Copiii care trebuie salvati (Opinii)

Spuneam dupa decizia de dublare a alocatiei pentru toti copiii, ca masura initiala, de majorare a acesteia doar pentru cei din familiile defavorizate, mi se parea, in principiu, mai bine tintita, cu amendamentul ca din pacate de multe ori banii acestia nu ajung la ei, ci in bautura parintilor.

Este o problema care cred ca ar trebui analizata pentru ca, altfel, in loc sa dam o sansa in plus unor copii necajiti, nu reusim decat sa marim aceasta categorie batuta de soarta.

Nu e cred niciun secret pentru nimeni ca exista, mai ales in mediul rural, sute de familii care traiesc de fapt din alocatia copiilor. Si sunt parinti, ma rog, e un fel de a-i numi asa, tehnic, care fac copii numai pentru a beneficia de alocatia lor.

Copiii acestia sunt tinuti desculti, dezbracati, flamanzi, murdari, inchisi in bordeie care nu pot fi numite case, in conditii greu de acceptat si pentru animale. Cand ajung mai marisori, daca apuca varsta, sunt trimisi la cersit, la furat, in cel mai bun caz la munca, dar foarte rar la scoala.

Asta in timp ce parintii sprijina un gard de carciuma cu o sticla cumparata din alocatiile lor. Unii ajung sa arda de vii sau sa se otraveasca lasati singuri incuiati in ceea ce le tine loc de casa.

Sunt realitati de care nu trebuie sa ne ascundem si care din timp in timp ajung la noi in reportaje cutremuratoare.

Alocatiile acordate de stat acestor copii le fac mai mult rau decat bine pentru ca intretin viciul criminal al parintilor. Ii reduc la o simpla sursa de venit facila si nemuncita.

Si aici cred ca problema este nu atat legislativa, cat mai ales institutionala. Acordarea alocatiei pentru copil nu poate fi conditionata de conduita parintelui. Este un drept al copilului, el este titularul, insa avand in vedere ca e minor nu poate accesa direct banii si nu ii poate folosi pe cont propriu. Nu cred ca e fezabila nici propunerea ca alocatiile sa nu fie date in bani, ci in produse. Care produse, cum le distribui, cum impiedici parintele iresponsabil sa le revanda pe un sfert de pret?

Ceea ce poate sa fie insa conditionat de conduita parintelui este calitatea de parinte. Mi-e foarte greu sa inteleg ce face Protectia Copilului. In fiecare localitate familiile defavorizate sunt bine cunoscute, ca altfel nu ar fi primit alocatiile suplimentare. Cine sta cu ochii pe ele?

Protectia Copilului ar trebui sa verifice lunar in ce masura banii acordati de stat au ajuns la copii. Care sunt veniturile parintilor? Ce eforturi au facut sa-si gaseasca o slujba daca nu au una? Pentru ca de munca, daca vrei, se gaseste mai ales cand vorbim de munca necalificata. Patronii se plang ca nu gasesc zilieri pentru munca fizica.

Cum arata copiii aceia? Au o pereche de slapi macar in picioare? Sunt imbracati? Cate mese pe zi primesc? Sunt lucruri pe care le poti constata fara cine stie ce efort, fara cine stie ce investigatii complexe. Se vad si cu ochiul liber.

Si daca faci aceste verificari periodice si constati ca situatia copiilor este precara, ca sanatatea, poate chiar viata le este periclitata de parinti care nu vor decat sa traiasca din banii lor, eventual alcoolici, de ce sa ii mai lasi in acele familii? Exista in lege sanctiunea decaderii din drepturile parintesti.

Art. 508 din Codul Civil spune asa: "Instanta de tutela, la cererea autoritatilor administratiei publice cu atributii in domeniul protectiei copilului, poate pronunta decaderea din exercitiul drepturilor parintesti daca parintele pune in pericol viata, sanatatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuziva, prin neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor parintesti ori prin atingerea grava a interesului superior al copilului".

Iar autoritatea competenta sa ceara instantei decaderea din drepturile parintesti este Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.

A lua un copil dintr-un asemenea mediu, cu tot cu alocatia lui, nu este o separare brutala de parintii naturali. Este o sansa, poate singura sansa de salvare a acestui suflet. Institutionalizati nu are cum sa le fie mai rau decat in mediul teribil al familiilor abuzive in care sunt prizonieri.

Bineinteles ca exista si multe familii defavorizate care nu-si exploateaza copiii. In care parinti necajiti, dar dedicati fac tot ce pot pentru a le face viata copiilor suportabila si acestea merita tot sprijinul statului. Chiar mai mare decat este el acum.

Dar pentru cealalta categorie, alocatia pentru copii se constituie intr-o arma perversa exact impotriva copilului. O arma care cred ca trebuie sa le fie luata.

Din pacate, insa, si parintii alcoolici, abuzivi, dezumanizati au drept de vot. In timp ce copiii abuzati si folositi ca sursa de bani prin alocatiile lor nu au. Pragmatic electoral conteaza parintele, nu copilul. Este, ma tem, principala cauza pentru care nicio autortiate nu a luat cu adevarat acest taur de coarne si a tolerat o situatie cumplita care distruge vietile a sute, poate mii de copii, pentru ca nimeni nu stie exact cati sunt cei redusi la un nivel chiar mai scazut decat al unui animal.

Trebuie sa protejam copiii, ca autentica investitie in viitor, dar trebuie sa fim siguri ca ajutorul chiar ajunge la ei. Altfel e nu numai degeaba, e chiar periculos.

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...

Traian Băsescu, ironii despre liderii PSD și PNL după retragerea finului său, Cătălin Cîrstoiu: ”Sunt și slabi de minte, nu numai slabi politicieni”

Fostul preşedinte Traian Băsescu, naşul medicului Cătălin Cîrstoiu, este de părere că alegerea acestuia pentru a candida la Primăria generală a Capitalei cu susţinerea PSD şi PNL...