Cenusa, ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu (Opinii)

Nu imi amintesc de vreun alt eveniment din istoria recenta care sa imi fi produs o repulsie mai viscerala decat scandalul iscat in jurul incinerarii lui Sergiu Nicolaescu.

Moartea regizorului si comentariile care i-au urmat au mai fost cum am mai fost. Mi-a fost extrem de greu sa scriu macar si un singur cuvant despre ce a insemnat cineastul pentru filmul romanesc (si nu numai). Motivul principal a fost ca prea se incordasera toti nervii, prea latrau la fiecare colt de studio toate extremele, ca sa mai curga inca o opinie.

Isteria declansata insa odata cu incinerarea lui Sergiu Nicolaescu, aparitia plangerilor la tribunal, reactia Bisericii Ortodoxe Romane pe marginea subiectului si nasterea rapida si fara numar a copiilor nelegitimi ai regizorului spun totul despre noi mai mult decat oricare alt film realizat pana acum.

Reactiile provocate de cenusa lui Sergiu Nicolaescu nu isi gasesc asemanare decat in punctul cel mai intunecat din evul mediu. Poate doar fisele clinice ale diverselor isterii tratate prin centre de specialitate sa mai aiba ceva elemente in comun cu dezlantuirea irationala a unor personaje.

Cand varf de lance al aparatorilor trupului neinsufletit al lui Sergiu Nicolaescu ajung sa fie Corneliu Vadim Tudor si Gigi Becali, cand doar vocile lor sparg timpanele de pe mai toate posturile de televiziune, acompaniate de spirite care nu vor decat sa toarne si mai mult gaz pe focul iadului ce se pregateste sa-l inghita pe fostul regizor, ce-i mai ramane ratiunii sa spuna?

Destinul lui Sergiu Nicolaescu s-a topit pentru cateva zile in cenusa care i-a sigilat o viata si mai controversata. Dar asa cum foarte putine voci au fost in stare sa-i analizeze lucid si fara prea multe emotii opera si viata, fie separat, fie impreuna, asa cum si mai putini au gasit de cuviinta sa faca distinctia intre judecata morala si cea artistica a vietii lui Nicolaescu, la fel de putini s-au abtinut sa isi dea cu parerea despre destinul pe care trebuie sa-l implineasca trupul sau.

L-am judecat cu totii. Unii au facut din filmele lui opere de arta, altii i-au desfiintat toata creatia din cauza compromisului pe care l-a facut cu regimul comunist. Propaganda care a tasnit din majoritatea productiilor nu ar fi trebuit sa fie totusi uitata si nici efectele pe care ea le-a avut. Asa cum nu trebuie uitati nici regizorii care, din cauza dominatiei lui Sergiu Nicolaescu si a resentimentelor sale, nu au mai avut loc in spatiul cinematografic romanesc - vezi cazul lui Lucian Pintilie.

Inteleg ca unii au iubit filmele lui Sergiu Nicolaescu, altii le-au destat. Inteleg si nevoia de a tipa cat mai strident aceste sentimente, emotii si judecati ale gustului si istoriei personale a fiecaruia. Dar judecata lor in exces, flagelarea trupului neinsufletit si plimbarea cenusii prin gura tuturor istericilor needucati din studiourile tv, imi aduce aminte de filmul Balanta al lui Lucian Pintilie. Cat de ironica sa fie oare istoria ca si de data asta sa faca poate dreptate intr-un mod atat de cinic?

Pentru ca Balanta lui Lucian Pintilie e, in mintea mea, astazi, continuarea perfecta a mortii lui Sergiu Nicolaescu, oricata impietate exista in aceasta imagine. Altfel, am tot respectul pentru cenusa sa si dreptul pe care ar fi trebuit sa il aiba la discretie.

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...