Ziare.com

Cazul Sorina: Ce se intampla cu ea cat dureaza ancheta si de ce doar 2% dintre copiii aflati in sistemul de protectie sunt adoptati Interviu

de Magda Gradinaru
Joi, 27 Iunie 2019, ora 17:15

   

Cazul Sorina: Ce se intampla cu ea cat dureaza ancheta si de ce doar 2% dintre copiii aflati in sistemul de protectie sunt adoptati Interviu
Dintre copiii aflati in sistemul de protectie, si erau 52.279 la finalul lui 2018, doar 6% sunt declarati adoptabili si putin peste 2% ajung sa isi gaseasca o familie reala.

O statistica dramatica, pe care ar trebui sa o intelegem atunci cand citim stirile despre Sorina, copila a carei adoptie ar putea fi reluata, la capatul unor zile in care s-a vorbit despre multe, mai putin despre zecile de mii de copii fara chip si nume, pusi in dosarul "greu adoptabil".

Majoritatea acestora figureaza pe lista copiilor greu adoptabili din cauza varstei, a numarului mare de frati, a unor particularitati etnice sau de sanatate sau, pur si simplu, pentru ca familiile considerate a fi potrivite i-au refuzat.

Am incercat sa lamurim, cu Gabriela Alexandrescu, presedinte executiv Salvati Copiii Romania, cauzele care au facut posibile cazul "Sorina", un copil ale carui drepturi au fost incalcate in primul rand de autoritati.

Gabriela Alexandrescu, de cateva zile, Romania este scena unui caz care se transforma pe zi ce trece intr-un adevarat fenomen: este vorba despre povestea unui copil de 9 ani, inadoptabil pana mai ieri si prins la mijloc intre doua familii si un sistem de asistenta sociala, exact cand a fost adoptat. Despre ce e vorba, de fapt, in acest caz?

Am asistat cu totii la unul dintre cele mai mediatizate cazuri de adoptie din ultimii ani si la un spectacol inadecvat al unor adulti care aveau, in calitatea lor de asistenti maternali profesionisti si angajati ai serviciilor de protectie sociala, responsabilitatea ingrijirii si pregatirii copilului pentru ca acesta sa fie integrat in familia adoptatoare.

Totodata, am constatat ca unii magistrati nu detin cunostinte elementare de negociere in situatii de criza si conflict social si, ceea ce este si mai grav, nu au informatii despre psihologia copilului, nevoile lui de protectie si modalitatile corecte de a comunica cu acesta.

Trebuie spus ca acest caz a dezvaluit faptul ca sistemul de adoptie este unul deficitar. De fapt, modul in care este organizat acesta, vorbind despre legislatie, despre personalul alocat acestui domeniu si despre activitatile de monitorizare, cere o evaluare urgenta cu participarea celor implicati in domeniul drepturilor copilului, incluzand si organizatiile neguvernamentale.

Numarul copiilor declarati adoptabili este foarte, foarte mic, nedepasind 6% din totalul copiilor aflati in centrele rezidentiale ori cu masura de plasament, iar copiii care ajung in familii adoptatoare este si mai mic, undeva la 2% anual. Acest ritm nu este deloc in masura sa respecte dreptul copiilor la o familie.

Cati copii ca Sorina - ii spunem numele, pentru ca i l-au spus autoritatile, de la prim-ministru la alti oficiali - exista in sistem?

Statistica privind copiii din sistem si pe cei care sunt adoptati se afla intr-un mare dezechilibru.

La sfarsitul lunii decembrie 2018, conform datelor Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie, 52.279 de copii se aflau in sistemul de protectie din Romania. Dintre acestia, doua treimi dintre copii beneficiau de plasament, o masura de protectie speciala de tip familial prevazuta de Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, 17.769 de copii aflandu-se la un asistent maternal, 13.133 la rude pana la gradul IV inclusiv, iar 4.719 la alte familii sau persoane.

Ceilalti 17.096 de copii se regasesc in servicii de tip rezidential publice ori private unde vor ramane, in lipsa unei solutii de adoptie sau de reintegrare in familia lor naturala, pana la implinirea varstei de 18 ani sau pana la 25 de ani, in anumite situatii speciale.

Marea noastra ingrijorare, exprimata de mai bine de un deceniu, este legata de numarul copiilor declarati adoptabili foarte scazut in raport cu numarul total al copiilor aflati in sistemul de protectie.

In 2018, lista a cuprins doar de 3.149 de copii, iar numarul copiilor adoptati a ajuns la 1.178, ceea ce reprezinta nepermis de putin. Raportul acesta intre numarul copiilor aflati in sistemul de protectie si reusita statului in oferirea unei familii copiilor este la fel de descurajator indiferent de perioada sau anul pe care o avem in vedere.

Majoritatea acestora, din cauza varstei, a numarului mare de frati, a unor particularitati etnice sau de sanatate sau, pur si simplu, pentru ca familiile considerate a fi potrivite i-au refuzat, figureaza pe lista copiilor greu adoptabili.

Si cazul fetitei de 9 ani, pentru care instanta judecatoreasca a pronuntat o decizie de incuviintare a adoptiei ei, desi adoptabilitatea ei fusese anuntata de autoritati inca din 2013, avea acelasi profil de copil greu adoptabil. Repet, raportul acesta intre nevoile sistemului de protectie si reusitele in oferirea unei familii copiilor este la fel de descurajator indiferent de perioada sau anul pe care le avem in vedere.

Trebuie sa avem in vedere si faptul ca, an de an, sistemul de protectie se incarca cu inca 800 de copii parasiti in maternitati si in alte unitati sanitare, ca sa nu mai vorbim despre cei parasiti de catre parintii lor la varste mai mari.

Sa ne intoarcem putin la alfabet: care este procedura in astfel de cazuri? Unde lucrurile nu au functionat si cum au ajuns ele in punctul acesta? Cine ce trebuia sa faca si nu s-a intamplat astfel?

Adoptia reprezinta o finalitate a unui plan individualizat de protectie in cazul copiilor lipsiti de familie. Astfel, orice adoptie presupune existenta unor copii declarati adoptabili de catre autoritatile locale si a unor familii sau a unei persoane care a obtinut, in urma unei evaluari minutioase, a statutului de familie ori persoana apta sa adopte.

Declararea adoptabilitatii unui copil se face intotdeauna inaintea identificarii unor potentiali adoptatori, deoarece adoptia se face doar in interesul copilului de a avea parinti care sa raspunda nevoilor lui de dezvoltare si de protectie.

Etapa urmatoare o constituie potrivirea initiala si practica, ceea ce poate insemna demersuri succesive de identificare si de selectie a potentialilor adoptatori care raspund nevoilor copilului, stabilindu-se si un plan de intalniri, minimum 4, pentru o acomodare treptata cu adoptatorii. La final, compatibilitatea dintre copil si persoana/familia adoptatoare.

In acest moment al procesului de adoptie, legea acorda prioritate rudelor copilului din cadrul familiei extinse, tutorilor, asistentilor maternali, persoanelor la care se afla in plasament sau altor persoane fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament.

Fac aici o remarca: aceasta prioritate la adoptie, ca si declararea adoptabilitatii fetitei erau cunoscute asistentilor maternali care au avut-o in plasament si, cu toate acestea, acestia au optat sa-si decline in scris prioritatea la adoptie.

Daca raportul de potrivire e in favoarea adoptiei interne, este sesizata instanta judecatoreasca pentru pronuntarea deciziei de incredintare in vederea adoptiei, de minimum 90 de zile, care precede hotararea finala de incuviintare a adoptiei luata pe baza unui alt raport privind modul in care copilul s-a adaptat noului mediu de viata.

Pe baza deciziei de incuviintare, directia de protectie a copilului care a participat la judecarea cererii de incuviintare a adoptiei va informa in scris parintii firesti despre aceasta si autoritatile competente vor intocmi noul certificat de nastere al copilului.

Legea prevede si monitorizarea post-adoptie, care dureaza cel putin doi ani de la incuviintarea adoptiei. Pentru adoptiile in care familia adoptatoare isi stabileste resedinta in alta tara, adoptatorii au obligatia de a locui efectiv pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de minimum 30 de zile, cu cel putin opt intalniri cu copilul, iar monitorizarea post-adoptie se va realizeaza trimestrial prin intermediul serviciilor sociale competente din statul respectiv.

Procurorul general a oprit practic scoaterea copilei din tara si s-ar putea ca si procedura de adoptie sa fie reluata. Concret, pana cand ancheta se finalizeaza, daca adoptia este anulata, ce se va intampla intre timp cu copilul? Unde va sta el, cine va avea grija de el?

Copilul ramane in continuare la parintii adoptivi. Doar ei au castigat in instanta dreptul de a fi parinti, sa ne fie clar. Copilul este un beneficiar la fel de indreptatit sa se bucure de o clarificare a conditiei lui in aceasta lume.

Nu putem accepta ca acesti copii sa-si traiasca copilaria intr-o situatie de provizorat, asa cum este in fapt plasamentul la un asistent maternal, la o ruda sau la o alta persoana.

Plasamentul este, conform legii, si doar in acest fel trebuie tratat inclusiv de catre asistentii maternali, ca o situatie temporara pana la reintegrarea in familia biologica, iar daca acest lucru nu este posibil, pana la pronuntarea de catre o instanta a masurii adoptiei.

Asistentii maternali sunt angajati platiti ai directiilor de protectie a copilului, oameni pregatiti care trebuie sa asigure bunastarea fizica, psihica si pregatitea copilului pentru intrarea intr-o familie "definitiva".

Procurorul general si-a anuntat public doua tipuri de actiuni. Prima este legata de modul in care s-a incercat scoaterea copilului din locuinta unor persoane care il tineau pe copil fara nicio justificare legala, avand in vedere ca nu mai avea calitatea de asistent maternal inca din luna mai.

Iar cel de-al doilea rol, asumat pe fondul emotiei si nu al unei justificari juridice reale, cel putin pana acest moment, este de a verifica daca s-au comis acte ilegale in ceea ce priveste procedura adoptiei ori daca hotararea Curtii de Apel din Craiova a respectat principiile fundamentale.

Insa ce trebuie subliniat este faptul ca procurorul este obligat sa asigure respectarea principiului interesului superior al copilului, unul din criteriile lui fundamentale de determinare fiind dreptul copilului la dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, in conditii de securitate, stabilitate si apartenenta la o familie.

Acest caz scoate la iveala nu doar erorile de sistem, sa le spun asa, ci si anumite stereotipii sociale. Acest copil a devenit greu adoptabil si pentru ca este de etnie rroma, arata informatiile noastre. Cum se pot corecta aceste stereotipii care, iata, discrimineaza in acest fel? Concret.

Putem presupune ca originea etnica a fost unul dintre motivele refuzului familiilor carora le-a fost propus copilul si care au refuzat rand pe rand, intr-o succesiune care a numarat in final 122 de familii, ceea ce pare de-a dreptul incredibil.

In mod cert si varsta a reprezentat si reprezinta un obstacol in adoptarea mai rapida a unui copil, pentru ca toti cei care isi doresc un copil il vor de la varste cat mai mici, de cele mai multe ori inainte de a implini doi sau trei ani.

Vrem, nu vrem, societatea romaneasca este dominata de prejudecati la adresa celor putin mai diferiti decat majoritatea. Si vorbim nu doar despre copii apartinand unei anumite etnii.

In aceasta situatie a discriminarii se afla si copiii cu dizabilitati, copiii din familii afectate de saracie, copiii care au nevoie de mai multa ingrijire decat altii, cum ar fi copiii obezi, cei cu tulburarile de spectru autist ori, mai nou, copiii cu diabet. In mare masura acest lucru este cauzat de nivelul scazut de educatie si de empatie sociala. Iar singura rezolvare, cu precadere pe termen mediu si lung, o reprezinta educatia pentru intelegerea si acceptarea diversitatii, care trebuie inceputa inca din ciclul prescolar si continuata de-a lungul anilor in care copiii se afla in sistemul educational.

Nu in ultimul rand, educatia parintilor si a specialistilor care vin in contact cu copiii (asistenti sociali, cadre didactice, medici, politisti, functionari publici etc.) sunt la fel de importante.

Folosim cu usurinta termenul acesta de trauma. Ce inseamna el in cazul acestui copil? Trece cu un joc, o prajitura si o vacanta frumoasa?

In incercarea de a va oferi poate cea mai simpla definitie, vorbim despre trauma psihica la un copil atunci cand acestuia ii este produsa o rana interioara a carei vindecare necesita multa atentie nu doar din partea celor care il au in ingrijire, ci si din partea specialistilor. Ceea ce s-a intamplat vineri, 21 iunie, a fost coplesitor pentru copil.

Psihicul fetitei, si asa puternic fragilizat de conditia de copil in cautarea unei familii care sa-i stea alaturi intreaga viata, a avut foarte mult de indurat in intreaga perioada in care o multime de adulti si-au disputat intaietatea asupra lui. Lipsa de predictibilitate, lipsa pregatirii de catre asistentii maternali pentru adoptie si intoxicarea copilului cu povesti groaznice despre ceea ii vor face parintii adoptivi au fost cauze ale traumei la care a fost supus copilul.

De asemenea, bruscarea, imobilizarea prin forta realizata de autoritati s-au reflectat in mintea fetitei ca violente si abuzuri.

Sper ca parintii adoptativi, care-si exercita acum autoritatea parentala asupra copilului, sa tina seama de faptul ca acest copil are nevoie de multa ingrijire de specialitate, cel putin in urmatorii doi, trei ani.

Fetita despre care discutam reprezinta doar unul din cele cateva sute de mii care asteapta manifestarea unui interes real pentru ca ei sa aiba parte de de o viata mai buna si mai demna.

De aceea, tin sa sa subliniez faptul ca, in Romania, sunt in continuare mult prea multi copii care au nevoie de grija noastra, pentru ca ei sa nu piarda lupta cu moartea, cu bolile cumplite, cu saracia degradanta, cu discriminarea si excluziunea sociala, cu abuzurile fizice, emotionale sau sexuale la care unii dintre ei sunt supusi zilnic fara ca nimeni sa bage de seama, ori cu inechitatea profunda din educatie.

Acest caz al unei adoptii duse la capat in acord cu legea, dar care a fost afectata de un episod traumatizant pentru copil, cum dificil ne putem imagina noi ca adulti, reprezinta de fapt un moment critic, in care autoritatile ar trebui sa-si revizuiasca politicile si atitudinea fata de modul in care inteleg sa respecte interesele copiilor, in special ale celor care se afla in situatii de vulnerabilitate extrema.

Autoritatile ar trebui sa dovedeasca aceeasi empatie si interes si in cazul celorlalti copii lipsiti de familie sau aflati intr-un context de neglijenta ori abuz.


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre adoptie copii Sorina sistem
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 9150 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
9 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

manipulare, manipulare, manipulare ...

de tip mafiot psd-alde-udmr ! Asta este si in cazul fetitei adoptate ...

 

Aflam cu durere

- "ca unii magistrati nu detin cunostinte elementare de negociere in situatii de criza si conflict social si, ceea ce este si mai grav, nu au informatii despre psihologia copilului, nevoile lui de protectie si modalitatile corecte de a comunica cu acesta."
-ca "lipsa pregatirii de catre asistentii maternali pentru adoptie, si intoxicarea copilului cu povesti groaznice despre ceea ii vor face parintii adoptivi, au fost cauze ale traumei la care a fost supus copilul"
Si mai aflam multe altele.
Dar nu aflam cum si de ce a cazut napasta de a extrage fetita din acel mediu rudimentar pe capul acelei procuroare, cind, culmea, specialistii de la protectia copilului faceau si ei parte din alai, stind pititi in masinile lor confortabile.
Desi ni s-a promis ca se va raspunde la intrebarile fundamentale "care este procedura in astfel de cazuri? Unde lucrurile nu au functionat si cum au ajuns ele in punctul acesta? Cine ce trebuia sa faca si nu s-a intamplat astfel?", situatia a ramas tot in ceata.
Pentru a evita asemenea situatii terifiante, firesc mi se pare ca odata adoptia clarificata, copilul sa fie extras din mediul in care a trait si dat cuiva care sa-l pregateasca pentru noua viata. Dar ce te faci cind cei care-l au in grija nu-i dau drumul? Intervine procuratura, care n-are cunostinte elementare in domeniu, sau cine? :))

 

Se pare ca intreag a zona este plina de asistenti maternati

Nici un ONG nu s-a interesat de soarta celorlalti copii de pe acolo, ce se intampla cu ei.
Propaganda rusa face ravagii in Romania - bazandu-se pe un IQ scazut.

.

Juriștii și presa, vor abaliza cu maximă prudevță cat de mult va suferi copilul de etnie rromă ca cetățean american.

De ce nu se fac adoptii

Din cauza spagilor! Ca la fonduri europene.
Dupa revoluție se lua pentru fiecare copil adoptat zece mii de dolari. Azi (la negru) e dublu, totusi legal, si se alege copilul. Copilă asta o sa regrete peste ani ce a facut acum

 

Mama Dolores sau mica tiganiada ?

1. Daca ramane la familia din Baia de Arama poate sa ajunga: radiolog, geolog sau milog.
2. Cu 800 de lei pe luna se poate administra o malnutritie profesionista?
3. Daca ii spui unui copil ca i se vor scoate organele si se vor pune pe gard la uscat, va fi fericit sau isteric?
Nu nevindem copii si tara dar ne vindem constiinta.

 

"Nu nevindem copii si tara dar ne vindem constiinta."

Luazele hohozare, pupatorii de basuri kko.veshiste, rezistoizii coliformi si alte specii asemenea ii dam gratis.

vazand cazu cu pricina am inteles de ce extraterestrii rapesc genii

din ardeal ! e lipsa de materie maronie in univers si au venit sa ia lumina din orasul bocciului ! daca extraterestri nu se mai pot reproduce sa vina in excursie in ferentari,cu soata sau amanta,nu sa mearga la paris ca aia numa limba e de iei !

 

E foarte simplu

Statul roman ii ofera roluri in filmele porno care se toarna in Germania !

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor