Cainii din adaposturi asteapta sa vina sa ii ia cineva. Unii au noroc, altii nu - Fotoreportaj

Din capatul strazii nu se aude nimic. E liniste. Din cand in cand, se mai aud doar masinile vajaind pe bulevardul Pallady. Ma aflu pe strada ingusta si fara trotuare de la marginea Bucurestiului.

Pe masura ce inaintez incep sa deslusesc glasuri nemultumite. In fata adapostului ASPA, aproximativ 20 de oameni se bulucesc la poarta incuiata.

Reporterii televiziunilor privesc detasat spectacolul de pe margine, reprezentantii Vier Pfoten vocifereaza intr-un colt, iar o mana de oameni asteapta in fata portii pentru a adopta un catel.

Unii abia isi pot stapani lacrimile atunci cand isi amintesc de legea eutanasierii, altii sunt surescitati de moment si se bataie de pe un picior pe altul de nerabdare strangand in mana zgarzile pe care umeaza sa le puna cainilor scosi de acolo.

Din cand in cand, dube incarcate cu caini abia prinsi de pe strada intra pe poarta adapostului. Atunci oamenii se dezlantuie: "Criminalilor! Nu ii lasati sa intre! Hingheri nenorociti!". Barbatul care sta la poarta, in uniforma bleumarin, cel care decide cine intra si cine nu este exasperat. E strigat din toate partile, ba de la angajatii ASPA, ba de la oamenii tinuti in strada. Unii cer indicatii, altii il injura, presa cauta sa intre. E un haos total.

Uneori, portile se deschid si cate un caine e tarat afara cu latul de hingheri si urcat in masina celor care ii adopta.

Oamenii urla cand vad cum bietul animal se zbate la capatul batului de metal si cer sa nu mai fie transportati asa.

Totusi, cainele ajunge repede in bratele celor care au decis sa ii mai ofere o sansa la viata. Inca un suflet care a fost salvat. Odata urcati in masina si gata de plecare toata lumea le ureaza cainelui si noului stapan o viata frumoasa si sanatoasa.

Randul se misca tare greu. La 20-30 de minute mai intra cate cineva. Paznicii nu renunta la regula "cate unul, pe rand". Reusesc si eu sa intru dupa ce le flutur printre gratiile portii legitimatia de presa. Sunt rugata insistent sa nu vorbesc cu personalul, sa nu ii fotografiez. Motivul ar fi ca "si asa sunt sub o presiune imensa". Incunviintez si inaintez in adapost.

Doua usi mari, albastre, de metal, stau deschise in stanga si in dreapta. Aleg sa intru in stanga. Un miros puternic ma izbeste. Gandesc totusi ca e oarecum normal sa miroasa asa intr-un loc in care stau inghesuiti zeci de caini. Dupa ce trec de poarta albastra vad custile.

Din nou, impartite in stanga si in dreapta. Aleg sa o iau de la un capat sa vad cainii. Fiecare cusca de acest tip are iesire si afara, intr-un mic spatiu. In partea din interior insa, cate cinci-sase caini stau covrig pe gresie.

Ii fotografiez. Sunetul aparatului ii face sa se uite in sus, catre mine, cu ochi mari si intrebatori. Niciunul nu latra. Sunt foarte cuminti. Nu se agita. Dorm in semi-intuneric, unii langa altii.

Trec de la o cusca la alta, incet, incercand sa imi stapanesc emotiile. Din cand in cand, aud cate un scancet. Sunt caini de toate felurile. Cei mai multi insa arata rau. Nu stiu daca in aceasta stare au fost ridicati de pe strada sau acesta este efectul adapostului.

Cert este ca foarte multi sunt slabi, par bolnaviciosi si sunt murdari. In momentul in care am intrat eu toate custile aveau mancare si apa. Incerc sa trec si sa fac fotografii, cat mai discret, fara sa ii agit. In ultima boxa insa, un catelus ma astepta inghesuindu-si nasul umed printr-o gaura in grilajul custii. Da din coada si scanceste. Incerc sa il mangai si este cat se poate de incantat ca ii da cineva atentie.

Merg sa vad si cusitile de afara. Acolo, aceeasi priveliste. Caini facuti covrig stau cuminti in spatele gardului. De undeva din spate se aude un latrat. Cainii din ultima boxa din stanga par nemultumiti de prezenta mea. Ceilalti insa nu sunt interesati. Ridica din cand in cand ochii spre mine dar apoi ii inchid la loc.

Pe cat sunt de galagiosi cei din ultima boxa din stanga pe atat de nemiscat sta un caine in ultima boxa din dreapta. Inghesuit intr-un colt, cu blana murdara si ciufulita, animalul pare ca isi asteapta sfarsitul.

Undeva mult in dreapta, ascuns cumva, se afla si un tarc cu puiuti. Noroc ca sunt galagiosi si mi-au atras atentia. Cativa dintre ei vin sa faca scandal in fata aparatului foto. Altii, mai timizi, se ascund sub cotete. Nu stiu cum au incaput acolo, cert este ca nu se mai vede decat codita afara.

Dupa ce vad puii, ma indrept catre portile albastre din dreapta adapostului. Aici, altfel de custi. Acestea nu au optiunea de a iesi la aer si sunt amplasate in mijlocul camerei.

Ma asteapta aceeasi liniste ca si in boxele de vizavi. Cainii stau linistiti pe niste paleti de lemn. Din cand in cand, se ridica si vin langa plasele de metal dand din coada si scancind. Chiar langa usa, in partea stanga, un caine mare, alb, cu doua pete negre pe cap ii intampina pe vizitatori dand bucuros din coada.

In timp ce eu imi vad de fotografiile mele, in jurul custilor, mai multi oameni se plimba ingrijorati in jurul boxelor, cu servetele in mana si plangand. Fiecare isi cauta protejatul. Unii par deznadajuiti si se plang personalului: "Nu il gasesc! De ce nu e aici? Unde l-ati dus?".

Printre cainii de toate formele si culorile, un pechinez doarme covrig. Oare cum a ajuns in adapost? Al cui o fi fost?

Ii fotografiez pe toti si decid sa ies din adapost. In drum spre poarta, un caine isi asteapta randul sa fie ridicat de niste oameni milosi. Este intr-o cusca si astepta sa fie luat de noii sai stapani. Acestia sunt ingrijorati ca ii curge sange din zona urechii. Ingrijitorii incearca de zor sa ii linisteasca spunandu-le ca e din cauza crotaliei.

Venind din spatele adapostului catre poarta, trec de la linistea in care cainii se scufundasera cu tristete si ajung la galagia provocata de nemultumirea oamenilor. Ies din curte si vad un barbat masiv care agita un sac cu mancare de caini in aer cerandu-le angajatilor ASPA sa il ia. Din motive pe care nu le inteleg, acestia refuza cu vehementa donatia. "Luati dom'le sacul de aici. Le-am adus de mancare ca sa nu moara de foame. De ce nu il acceptati?", urla barbatul de dupa gard.

E deja amiaza si oamenii devin din ce in ce mai nerabdatori. Un tanar tatuat si bine facut se repede sa deschida usa masinii care venise cu animale capturate. Hingherii si paznicii sar sa il indeparteze. Iar a iesit cu tipete si urlete.

Doua fetite imbracate in roz, impreuna cu parintii lor, una dintre ele cu mamica, cealalta cu taticul, stau si ele cuminti la coada asteptand sa ia un catelus.

O doamna anunta ca in cateva zile va construi un adapost pentru 15 caini in curtea sa. Ii pare rau ca nu poate salva mai multi.

Angajatii Vier Pfoten refuza sa plece de langa poarta. De cand a inceputscandalul generat de moartea lui Ionut, medicii veterinari de la cunoscutul ONG spun ca nu au mai fost primiti in incinta adapostului desi pana atunci avusesera birou acolo, in interior, unde realizau sterilizari gratuite. Ei insista ca nu inteleg de ce li s-a interzis dintr-o data accesul dar sustin ca vor continua sa vina in fiecare zi la serviciu, chiar daca aceasta va insemna sa stea cate opt ore in fata portii.

La un moment dat, soseste si politia sectorului trei. Nu se stie exact cine a chemat-o dar intra in sediul ASPA si agentii stau de vorba cu personalul. Oamenii din fata portii isi exprima vehement supararea pe autoritati strigand ca nu se simt aparati si ca politia nu ar trebui sa permita abuzurile celor de la ASPA.

Scandalul pare ca nu se va termina niciodata. Pe de o parte a portii angajatii ASPA, de cealalta parte, oamenii nemultumiti. Pe deasupra gardului si printre gratii, oamenii urla unii la altii. Las pasiunile puternice in spate si ma indrept catre metrou cu gandul la nasurile umede si coditele vesele care cersesc mila printre gratii.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...