Ziare.com

Scrisoarea unui cercetator roman din SUA: Orice dorinta de a ma reintoarce s-a spulberat!

Luni, 29 Aprilie 2013, ora 08:06

   

Scrisoarea unui cercetator roman din SUA: Orice dorinta de a ma reintoarce s-a spulberat!
Taierea finantarii pentru cercetare, decisa recent de Guvernul Ponta, este mult mai mult decat un joc al cifrelor. Ea schimba vieti in mod dramatic. "Printr-o miscare de condei, cineva, undeva, mi-a naruit definitiv un vis pe care il aveam de mai bine de un deceniu si care se apropiase foarte mult de infaptuire", marturiseste Cezar Giosan, profesor de psihologie la Berkeley College, New York.

Intr-o scrisoare deschisa adresata premierului Victor Ponta si ministrului Cercetarii, Mihnea Costoiu, publicata de site-ul comunitatii romanesti din New York conectii.ro si remisa Ziare.com, Cezar Giosan povesteste cum i-au spulberat politicienii visul de a reveni permanent acasa, "la matca", pentru "a face lucrurile sa mearga mai bine".

Un vis naruit

La inceput a fost Daniel David, una din cele mai importante figuri in psihologia romaneasca actuala. Auzisem de el cu cativa ani in urma, pe cand lucram la Cornell University, dar, locuind in America de un deceniu si jumatate, eram atat de indepartat de ce se intampla in tara in acest domeniu incat nu am dat mare atentie numelui.

Apoi l-am intalnit in persoana la New York, si, incetul cu incetul, am inteles ca, in cativa ani mutase, practic, muntii din loc la Cluj. "Uite ce curaj! (mi-am zis atunci) Avea posibilitatea sa ramana in mediul universitar in America dupa postdoctoratul de la Mount Sinai Hospital de la New York si, totusi, s-a intors in tara."

In momentul acela inca nu ma gandeam serios sa ma intorc si eu - viata academica in America este confortabila si nu aveam de gand s-o schimb repede.

Apoi a fost Dragos Ciuparu. L-am intalnit la o masa rotunda cu cercetatori romani de pe coasta de est a Americii, organizata de Consulatul Romaniei la New York. Se intorsese in Romania si servea functia de presedinte ANCS, dupa ani de zile de lucrat la Yale University.

Atunci a fost momentul in care am inceput sa ma gandesc mai atent la o revenire in Romania. Acesti oameni, de o verticalitate morala absoluta si de un calibru intelectual de exceptie, facusera deja ceea ce eu doar contemplasem ani de zile, dar nu avusesem niciodata curajul sa fac: sa renunte la confortul de a lucra in academia in cea mai dezvoltata tara din lume pentru a se intoarce la obarsie, sa se lupte cu sistemul, sa schimbe status-quo-ul si sa faca lucrurile sa mearga mai bine. Ei erau exemplele vii de care aveam nevoie.

Apoi am aflat de granturi. Pot sa spun ca prima data cand am citit conditiile de evaluare si de aplicare pentru granturi de cercetare am ramas nauc. "Evaluatori externi ai aplicatiilor?! Adica fara pile, fara favoruri, fara mita?! Conditii de eligibilitate atat de bine puse la punct, incat elimina nepotismul?! Asta nu e posibil in Romania!" imi tot ziceam. Imi amintesc ca citisem instructiunile de cateva ori, fara sa cred in totalitate in transparenta si obiectivitatea procesului de selectie.

Asta pentru ca stiam cum era Romania cand am lasat-o, cu ani in urma, pentru a pleca in America sa-mi urmez un doctorat.

Aveam o idee de proiect la care ma gandisem de mult timp. Veneam cu o experienta lunga de profesor si cercetator la o universitate Ivy League - Cornell -, ani petrecuti intr-un department de psihiatrie care era cotat in primele cinci din America. Si gasisem un mecanism solid de finantare a ideii in cel mai improbabil loc din lume pentru a gasi asa ceva: Romania, tara mea de bastina! Iar acest mecanism parea batut in cuie.

Era ca un mariaj facut in Rai.

Mi-am luat inima in dinti, am aplicat si am castigat, cu unul din cele mai mari punctaje.

Momentul cand am aflat ca am castigat grantul a fost pivotal. Atunci mi-am spus ca, in tara, daca esti competent si depui efortul cuvenit, poti sa traiesti in mediul academic fara sacrificii materiale severe. Poti sa faci cercetare de nivel inalt si esti compensat pentru asta. Lucrurile sunt obiective si transparente si nu mai trebuie sa fii ca un fel de "artist infometat" ca sa faci acum stiinta.

Romania, cu alte cuvinte, se schimbase in bine.

Deja imi faceam planuri ca in cativa ani sa aplic la alte granturi si astfel sa ma reintorc definitiv in tara. Ma si vedeam lucrand intr-un centru universitar major, ca Bucuresti sau Cluj, continuand sa fac cercetarile pe care le fac acum in America. Vedeam o posibilitate reala ca sa-mi realizez dorinta de a reveni in Romania, dorinta pe care o descrisesem mai demult pe multe pagini in romanul meu autobiografic "Sapte ani de America" care, in esenta, este un strigat de dor de matca.

La grantul pe care il obtinusem incepusem sa lucrez cu echipa in ritm alert si realizam ca productivitatea grupului pe care il angajasem - doctoranzi sau cadre didactice la Babes-Bolyai, pe care i-as recomanda oricand pentru pozitii universitare oriunde in lume - este mai mare decat media cu care eram obisnuit la Cornell University!

Outputul stiintific si efervescenta erau extraordinare: in primul an terminaseram de scris un manual de interventie noua pentru depresie, publicasem deja un articol intr-o revista internationala de psihologie (AJP), lucram la inca trei publicatii, si fuseseram acceptati la numeroase conferinte stiintifice internationale. Toate astea pe langa munca de rutina de a evalua si a trata pacienti care ocupa majoritatea timpului.

Incepusem sa vorbesc cu prieteni si colegi de-ai mei, si romani si americani, de la universitati din America, explicandu-le mecanismele granturilor in Romania si convingandu-i sa aplice si ei.

In naivitatea mea, ma gandeam ca, in cativa ani, efortul cumulat al studiilor mele si ale altora cu care as fi lucrat prin aceste mecanisme ar putea genera poate chiar o publicatie in revista Nature.

Da, in naivitatea mea.

Spun "naivitate", pentru ca am crezut poate prea mult in asta. "Wishful thinking" se cheama in engleza. In America exista o zicala de genul "Daca e prea frumos ca sa fie adevarat, atunci probabil ca nu e adevarat".

Si, intr-adevar, zicala s-a confirmat, prin primirea recenta a acelui comunicat, pe care l-au primit toti directorii de proiecte similare, prin care se anunta taierea bugetului cu 55%.

La inceput am crezut ca e o gluma, sau ca e ceva temporar, care se va rectifica in curand. Eram obisnuit cu intarzieri si le luam ca atare. Apoi, dupa ce am citit presa, am inteles ca, deodata, nu mai aveam bani sa platesc nici macar salariile membrilor echipei.

Subit, proiectul la care lucrasem cu atata pasiune pana atunci era aruncat in aer. M-am panicat, intrucat nu aveam cum sa ma incadrez in noua suma, ridicol de mica fata de cea initiala, sub nicio forma. Simteam ca studiul fusese condamnat la moarte in cel mai arbitrar mod posibil.

Am incercat solutii sa ma reincadrez in noul buget. Am umblat la salarii. Prima data la al meu. L-am redus la zero, apoi, pentru ca am aflat ca asta era ilegal, mi l-am ridicat la minimul pe economie. Mi-am zis ca sunt gata sa depun munca voluntara, dar studiul, fiind la mijloc, trebuie sa il termin cumva. Din fericire, America in genere recompenseaza bine doctoratele, astfel incat voluntariatul auto-impus in acest proiect nu ma afecteaza. Altii, insa, poate nu sunt in situatia mea.

Apoi a trebuit sa umblu la salariile membrilor echipei. Dupa ce am tras linia finala, reducerea a fost drastica: 40% sau 100%.

Cu alte cuvinte, in termeni practici, cer catorva membri sa lucreze absolut pe gratis, iar celorlalti sa lucreze pentru jumatate din banii promisi initial. Ca si cum nu ar fi fost destul, unii membri carora le cer sa lucreze acum pe gratis sunt experti in domeniu, somitati in materie, profesori la universitati americane care nu au idee despre cum merg lucrurile in Romania, carora le cer din cand in cand sfatul sau opinia.

Nu am sa mai am curajul in viitor sa apelez la ei, in conditiile in care nu pot sa imi tin promisiunile. Imi va fi rusine sa le cer consultanta in alte granturi. Din punctul acesta de vedere, decizia de micsorare a bugetului o iau si la modul personal, intrucat imi afecteaza in mod direct relatiile profesionale.

Nu stiu daca voi fi in stare sa termin proiectul in aceste conditii. Imi dau silinta la modul cel mai cinstit, dar nu am cum sa anticipez viitorul in directia asta. Nu stiu cat de motivati vor mai fi oamenii mei sa depuna efortul substantial cerut de asa un studiu.

Nu stiu daca nu vor accepta prima oferta de job sau prima oferta de plecare in strainatate. Si nu-i condamn. Si eu as face la fel, pentru ca e in natura umana sa ne protejam pe noi insine prima data si doar apoi sa depunem pentru altii eforturi necompensate corespunzator.

Pot sa anticipez, insa, altceva. Acest eveniment, numit eufemistic "redimensionare de buget", mi-a spulberat orice dorinta de a ma reintoarce permanent in Romania. N-as putea trai intr-un mediu academic imprevizibil oricat de tare ar mocni in mine dorul de tara, si-i admir cu atat mai mult pe cei care reusesc asta.

Nu inteleg dedesubturile politice sau interesele care au dus la aceasta decizie, si nici nu ma intereseaza.

Ce pot sa spun este ca, printr-o miscare de condei, cineva, undeva, mi-a naruit definitiv un vis pe care il aveam de mai bine de un deceniu si care se apropiase foarte mult de infaptuire.

Cezar Giosan a plecat in America in 1998 pentru a-si urma doctoratul in psihologie. A lucrat in cadrul departamentului de psihiatrie la Weill-Medical College of Cornell University intre 2003-2010, iar actualmente este profesor de psihologie la School of Liberal Arts, Berkeley College, New York si profesor adjunct de psihologie la City University of New York. Este de asemenea cercetator la Babes-Bolyai University. Profilul lui complet se gaseste la adresa www.giosan.com.

Despre ce vrei sa scriem?

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 4454 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
7 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Sa nu-si faca iluzii dl Giosan.

Nici daca finantarea ramanea neatinsa, tot nu ar fi avut mari sanse sa schimbe ceva. Eu m-am straduit ani de zile si nu am reusit.

 

Mare pierdere pt noi toti!

Bine ca ti-ai gasit de lucru ca agent pe net!

iar cu Dragos Ciuparu in frunte, cel care copia

Dragos Ciuparu copia la examenele de la UPG Ploiesti, era membru de partid, facea cheta cind era vorba de mita la profesori ca sa-i lase sa copieze la examene...Doctorat inceput in Romania si cu ceva cooperare in Franta, dar programul de process automation al unei instalatii de cracare catalitica realizat prin munca unor studenti talentati care lucrau pt Ciuparu ca asistent...Cum de obicei capusele isi dau aere si cind au o diploma marunta (vezi cazul Eba cu "master" in SUA, de fapt un singur curs in care a facut doar act de prezenta, iar acum e europarlamentar...) ce sa mai zici de Ciuparu care odata vazut cu doctoratul la buzunar plus cu mafia existenta si azi la IPG Ploiesti (vezi cazul securistului Antonescu cu nevasta pe functii grase sau a clanului mafiot de familie Tilimpea, evident ca a prins" o bursa in state la Yale unde era om de trupa...dar pt basescu era o eminenta....asa a acaparat functia de rector la UPG un timp in paralel cu consilier la Base si sef pe cercetarea nationala....Rusine!!! acum a plecat mafia PDL, Ciuparu Ciuparu a ramas in conflict de interes, dar nu mai e consilier la Baselu...mafia din IPG Ploiesti e arhicunoscuta cu examene platite si profesori care pun casele pe numele copiilor sa stearga urmele banilor murdari...vezi cazul prof. Lupu de la Stiinte Economice...cine mai crede in declaratia lor de avere si originea banilor murdari?

Cunosc multi dintre cei care au plecat in USA si..

Cunosc multi dintre cei care au plecat in USA si..fiecare este un om facut la locul lui de munca si un nume respectat.oricind poate da o recomandare si sa jireze pt careva venit din Rominia. Rominii si-au cistigat un nume bun si ca meseriasi si ca medici, profesori sau ingineri.
Si ce-i mai normal nici unul nu-mi spune ca vrea sa se intoraca inapoi.Rominia v-a trebui sa invete democratia si Legalitatea Lustitiei. Adica libertatea Justitiei!!!
Asta nu se invata in 10, 20 de ani..celor de aici le-au trebuit peste o suta de ani!!! si totusi mai au de invatat. de la Turci si Rusi nu ai avut nimic bun ce sa inveti.

Sa admitem ca dl. Giosan, persoana remarcabila, este de o naivitate

covirsitoare: sa ceara sprijinul unui plagiator pentru a continua activitatea stiintifica este nedemn din partea unui adevarat psiholog, cum se defineste.
Fara indoiala ca face studii prestigioase, ca reprezinta o pierdere pentru RO, dar dupa cum prezinta problema, nu are inca maturitatea necesara unui profesor in psichologie.
Totul imi suna mai degraba ca o confesiune de renuntare a mai lupta cu morile de vint romanesti, si de a profita, cum este foarte natural si normal, de viata care i se ofera in US. Poti sa-ti manifesti patriotismul si raminind in US, cu o cariera si o viata exemplara, aducind reputatie tarii de origine. Geme istoria de asemenea cazuri fericite, cu care cultura si stiinta romana se mindresc astazi.
Un roman faimos si bogat in strainatate este mai bine cau roman frustrat si sarac in tara!

 

Mosule iti dau dreptate....

Mosule iti dau dreptate....Tinerelul asta a cautat si el cai verzi pe pereti si o pozitie mai buna. ca se poate si pe sub mina si pe sub masa da in rominia totul este posibil.
Si mai ales rezultatele trebuiesc sa fie extraordinare si in termen scurt altfel imbatrinim pina ne cistigam un nume...

Mare pierdere pentru neamul romanesc!

Un psiholog mai putin!
Spalarea creierelor - Manualul comunist de instructiuni privind razboiul psihopolitic
http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=236

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor