"Sexul este un lucru care se intampla intre doua persoane care se iubesc!" sau "intre 2 persoane care iubesc sexul!" (dialog din Sex and the City).
Lumea pare ca a uitat ideea de romantism, sau daca, totusi, romatismul apare, Hollywood-ul a facut toate scenariile romantice care se pot imagina. Cum sa mai fie un barbat romantic in ziua de azi? Feminismul a distrus si acceptarea dulcegariilor: nu ii poti deschide usa pentru ca o sa iti tranteasca o privire de genul "Ce crezi ca nu pot si singura?". Nu poti sa ii trimiti nici flori - "Ce, vrei sa ma duci in pat cat mai repede?" s.a.m.d.. Totul se pare ca fost facut de altii inaintea noastra.
Si altii au iubit inaintea noastra, cu o intensitate mai mica sau mai mare, au suferit, au murit (cazuri extreme). Stim cu totii ca puterea dragostei este mare: ne face sa ne purtam ridicol, sa facem lucruri nebunesti si, cu siguranta, ca o implinire a ei vine si sexul, un lucru, se pare, mai bun intre oameni care se iubesc (cel putin teoretic). Mai nou, societatea practica din ce in ce mai mult hedonismul, amorul liber fiind una dintre expresiile acestui hedonism.
Nu conteaza: esti casatorit, cuplat, tot iti aruncii ochii pe unde apuci. De aici si pana la a ajunge cu o persoana necunoscuta in pat nu e un drum chiar atat de lung. Inevitabil, vine apoi textul cu "Iubito, nu e ceea ce pare" sau, si mai bine, "Nu a insemnat nimic".
Si, totusi, nu poate exista sex si atat. Trebuie sa fie ceva care sa te atraga la persoana respectiva, un zambet, orice. Si, atunci, cum e cu teoria conform careia sexul este doar o strangere calda de maini?
De ce barbatii implicati in relatii sau casatoriti nu strang mainile partenerelor de sex ocazional sau amantelor? Pentru ca sexul este sex. Nu ai face sex cu cineva care nu te atrage. In plus, sexul nu este pur fizic, este 90% emotional. Sexul este o problema de incredere. Nu ajungi in pat cu cineva care nu iti inspira incredere asa cum nu ajungi in pat cu cineva cu care nu ai putea avea o potentiala relatie.