestitate intelectuala, fabricile de diplome, sprijinul redus pentru elevii din mediul rural, discriminarea elevilor rromi, reconfigurarea continua a programelor de studii si a metodelor de examinare, subfinantarea domeniului.

Insulele de excelenta de care vorbeam se datoreaza, cred, intalnirii fericite intre cadre didactice cu vocatie si tineri cu potential. Se realizeaza, asadar, in ciuda si nu datorita sistemului de invatamant. Cred ca fiecare dintre noi pastreaza in minte imaginea unor asemenea profesori admirabili, pentru care catedra nu este un loc de munca, ci o extensie a propriei vieti. Din acest punct de vedere, ma pot socoti norocos.

Care ar fi diferentele dintre invatamantul din Romania si cea din straintate?

Sunt prea multe pentru a fi expediate in cateva cuvinte - de la sistemul de notare la tipul de cunoastere care se transmite sau relatia dintre student si cadrul didactic. Dar, daca ar fi sa ma gandesc doar la scoala doctorala in domeniul sociologiei, as spune ca diferentele principale tin de infrastructura si de finantare. Intr-o universitate de prestigiu din strainatate, daca esti acceptat cu bursa, ai parte in primul rand de un pachet financiar care iti permite sa te dedici complet studiului. In al doilea rand, ai acces la aproape intregul stoc de cunoastere in domeniul respectiv: carti publicate peste tot in lume, jurnale academice, materiale audio si video, baze de date electronice.

Cand universitatea nu dispune de titlurile respective, exista un sistem de imprumut intre biblioteci prin care ti se pun la dispozitie, gratuit, materialele de care ai nevoie. De curand, aveam nevoie de "Insemnarile unui tanar medic" de Bulgakov, varianta in limba engleza. Universitatea din Hong Kong nu avea cartea, dar, pentru ca li s-a parut un volum important, a decis sa o cumpere in loc sa o imprumute. In al treilea rand, exista sprijin financiar pentru a realiza cercetare de teren oriunde in lume si a participa la cateva conferinte internationale.

Aceste evenimente nu sunt un moft, ci o excelenta oportunitate de a intra in contact nemijlocit cu membrii comunitatii stiintifice din domeniul in care activezi, de a te pune la curent cu directiile principale de cercetare si de a vedea unde te afli in raport cu alti cercetatori aflati la inceput de cariera. Exista apoi intalniri frecvente cu profesori din Statele Unite, Europa si Asia care sunt invitati sa isi prezinte cercetarile si sa impartaseasca din experienta lor, prezentari de carte, conferinte departamentale si alte evenimente de difuzare si de circulatie a cunoasterii stiintifice.

Care este perceptia asupra propriului viitor? Te gandesti sa revii in tara?

Ma intereseaza cercetarea si activitatea didactica. Vreau sa fiu acolo unde sunt de folos si unde pot sa dau masura calitatilor mele.

De ce crezi ca din ce in ce mai multi tineri valorosi aleg sa plece din tara? Nu stie Romania sa isi respecte valorile?

In general, ma feresc de asemenea judecati de o gravitate afectata. Nu cred ca Romania nu stie sa isi respecta valorile, tot asa cum nu cred ca tinerii care pleaca isi abandoneaza tara care i-a facut sa fie ceea ce sunt. Amandoua ideile mi se par prelungiri ale fantasmei statului paternalist de odinioara, obligat sa ofere totul de-a gata si care cere, in schimb, loialitate maxima.

Nu, respectul nu se ofera, ci se castiga prin ceea ce faci zi de zi. Cand nu exista oportunitati, exista macar oportunitatea sa ti le creezi singur si, cu toate ca nu e usor, avem destule exemple de succes in aceasta directie. Bineinteles, exista limite obiective care constrang spatiul de manevra individuala, insa niciodata nu il anihileaza.

Faptul ca tinerii valorosi pleaca ar trebui sa ne bucure. Plecand, ei intra in contact cu alte moduri de existenta, cu idei noi, cu o etica a muncii diferita de cea post-socialista. Unii se intorc si contribuie la modernizarea tarii. Altii raman si contribuie, acolo unde se afla, la imbunatatirea imaginii tarii. Bineinteles ca ar fi dezirabil sa se ofere mai multe motive tinerilor valorosi sa se intoarca, dar nu trebuie sa ne asteptam ca schimbarea sa vina din partea statului, ci a societatii.

Ce iti lipseste cel mai mult din Romania? Care este relatia ta Romania acum, cat pastrezi din traditiile romanesti?

Sunt oameni care se simt parjoliti sufleteste cand sunt departe de tara din care provin si oameni care, de indata ce au pus piciorul pe meleag strain, isi lichideaza trecutul si se leapada de tot ceea ce a insemnat existenta lor de pana atunci. Am cunoscut din ambele tipuri, si nu numai romani. Pentru mine, amandoua extremele mi se par deopotriva nesanatoase.

Cand ma aflu afara, incerc sa ma las patruns, atat cat poate fi un strain patruns, de cultura locului. Incerc lucruri noi, ma bucur de ce imi e dat sa traiesc. Nu am dorul sarmalelor si nici nostalgia mersului la mare de 1 mai, dar imi lipsesc, desigur, familia si prietenii. In acelasi timp, sunt format in cultura romana si, oricat de mult as sta in strainatate, nu pot (si nici nu am de ce) sa alterez aceasta realitate.

Cum ai fost primit ca student strain? Sunt romanii o prezenta exotica acolo?

Am invatat in universitati multiculturale, unde strainii au o prezenta semnificativa. As spune ca am fost in general primit corect si cu o oarecare ingaduinta. Pentru ca, oricat de bine ai cunoaste limba tarii respective, nu esti niciodata perfect aliniat culturii locale cand ajungi acolo. Si atunci exista acele perioade de adaptare, de initiere, de trecere, in care sprijinul celor din jur este nepretuit. Ce am aflat in acesti zece ani traiti in strainatate? Ca oamenii sunt aceiasi peste tot, doar culturile difera.

Cum se vede situatia din tara noastra acolo? Ai intampinat vreodata, in calatoriile tale, neplaceri pentru ca esti din Romania?

In Statele Unite, China si Hong Kong, pentru studentul obisnuit, Romania reprezinta o necunoscuta. De aceea, nu exista nici un orizont de asteptare bine definit pentru cei care venim de acolo. Stereotipurile din media vest-europeana lipsesc cu desavarsire si, in general, esti tratat in functie de modul in care te comporti. Personal, nu am avut niciodata neplaceri pentru ca sunt din Romania.

Ce planuri de viitor ai?

Deocamdata, imi doresc sa duc la bun sfarsit cercetarea la care lucrez si sa introduc rezultatele obtinute in circuitul academic. Ce va fi mai tarziu, ramane de vazut.

Ziare.com, in parteneriat cu Liga Studentilor Romani din Strainatate, va propune o noua campanie de redescoperire a valorilor, a seriozitatii, pasiunii si a performantei, gratie unei serii de interviuri cu tineri scoliti in tara sau in mari universitati ale lumii, care au reusit sa schimbe perceptii despre romani in intreaga lume

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Iohannis, reacție despre candidații separați la primăria Capitalei: "Important este să nu ducă la lupte electorale în interiorul coaliţiei" VIDEO

Preşedintele Klaus Iohannis se teme cu privire la eventuale tensiuni în coaliția de guvernare PSD-PNL după ce partidele au decis să susțină candidați diferiți la primăria Capitalei în...

Președintele PMP: Declinul PSD-PNL a început cu "decizia ridicolă de a-şi anunţa înfrângerea în Bucureşti” înainte de începerea campaniei

Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că decizia coaliţiei PSD-PNL de a avea candidaţi separaţi la Primăria Capitalei reprezintă începutul „marii prăbuşiri a partidului unic”,...