Tot circul ce a insotit cateva zile moartea regizorului Sergiu Nicolaescu, si care inca nu s-a incheiat, mi-a adus in minte versul superb al unui poet optzecist: "Uneori si moartea face putina retorica."
Am citat versul de mai sus doar pentru frumusetea lui, pentru ca el nu sugereaza nici pe departe toata mascarada, ipocrizia, isteria, scenarita, revolta populara iscate de decizia sotiei regizorului de a respecta dorinta acestuia de a fi depus in sicriu inchis si de a fi incinerat, scrie Deutsche Welle.
Poporul s-a indignat ca i s-a luat dreptul sa vada mortul, sa priveasca desavarsirea mortii pe chipul impietrit al celui din sicriu. Nu putem fi ipocriti si sa nu recunoastem aici si o curiozitate morbida, poate ancestrala in randul multor romani. Cat priveste incinerarea, trebuie sa recunoastem ca la crestin-ortodocsi este o practica destul de rara, care ii descumpaneste si chiar ii revolta pe credinciosi.
Citeste mai mult despre Colectivismul in fata vietii si mortii pe Deutsche Welle.