In apararea Bisericii crestine

Biserica ramane in continuare o institutie pe care romanii o privesc cu incredere, chiar daca exista voci care, patrunse de fior revolutionar, incearca sa o coboare de pe soclu.

Nu sunt nici pe departe un habotnic sau vreun extremist religios, dar nici nu pot sta impasibil la actiunea, initiata si sustinuta de ayatolahii corectitunii politice, de denigrare in corpore a Bisericii Ortodoxe Romane, cea pe care Mihai Eminescu o numea "maica spirituala" a poporului roman.

Voci mai mult sau mai putin puternice, precum cea a domnului Cernea, cunoscut mai degraba din postura de amic al delfinilor decat din aceea de reprezentant al judetului Constanta in Parlamentul Romaniei, sustin ca rolul Bisericii in societate trebuie diminuat, ca lumea are alte coordonate dupa care trebuie sa se ghideze, nicidecum "fadele" si "limitatele" norme traditionale.

Aceste voci sustin nu numai redefinirea unor concepte si modele clasice, ci chiar renuntarea la ele. Sistemul trebuie inlocuit sau reformat.

Dar mai ales Biserica. Ea trebuie reformata, impozitata, lustrata si - zic unii - chiar interzisa. Si cu toata aceasta inversunare impotriva BOR, a patriarhului, a Catedralei Mantuirii Neamului, a predarii religiei in scoala, cea mai veche si organizata institutie romaneasca ramane in topul increderii, bucurandu-se de simpatia a 60% dintre romani.

Dar adeptii modernizarii cu orice pret nu se impiedica de acest amanunt semnificativ, ci continua, pas cu pas, lupta cu "mentalitatile invechite". E o lupta nu neaparat cu mentalitatile, ci cu mentalul colectiv romanesc, cu traditia si istoria acestui popor, cu institutii precum Biserica si Armata, ai caror reprezentanti au contribuit la cristalizarea si pastrarea identitatii nationale si crestine.

Sigur, nu bag mana in foc pentru nimeni, dar nici nu acuz, nu judec si, mai ales, nu condamn. Ayatolahii corectitudinii politice ne cer noua, majoritarilor, sa le acceptam dorintele, sa le intelegem nevoile si gandirea, sa le acceptam filosofia de viata.

Dar cu toata aceasta pledoarie a statului laic, a corectitudinii politice si a libertatii depline, cred ca ei insisi cad in capcana intolerantei, incercand sa impuna majoritatii setul lor de valori in mod violent, fara sa tina cont de realitate si realitati, fara ca macar aceasta sa aduca plus valoare sau sa ajute progresul, ci, in cel mai bun caz, sa creeze o stare de suspiciune generala, de anxietate publica.

De curand, cu totii am ramas profund marcati de tragedia de la Colectiv, de disparitia unor oameni care, cel putin biologic, aveau toata viata inainte. Tineri, educati, frumosi, rebeli si noncoformisti au cazut prada focului. Nu e vina lor, dar nici a BOR sau a patriarhului, persoana a carei imagine a avut cel mai mult de suferit.

"Vina" intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane in cazul de fata e faptul ca nu a comunicat cum ar fi vrut unii ortodocsi de ocazie, ca nu a raspuns PREZENT la ordinul dat de "societatea civila", de a nu se alinia in randul celor care - nu stiu cat de sincer - s-au perindat prin fata fostei fabrici "Pionerul".

Cei mai violenti dintre cei care au iesit in strada la inceputul lunii noiembrie au cerut demisia patriahului, strigand cu tarie "vrem spitale, nu catedrale!", dar uitand sa arunce un ochi peste activitatea sociala a Bisericii Ortodoxe Romane.

Au vazut paiul din ochiul clericilor, pe care, cei mai multi din nestiinta sau orbiti de propria vanitate, l-au transformat in ditamai barna.

Imi vine in minte titlul unui volum al lui Mircea Dinescu, "Moartea citeste ziarul". Acum, moartea nu mai citeste vreun jurnal, ea darama guverne, niveleaza constiinte, schimba, sau incearca sa schimbe, patriarhi. In numele unei schimbari de paradigme, al unei globalizari spirituale care lasa trairea spirituala lipsita de consistenta.

Desi durerea persista, in opinia mea, oamenii au inteles ca Biserica nu are nicio vina, ca patriarhul Daniel este unul dintre cei mai deschisi ierarhi pe care ortodoxia, nu doar cea romaneasca, ii are, ca apararea valorilor traditionale reprezinta garantia unui viitor mai sigur.

Andrei Tinu este cadru didactic al Universitatii "Titu Maiorescu" din Bucuresti, vicepresedinte al Autoritatii Nationale pentru Cetatenie, vicepresedinte al Tineretului Social Democrat si autorul cartii "Scinteia de la Praga".

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...