Bucurestiul, asa cum nu l-ai cunoscut niciodata (Galerie foto)

Aglomerat, plin de gropi, cu o arhitectura haotica si mult prea pestrit din punct de vedere social. Ne mananca atat de mult timp si ne impinge rabdarea la limite atat de nebanuite, incat nici nu vrem sa-l vedem la fata, daca nu e musai...

Am devenit etern plictisiti de un oras pe care n-am avut niciodata curiozitatea sa-l cunoastem, dar pe care nu am pregetat nici macar o data sa-l criticam, cu sau fara motiv.

Undeva, candva, pe parcursul relatiei noastre comune, ne-am pierdut interesul... A cui e vina? "Cei mai multi dintre noi avem inca naivitatea sa credem ca orasele traiesc prin cladiri, parcuri, bulevarde, tramvaie si telefoane. Greseala! Orasele traiesc prin sufletul lor", spunea scriitorul Felix Aderca.

Romani de legenda: Primul pilot din lume care a zburat cu picioarele amputate

In loc sa-l calcam in picioare pentru un prezent atat de intangibil si relativ si in loc sa cautam vinovatii fara vina, poate ca am intelege mai bine Bucurestiul daca l-am cunoaste in complexitatea istoriei, a legendelor si a povestilor lui nemuritoare!

Castelul Tepes

Castelul Tepes din Bucuresti, o adevarata comoara turistica situata in centrul Capitalei, este inca o necunoscuta pentru foarte multi oameni. Aflat in imediata apropiere a parcului Carol, adaposteste actualul sediu al Oficiului National pentru Cultul Eroilor si poate fi vizitat de doua ori pe an.

Zilele in care isi deschide portile sunt de Ziua Eroilor si in preajma Zilei Armatei, 25 octombrie. Anul trecut nu mai putin de 5.000 de oameni i-au trecut pragul. Motivul pentru care acest obiectiv turistic, care reproduce Cetatea Poenari ridicata de Tepes, este vizitat atat de rar il reprezinta faptul ca... trebuie urcate niste scari inguste si putin luminate, cu un grad ridicat de periculozitate.

Asadar, pana la reabilitarile de care are atata nevoie, pare-se mult prea costisitoare pentru Municipalitate, vom trece in continuare pe langa Castelul Tepes din Bucuresti fara sa stim macar ca este acolo.

Bucurestioara, paraul pierdut

Bucurestioara a fost un parau care a strabatut, odata, Capitala. Disparut de mult timp din memoria bucurestenilor, Bucurestioara a fost singurul parau ce strabatea metropola, printre casele si gradinile Capitalei, si singura apa curgatoare, dupa Dambovita, ce scalda vechiul oras al Bucurestiului.

Prima mentiune a Bucurestioarei dateaza din 15 mai 1670, intr-un document judecatoresc cu privire la o disputa de terenuri intre biserica si boierii locali. Utilizat pe post de canal de scurgere pentru resturile menajere, paraul a devenit poluat si insalubru, pe masura ce aceasta practica a devenit o metoda de extindere a terenurilor.

La 1832 apare ultima mentiune a paraului in jurnalul anonim al unui insotitor al generalului Kiseleff: "Orasul Bucuresti, capitala Valahiei mari, a primit aceasta denumire de la paraiasul ce se numeste Bucuresti(oara), care curgea pe atunci prin apropierea bisericii Stelea; urmele acestui paraias se pot observa si pana acum".

In 1847 insa, marele incendiu si reorganizarea structurii strazilor va sterge si ultimele urme ale Bucurestioarei, iar in 1873 paraul dispare definitiv, odata cu secarea lacului Icoanei.

Moara lui Assan

Construita in anul 1853 de negustorii Gheorghe Assan (1821-1866) si Ioan Martinovici (1820-1882), este prima moara cu aburi din Romania. Moara a fost ridicata in zona Obor-Lizeanu, din Bucuresti.

In prezent, se afla intr-un stadiu avansat de degradare. Moara lui Assan este clasificata in evidentele Ministerului Culturii si Cultelor ca fiind monument istoric de valoare nationala si face parte din patrimoniul industrial.

Biserica Amzei, sau unde Cuza, in pat cu amanta, a fost fortat sa abdice

Despre imprejurarile domestice in care a avut loc abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a scris destul de putin. Poate si dintr-o anumita jena a istoricilor, care au simtit nevoia de a-l proteja pe cel care a infaptuit unirea principatelor.

Cert este ca, in noaptea de 11 februarie 1866, in momentul cand "pucistii" au dat buzna peste Cuza, cerandu-i sa-si semenze abdicarea de la tron, domnitorul se afla in pat cu amanta sa, Maria Obrenovici, vaduva din Iasi a unuia dintre printii Serbiei, Efrem.

La putin timp dupa inceperea idilei dintre Cuza si Obrenovici, la 12 martie 1862, domnul stapanitor cumpara cu 7.000 de galbeni imparatesti, de la Manolache Zefcari, o casa cocheta, situata in strada Biserica Amzei, numarul 3.

Era o constructie relativ mica, dar bine impartita, amplasata pe o strada nu prea frecventata, dar in acelasi timp aproape de palatul domnesc si cu iesire la cea mai importanta artera de circulatie a vremii: Podul Mogosoaiei.

Carol I, la venirea in Bucuresti: Unde e palatul?

La 27 de ani, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen accepta sa vina intr-o tara pe care nu o cunostea, iar drumul pana in Romania nu a fost chiar placut: Carol a folosit un nume fals, s-a ascuns si a "calatorit" intr-o caruta. Pana a ajuns la Bucuresti, a fost uimit, nu intr-un mod placut, de saracia si dezorganizarea pe care le-a observat in drumul sau prin satele Romaniei.

Printul strain n-a fost prea impresionat nici de "casa" care i se pregatise, fosta resedinta a boierului Golescu, care, dupa ce fusese scoala militara, cazarma si spital, fusese amenajata ca locuinta princiara. Din acest motiv, la vederea imobilului, Carol ar fi intrebat "Dar unde e palatul?".

Intr-adevar, atunci cand printul strain Carol, sprijinit de Napoleon al III-lea si adus de I. C. Bratianu, a venit in Romania, tara platea dari Imperiului Otoman, se afla intr-o stare nu tocmai fericita si era pe ultimele locuri in Europa din punct de vedere al economiei, al civilizatiei, al infrastructurii sau al educatiei.

Pe atunci, Bucurestiul nu era decat umbra unui mare oras. Fusese distrus pe trei sferturi de incendiul din 1847, marsurile si contramarsurile armatelor rusesti, inundatiile, holera, incursiunile talharilor, foametea si ciuma facusera ce mai ramasese de facut.

Calea Grivitei, vechea Strada Tacuta

Strada Tacuta, astazi Calea Grivitei, era cea mai lunga strada din Capitala la mijlocul secolului al XIX-lea. Inainte sa se cheme Strada tacuta, Calea Grivitei s-a numit si Drumul Targovistei.

Denumirea actuala a primit-o, impreuna cu mai multe artere ale Capitalei - Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor - dupa razboiul de Independenta din 1877-1878, in amintirea redutei Grivita.

Mita Biciclista, pe Calea Victoriei

O celebra figura feminina a Bucurestilor de la sfarsitul veacului al XIX-lea si din primele decenii ale secolului al XX-lea a fost tanara Maria Mihaescu, cunoscuta sub numele de "Mita Biciclista", cea care, purtand pantaloni, pedala cu energie pe Calea Victoriei, sfidand prejudecatile timpului si conventionalismele conservatoare.

Maria Mihaiescu s-a nascut in 1885, la Ditesti, in judetul Prahova, si a cunoscut celebritatea odata cu pasiunea pentru biciclete. Daca ai fi trait in Bucuresti pe la 1900, cu siguranta ai fi fost marcat de prezenta unei femei frumoase care, pe la orele pranzului, se plimba pe "biticlu" pe Calea Victoriei.

Marturie a luxului in care a locuit Mita Biciclista ramane casa de langa Biserica Amzei, din Capitala. Cladirea a fost construita in 1910, de arhitectul N.C. Mihaiescu si a fost declarata monument de arhitectura in stil baroc.

Daca te vei plimba prin centrul Capitalei, pe langa Biserica Amzei sau Ambasada Frantei, vei observa, pe colt, o casa darapanata, intr-o stare avansata de degradare. Chiar si asa, casa mai pastreaza insa farmecul interbelic, cu balcoane si basoreliefuri cu heruvimi, lei si cupidoni.

Nicolae Labis a murit in Rahova?

In noaptea de 9-10 decembrie 1956, la scurt timp dupa aniversarea implinirii a 21 de ani, Nicolae Labis, care petrecuse cateva ore cu prietenii la Casa Capsa si apoi la restaurantul Victoria, a plecat sa ia un tramvai.

Amorul in Bucurestiul interbelic

Era dupa miezul noptii cand Labis a fost condus acasa de Maria Polevoi, o dansatoare in trupa Armatei, pe care o intalnise in acea seara. Aparent, el si-a pierdut echilibrul si a fost prins in grilajul dintre vagoane, lovindu-se cu capul de trotuar, fiind tarat pe o distanta scurta. La scurt timp, starea i s-a inrautatit si a murit.

Locul unde s-a produs accidentul ar fi fost Piata Universitatii, insa surse neoficiale spun ca, de fapt, Labis s-ar fi accidentat in Rahova, cunoscut astazi drept unul dintre cele mai rau-famate cartiere ale Capitalei.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...