Cat costa o viata de om? (Opinii)

Subiectul care bantuie pe toate canalele semnificative ale mass-media este in aceste zile accidentul nefericit in care a fost implicat cunoscutul realizator de televiziune Serban Huidu. In consecinta, spre a nu face nota discordanta ma aliniez in front si incerca sa imi dau si eu cu parerea intr-o chestiune deloc simpla si deloc saraca in semnificatii.

Voi incepe prin a afirma ca personajul mult invocat si controversat al acestor zile imi place in cele mai multe din cate a intreprins si intreprinde in spatiul public. De exemplu, emisiunea pe care o realizeaza de ani de zile impreuna cu colegul sau, Mihai Gainusa, este una dintre productiile cele mai agreabile si mai salutare de pe scena televiziunilor actuale.

In pofida unor relativ marunte si scuzabile concesii facute succesului comercial si a ratingului dupa care alearga orice post de televiziune, mai ales comerciala, cei doi au reusit in varii ocazii sa puna punctul pe "i", au contribuit la eradicarea multor fetisuri si false valori din realitatea eterogena si adesea impura a lumii care s-a nascut pe ruinele epocii de trista amintire.

Drama pe care a trait-o in urma accidentului din Austria mi-a produs si mie un freamat de compasiune si ne-am bucurat atunci cand am auzit ca este in curs de restabilire si apoi, cand a revenit pe platouri inca vizibil marcat de evenimentul pe care l-a traversat, dar hotarat sa recupereze.

Doar o buna calitate a personalitatii sale, care putea sa fie intrevazuta in spatele criticilor sale uneori acide, a facut ca, in general, cu exceptiile de rigoare, sa nu creeze adversitati ireversibile. A generat mai ales simpatie si amuzament. Era greu sa te superi pe ei, chiar si atunci cand te nimereai, fie si intamplator, in malaxorul criticilor lui.

Iata insa ca Serban Huidu a dat din nou de greu, atunci cand credea ca a scapat de blestem. A patit-o. Cu vina sau fara vina, mai exact cu o vina mai mare sau mai mica. O greseala care din pacate a costat trei vieti omenesti. Ale unor oameni departe de notorietatea si rezonanta publica a celui de mai sus. Care si-au intersectat traiectoriile si destinele cu el si cu masina condusa de el. Trei oameni, cu familiile, nazuintele si dreptul lor de a face umbra pe acest pamant. Drept pe care naravasul conducator auto li l-a luat prematur.

Cauzele tristului eveniment se pot lesne banui. Desigur ca n-a fost rea intentie. Ca nu era Huidu nebun sa calce deliberat trei oameni si sa-si amaneteze astfel sanatatea, linistea si cariera. Desigur ca si ghinionul joaca un rol si ca oricine care se aseaza la volan sta sub sabia lui Damocles a unui posibil accident, cu sau fara voie. Nu poti sa spui decat: "Doamne, fereste si apara!"

Avem insa antecedentele aceluiasi. Avem imaginile, avem marturiile care ne spun (sub rezerva confirmarii lor in instanta) ca Huidu gonea nebuneste intr-o portiune in care viteza maxima era de 30 de km pe ora, ca a iesit din coloana precipitandu-se sa depaseasca pe contrasens, izbind cu tonele SUV-ului nefericitul Logan care mergea linistit pe banda lui.

Fata de acestea, ce ne este dat sa auzim pe toata mass-media sau chiar din partea organelor abilitate de cercetare, care ar trebui mai intai sa traga aer in piept inainte de a vorbi. Ca sunt de vina conditiile de trafic, ca masina a derapat, ca SUV-ul nici nu avea viteza, ca Huidu nu este inca restabilit dupa cele suferite in Austria, ca el regreta nespus cele intamplate si ca va despagubi familiile victimelor. Un cor de bocete cu adresa la soarta trista a celui care totusi a scapat nevatamat si o ignorare aproape totala a celor care sunt victimele nevinovate, in orice caz, a accidentului.

Despre acestia din urma nu se aude mai nimic. Ba unele interventii sfideaza abrupt bunul simt. Precum declaratia unei prietene (??) a femeii decedate in accident care spunea, nici mai mult, nici mai putin, ca e mai bine ca aceasta a murit, decat sa-si duca zilele intr-un scaun cu rotile. Sau alte asertiuni dupa care, orice am mai face, mortii de la groapa nu se vor mai intoarce si de aceea, probabil, nici n-ar trebui sa facem nimic.

In ceea ce ma priveste, inteleg orice. Si solidaritatea de breasla, si compasiunea pentru un om greu incercat si necesitatea de a judeca limpede si cu empatie ceea ce s-a intamplat si se poate intampla si altora (din nou: Doamne, fereste!). Sunt de acord ca Huidu nu trebuie demonizat si ca el este doar un tip uman spontan si imprevizibil, putin nesocotit, poate. Nu pledez nici ca pedeapsa sa sa fie mai grea decat a altora, pentru fapte similare numai pentru ca s-a intamplat sa fie un om celebru, admirat sau poate detestat de o lume intreaga.

Ceea ce doresc este doar sa meditam putin asupra a ceea ce inseamna sau ar trebui sa insemne o viata de om. Pentru ca acei ce au murit sau vor muri in asemenea evenimente tragice pot fi foarte bine nu numai niste ilustri necunoscuti, ci oameni apropiati noua, din familiile noastre, dintre prietenii nostri, dintre colegii nostri. (Al treilea: "Doamne, fereste!") Atunci am fi la fel de intelegatori si clementi?

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...