Viitorul nostru altfel: Un roman care studiaza rocile in Argentina, recrutat de ExxonMobil

Romania se schimba cu ei: tineri entuziasti, talentati, inovatori. Iata povestile romanilor care construiesc in prezent un viitor spre care putem privi cu optimism.

Eugen Tudor, de exemplu, este student masterand in anul doi la Jackson School of Geosciences din cadrul University of Texas, Austin. Valceanul este asistent de cercetare pe un proiect finantat de Statoil SA, in nordul Patagoniei, Argentina, fiind supervizat de unul dintre cei mai buni geologi din domeniu, Ron Steel.

Tanarul a fost recrutat si angajat de catre ExxonMobil, cea mai mare companie de petrol din lume, pentru un internship in vara din 2014, in Houston.

Care este pregatirea ta academica, cum ai ajuns sa studiezi in SUA?

Din start as vrea sa precizez ca nu am fost olimpic national sau international, nu am iesit in evidenta precum multi alti tineri talentati din Romania care studiaza afara. Am terminat liceul in cadrul Colegiului National Gib Mihaescu din Dragasani. Am ajuns sa studiez geologia, una dintre stiintele subapreciate in Romania. Geologia m-a facut sa privesc cu alti ochi lumea.

Cu greu mai pot privi un munte fara sa ma gandesc cum s-a format, ce falii afecteaza muntele sau ce roci fac parte din el. Am urmat pentru patru ani cursurile Facultatii de Geologie si Geofizica din cadrul Universitatii din Bucuresti si pot sa spun ca am avut norocul de profesori cu adevarat dedicati si foarte deschisi fata de studenti. Ei m-au ajutat sa cred ca valorile precum pasiunea pe care o ai fata de meseria ta conteaza cel mai mult pentru dezvoltarea ta si ca in Romania, daca iti doresti ceva cu adevarat poti sa faci acel lucru, sigur nu simplu.

In timpul studentiei am avut norocul sa fac parte dintr-un grup unic al studentilor (Bucharest Student Chapter), datorita caruia am ajuns sa particip si sa organizez numeroase conferinte si simpozioane nationale si internationale, sa organizez impreuna cu colegii practici de teren atat in tara cat si in strainatate si am ajuns sa reprezint Universitatea din Bucuresti la competitii internationale pentru geostiinte (Imperial Barrel Award sau Field Challenge). De cele mai multe ori am ajuns la aceste conferinte din dedicatie, cu masinile personale (Kiev, Milano, Viena etc.), transformand calatoriile acestea in adevarate aventuri ce au dus inevitabil la formarea unui grup de prieteni foarte buni.

In cadrul unei conferinte organizate de Societatea Geologica a Romaniei (SGR), unde eram parte din staff-ul organizatoric, am ajuns sa-i cunosc pe Ron Steel si Cornel Olariu, care impreuna ne-au predat un curs unic despre sisteme depozitionale folosind exemple din toata lumea si impartasind din experienta lor vasta.

In urma unor discutii, acestia m-au invitat sa urmez programul de MSc. la University of Texas at Austin. In SUA, cand esti acceptat in Graduate School (Masterat si Doctorat), trebuie sa scrii o lucrare de masterat respectiv doctorat, care se concentreaza in jurul unui proiect de cercetare individuala. In Jackson School of Geosciences majoritatea studentilor au parte de finantare completa pentru studii fie ca asistent in cercetare (research assistant) sau asistent la cursuri (teaching assistant). Cel mai important este sa fii acceptat in program si apoi sa duci la bun sfarsit proiectul in sine. Pentru lucrarea de master mi s-a sugerat sa ma implic intr-un proiect in Nordul Patagoniei, in Argentina, unde sa lucrez pe roci expuse din timpul Jurasicului.

Cum ai luat decizia de a pleca in strainatate? Ce au spus prietenii, familia?

Adevarata provocare consta in posibilitatea financiara de a parasi tara. Aveam nevoie de cateva mii de dolari ca sa pot sa incep o viata in SUA. Insa, norocul meu a constat in bursele pe care le-am primit in ultimul an, din partea Society of Exploration Geophysicists, Prospectiuni S.A. si Facultatea de Geologie si Geofizica. Aceste trei burse impreuna cu sprijunul financiar acordat de parintii mei si fratele meu, m-au ajutat sa pot pleca la studii fara sa ma ingrop in datorii.

Imi doream mult sa vad ce se intampla in exteriorul tarii, cat de departe sunt celelalte tari fata de noi si ce anume imi lipseste. In geologie se spune ca devii cu atat mai bun cu cat vezi mai multe tipuri de roci. De cand am plecat, am avut posibilitatea sa vizitez multe locuri noi printre care si California, Oklahoma, Colorado, Utah, Arizona, Argentina, Svalbard si Manchester. In timpul acestor calatorii, am ajuns nu o singura data la concluzia ca Romania are un potential urias de a creste ca tara. Romania ar putea sa le ofere tinerilor oportunitati similare cu cele din SUA (la o scara mai mica), daca asa ceva s-ar dori.

A pleca din Romania nu a fost deloc usor. E greu sa fii departe de familie si prieteni, insa cu totii au insistat sa plec si sa profit de pe urma acestei oportunitati. Chiar si acum in prag de absolvire, toata lumea insista sa nu ma intorc acasa, pentru ca e rau si voi regreta ca am incercat sa fac ceva in Romania.

Mi-ar fi placut sa raman in Romania, insa in conditiile in care cercetarea nu este finantata sau incurajata de catre guvern, e aproape absurd sa crezi ca poti creste in domeniu. Industria incepe sa isi revina catusi de putin, insa si acolo sunt probleme ce necesita rezolvare. Coruptia ne tine in loc in tot ceea ce facem.

Consider ca sistemul educational roman a fost conceput inteligent candva, dar acum nu mai tine pasul cu prezentul. Nu investim in viitor, in cercetare, in pregatirea tinerilor, nu exista un plan pentru ei. Cei mai multi studenti care au reusit sa faca ceva foarte bine din punct de vedere profesional atat in tara cat si in afara sunt studenti care s-au pregatit singuri si in care parintii au investit mult timp si bani ca sa ajunga departe. Asta a dus la o independenta in gandire si de aceea cei mai multi studenti romani care studiaza afara foarte rar au probleme in a impresiona prin calitatile lor. Constat si ca, din pacate, acestor tineri profesionisti nu le este recunoscuta valoarea in Romania, ceea ce pentru multi este un motiv solid de ce nu iau in calcul a se intoarce acasa.

Ce te-a surprins cel mai tare acolo, cum te-ai adaptat?

Traiesc in Texas, in statul din SUA in care totul e mai mare, de la masini, la drumuri, la orase (Austin e de trei ori mai mare ca suprafata comparativ cu Bucuresti), unde clima este variata si unde mandria texana e la loc de cinste. Mancarea este probabil cel mai surprinzator lucru, fiecare masa fiind abundenta, restaurantele domina relieful prin diversitate, iar oamenii sunt foarte amabili cu oricine.

E un stat in care masina reprezinta o extensie a persoanei tale si fara ea ar fi foarte greu sa fii mobil. In acelasi timp oamenii stiu cand sa zica stop si sa ia o pauza. Orasul e plin de tineri, plin de muzica live, plin de lucruri noi de facut si cu greu ai putea sa te plictisesti traind in Austin.

Ce impresie au americanii despre romani, ce vor sa stie despre Romania?

In general, au o parere buna, sunt obisnuiti cu strainii, ii intriga faptul ca noi cunoastem mai multe limbi straine, ca limba romana face parte din limbile cu radacini latine si nu slavice, ca Transilvania exista si e in Romania, ca avem femei foarte frumoase sau ca avem o tara cu un potential turistic urias. Insa, doar un mic procent din americani stiu si le pasa ca Romania exista si poate mai putini stiu unde ar fi pe harta. Suntem foarte putin promovati la nivel international, iar din prietenii de aici stiu ca multi ar aprecia mai mult sa calatoreasca in Romania decat in vestul Europei.

Lucrezi ca asistent de cercetare, supervizat de unul dintre cei mai buni geologi din domeniu. In ce consta munca ta?

Acum 190 de milioane de ani in zona mea de studiu exista o mare adanca conectata cu un ocean, similara cu Marea Neagra. Scopul studiului meu este sa inteleg cum sedimentele aduse de rauri la marginea continentala au fost transportate in campia abisala dezvoltand zone extinse de nisip si care dupa milioane de ani au fost transformate in gresii. Aceste roci ar putea fi folosite ca si analog pentru rezervoare de hidrocarburi din marile bazine de sedimentare bogate in resurse de hidrocarburi (petrol si gaz), (ex. Golful Mexicului).

In cadrul programului de master, trebuie in paralel sa urmezi si cursuri si sa lucrezi in cercetare. In cazul meu, cercetarea consta in achizitionare de date de pe teren (Argentina), procesarea si interpretarea datelor si crearea unui model care sa explice aceasta evolutia paleogeografica a rocilor Jurasice.

De cand am fost acceptat la master am petrecut peste 15 saptamani pe teren, fie lucrand pentru proiectul meu in Argentina fie ajutand colegii in California sau Romania. Lucrez in cadrul grupului de cercetare Dynamic Stratigraphy unde suntem in jur de 15 studenti masteranzi si doctoranzi cu proiecte extinse international (California, Wyoming, Texas, Ecuador, Argentina, Romania, Trinidad etc).

In Argentina, trebuie sa observam rocile expuse si sa intelegem procesele ce au dus la formarea lor in timpul Jurasicului. Zona de studiu are in jur de 200 km² si foarte putine locuri sunt accesibile cu masina. Intr-o campanie de teren as zice ca mergem in jur de 10 km pe zi peste vai si dealuri, unde altitudinea variaza intre 1300 si 1800 de metri, ceea ce face ca munca de teren sa te tina in forma mai bine ca orice sala de fitness.

Sunt supervizat de Ron Steel care e si seful departamentului de stiinte geologice si de Cornel Olariu, amandoi oferindu-mi sfaturi esentiale si indrumandu-ma spre a face lucrurile intr-un mod profesionist. Finalitatea acestui proiect o sa se regaseasca in publicarea unui articol intr-un jurnal de specialitate.

Cum ai ajuns sa fii recrutat de ExxonMobil?

A fost o intamplare fericita. Am urmat un curs pe care il ofera compania studentiilor din cadrul facultatii noastre, unde m-au remarcat. In sezonul de recrutari din septembrie m-au invitat la un interviu unde mi-au oferit posibilitatea sa lucrez pentru ei in biroul din Houston pentru vara aceasta, intr-un departament de Explorare.

Cum arata o zi obisnuita pentru tine? Ce faci in timpul liber?

Zilele par mai lungi ca in Romania. In general petrec multe ore in birou pentru a lucra la dizertatie sau a participa la cursuri. In cadrul programului ai posibilitatea sa te organizezi singur, sa decizi cand lucrezi la cercetare si la ce cursuri mergi, in asa fel incat sa poti duce la bun sfarsit proiectul in timp util.

Desi ca student masterand lucrez foarte mult, ca toti ceilalti colegi din facultate, fara sa imi ofer prea multe weekenduri libere, imi gasesc din cand in cand timp sa ies cu colegii de camera in oras, sau in parc pentru a juca disc golf sau tenis. Uneori reusim sa mergem la catarat sau sa facem plimbari cu bicicleta prin imprejurimi.

In SUA studiile din Graduate School se iau in serios si nu e loc de joaca. Se munceste din greu pentru ca studentii sa poata invata cat mai multe in cel mai scurt timp posibil. De aceea, programul din Jackson School of Geosciences are in jur de 300 de studenti inscrisi la programul de master si doctorat. Este unul dintre cele mai mari programe pe geostiinte din lume si an de an aproape 600 de studenti aplica pentru cele 70 de locuri disponibile anual.

Unde vrei sa ajungi, cum te vezi tu peste 20 de ani?

E greu sa stii ce se va intampla in 20 de ani. Eu imi doresc sa cresc ca om si sa investesc timp si bani in educatia celor din jur. Vreau sa ma implic mai mult in cadrul Centrului Universitar Bucuresti, ce apartine Organizatiei Nationale a Cercetasilor din Romania, fiind un loc destinat tinerilor din Romania si avand ca scop dezvoltarea personala a acestora.

Momentan vreau lucrez in industrie, sa ma dezvolt ca profesionist si sa contribui in timp la o dezvoltare durabila a extragerii resurselor de hidrocarburi din subteran. La un moment dat imi voi dori si sa predau, dar asta atunci cand o sa consider ca am acumulat experienta suficienta pentru a o transmite unor studenti.

O sa avem nevoie de resurse mai multe si mai accesibile din punct de vedere economic in viitorul apropiat. Singurul mod prin care putem face asta e sa dezvoltam noi modalitati de a le extrage mai ieftin si in cantitati mai mari pentru o perioada cat mai lunga. Societatea actuala cere enorm de multe resurse si avand in vedere ca multe sunt resurse limitate, va trebui sa gasim modalitati noi de a dezvolta industria energetica cu costuri minime pentru societate.

Ziare.com, in parteneriat cu Liga Studentilor Romani din Strainatate, va propune o noua campanie de redescoperire a valorilor, a seriozitatii, pasiunii si a performantei, gratie unei serii de interviuri cu tineri scoliti in tara sau in mari universitati ale lumii, care au reusit sa schimbe perceptii despre romani in intreaga lume.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...