De ce nu au romanii nicio sansa la Nobel

Bazaconii

Am lucrat in cercetarea chimica in Romania si acum lucrez in America si stiu bine fenomenul din interior. Ce se numeste "cercetare si cercetator" in Romania este un non-sens. Am fost uimita de nivelul la care se toaca fondurile europene pe nimic. "Cercetatorii" romani merg la congrese de 10 ori pe an sa se plimbe, stau la hoteluri de 5 stele si perzinta postere de tot risul. 90% dintre ei cu greu ingina citeva vorbe in engleza daramite sa sustina o prezentare. Ca sa nu mai spun de temetica pe care o abordeaza. In permanenta se vaita de lipsa de fonduri pe care le toaca pe salarii de ii uimesc pe ceilalti europeni, pe plimbari la congrese si pe ici pe colo mai cumpara cite un aparat pe care nu stiu sa-l folosesca. Solutia este sa se deschda cu adevarat piata muncii sa iasa la pensie toate relicvele cu veleitati de cercetatori si nu este nici-o paguba dar absolut nici una daca pornim de la zero. Oricum tot acolo sintem. Macar cei tineri sa nu fie pervertiti de metehnele celor de peste 50 ani care abunda in "Institute".

asai prostii si bazaconii,,,,,,

nu numai lipsa de bani si nivelul de pregatire ,si lipsa de cultura si felul de abordare a sistemului de invatzatmint,,,pina mai ieri nu inaintai de sef de lucrari daca nu erai comunist,,,multa prostie romaneasca,,,,,chit despre articol fals,,,,,in America doar cerul e limita daca ai nevoie de fonduri si esti capabil sa demonstrezi ca cercetarea ta e de top,,,,,,,,,"cerul e limita"",,in materie de bani,,,,in romanica cultura si prostia si ignorantza domina uitai si rautatea,,,,,creier si potential au si maimutzele,,,,am avut ocazia sa discut cu "academicieni" in romanica plini de inghinfare ,ignorantza si prostie,,,,am ramas uluit,,,,,,singura preocupare sasi faca titluri academice si sa tina de scaune,,,,,,,tzara de labari ,,nare cum sa fie o tzara de laureati de premii Nobel,,,lucruri incompatibile,,frati romanasi,,,,,,hahahaha

caruta romaneasca

Cum se prezinta Romaia in competitia pentru premiul Nobel: cam cum ar fi o competitie de masini la formula unu in care Romaia se prezinta cu o caruta cu doi cai subrezi concurind cu masini de de ultima ora...

premiile dinamita.

de buna seama nici un rominas nu a cistigat premiile dinamita pentru ca nu s-a dorit acest lucru.premiile sunt date pe pile(a se vedea interventia unor state mici si neinsemnate din orient pentru a motiva politic ambitiile unor dictatori asemeni lor-oare alexandru poetul care-a pus crucea laparlament nu merita?sa fim seriosi!pe linga el,laureatii actuali sunt din categoria cucuvele).avem valori.a se lua exemplul mincatoriei din catedrele de matematica din politehnica bucuresti?cazul marcel rosculet si un alt sef de catedra la carew acela vroia sa-si bage un nepot(tipul a aparut des la postul ro de maine).i-a spus intre 4 ochi ca o sa-i faca rau lui roscuolet,un om de o statura pe linga petre roman si altii par si sunt niste lichele schimonosite,niste oameni fara valoare.deci problema mincaoriei si a faptului cu capra (casa)vecinului)la cam bridge se cam face carte si nu exista pesedei precum rectora actuala.ce studii are ea?acolo e nu pe lovele(la cam bridge),ci pe prietenia profesor-student.am fost acolo si ce am vazut,m-am minunat!se face scoala!esti respectat!ai tot sprijinul profesorilor(la noi sunt niste lichele(in afara de cativa)-toti au tamaiat partidul:pecere,fesene,fesele,fesedele,etece.balsoi teater.

in ton cu Silvia

Mai pun la socoteala semi-analfabetismul profesorilor universitari si Nobel-ul e ca si facut. Sunt niste impostori, dar au grija sa-si dubleze lefurile. De unde se vede ca fonduri ar fi.

cercetarea romaneasca= o gluma

Realitatea este ca Romania a ales sa elimine oameni vizionari ,inteligenti pe motive politice ,religioase ,etnice. A lucra in cercetare a insemnat sa fii membru de partid, sa ai relatii , sa fii bine cu sefi de la partid . De multe ori erau alesi oameni aproape analfabeti care au ocupat pozitii sigure pana la pensie fara sa faca absolut nimic. Acesti oameni au functii cheie in acest domeniu , se inconjoara cu acelaf fel de personal .

Realitatea e putin mai amara

Comentarii interesante dar nimeni nu atinge substanta problemei. Cu peste 30 de ani in urma un faimos centru stintific american a investit multa, multa incredere, speranta si bani in citeva capacitati stiintifice tinere nascute si educate in Romania. S-a crezut ca asta va fi marea sansa oferita unor talente salvate din tenebrele comuniste si se va dovedi ca sistemul care ii poseda le-a limitat ascensiunea catre recunoastere universala. Am vorbit cu ei foarte des, la inceputul entuziasmul in rindurile lor era debordant, fiecare avea un computer acasa conectat la reteaua laboratorului care era la citeva case mai incolo, atunci cind in Romania cei mai multi care vroiau sa stie ce e un computer trebuia sa caute explicatia intr-un dictionar stiintific. Se duceau la lab la ce ora vroiau , plecau cind vroiau sau nu se duceau de loc, salariul foarte copios mergea oricum fara limta, singurul lucru care se astepta de la ei era oul de aur, de care absolut toti erau sigur ca va apare, mai devreme s-au mai tirziu. In laborator erau alaturi de ei multi cercetatori americani, unii faimosi, chiar si un Nobel Laureat. Mergeam destul de des cu ei la petreceri si ma minunam cit de obisnuiti pot sa fie toti acesti oameni faimosi. Vremra a trecut si entuziasmul se stingea, multi deveneau din ce in ce mai obositi, dezamagiti si cinici, in timp ce americanii din jurul lor, aveau succes dupa succes si apareau in fiecare luna in publicatii internationala facind istorie intr-un domeniu technologic care a schimbat lumea. Apoi au apart japonezii, chinezii, mai nou indienii si restul este istorie. M-am mutat de mult de acolo si ei s-au mutat, majoritatea sint la nivel mediocreu in lumea stiintifica iar sigurul cu care mai comunic tine cu dintii de un post pentru care trebuie conduca aproape o ora si jumatate dus si o ora si jumatate intors, zilnic. Deabia asteapta sa iasa la pensie caci drumul il epuzeaza si nu are curaj sa isi ia inima in dinti sa-si faca un business personal, fiindca a ramas intodeuna inrobit de obsesia maligna a sufletului socialist ca cineva trebuie sa ii poarte de grije si sa ii dea un salariu. Restul e istorie... stie cineva o poveste mai vesela...sau mie imi scapa evenimentele stintifice contemporane care sint scrise mai nou cu predilectie in romaneste ?...