Cateva ganduri de Craciun

Nasterea lui Iisus Hristos a impartit in doua istoria universala, unificand drumul lui Israel cu acela al Bisericii.

In evenimentul de la Bethleem, doua ere si-au aflat fata si reversul. Doua spiritualitati, cea a Vechiului Testament si cea a Legii cele Noi, au fuzionat intr-un punct de fuga profetic.

Adesea m-am intrebat cum ar fi aratat lumea fara Hristos. Nu se poate spune ca El a adus civilizatia, pentru ca, exceptand captarea electricitatii (cu toate urmarile sale tehnologice), imperiul roman atinsese deja standardele de viata cele mai sofisticate.

Hristos nu e un Erou civilizator. El produce "doar" o revolutie teandrica, o mutatie divino-umana: ne invata ca omul e creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si ca Dumnezeu s-a facut om, smerindu-se, golindu-se de slava Sa obiectiva, pentru a trezi in om comuniunea restauratoare a iubirii fara de moarte.

Prin jertfa Sa mantuitoare, Hristos intemeiaza o civilizatie a iubirii. E doar o metafora. Nu de iubire ai nevoie pentru a construi maret, durabil, pentru a pune in scena puterea politica, stralucirea intelectuala a elitelor docte, sau pentru a aseza artele in montura ideala a talentului creator. Iubirea e un material evanescent, metafizic, o medalie intr-un altfel de olimpiada: aceea a limitarii de sine, a daruirii, a identificarii cu Altul.

S-ar spune, privind astfel lucrurile, ca Nasterea lui Hristos nu ne-a adus mare lucru. E sigur ca putem trai si fara iubire: o facem aproape zilnic, in politeismul nostru consumerist.

Secularizarea, ca dar al maturitatii spirituale obtinute prin eliberarea omului de sub robia pacatului, a devenit temelia unui infern poleit, fundalul unui circ prin care umbra patimilor noastre (de la egoism pana la lacomie sau vanitate) se agita sulemenit si triumfal.

Si totusi, azi, ca si in fiecare an liturgic, Nasterea Domnului nu are alt meniu: ea ne cheama la conciliere, comuniune si caritate. Ne anunta ca grandoarea s-a pitit, ca vesnicia s-a strecurat in timp, ca inocenta premergatoare Crucii este zapisul Noului Legamant intre om si Dumnezeu.

Evident, rationalismul scientist, mercantilismul cinic si agnosticismul inerent scepticismului nostru cotidian ne impiedica, cel mai adesea, sa ne concentram pe evenimentul Nasterii lui Dumnezeu in trup.

Totul e acaparat de industria pavoazarii, de mania ostentatiei, de narcisismul digital al retelelor de socializare, unde postam albumul cu sarmale, brazi festivi si cadouri invidiabile.

Ideologia "fericismului" (sa numim astfel "obligatia de a fi super-ok", macar in aparenta) ne impinge sa golim ieslea de divinitatea ei incalzita la respiratia animalelor din staul.

Noi parem mai importanti. Noi, cu succesele noastre machiate, cu pozele noastre photoshopate, cu bilanturile noastre infrumusetate comercial... E omeneste tot ce facem si e prea putin dumnezeieste, desi Craciunul ne propune tocmai intersectia celor doua dimensiuni.

Sigur, facem ce putem, sub presiunea vremurilor. Coordonatele contemporane sunt alienante in raport cu Traditia. Corectitudinea politica - o politie morala a gandirii si un totalitarism al bunelor intentii - ne impinge spre mall-ul sincretismului religios: toate credintele sunt egale, niciuna nu spune realmente adevarul, toate au obligatia de a coabita, iar crestinismul - baza spirituala a Occidentului - trebuie sa iasa din campul vizual media, pentru ca are de ispasit multiple crime...

Mercantilizarea publicitara a lui Mos Craciun (un biet Sfant Nicolae modificat genetic) explodeaza intr-o scenografie urbana obositoare. Normal ca ii este greu omului de astazi sa mediteze simplu la miracolul salutat de regii magi.

Normal e si sa o facem, in pofida contextului deviant si ratacitor. Sa ne gandim ca numai noua, in zarea revelatiei, ne este dat privilegiul intimitatii divine: nu doar ca il vedem, pentru ca S-a nascut dupa trup, dar ne si asemanam Lui.

Dumnezeu se face "de-al nostru", pentru ca noi insine sa intram, prin Hristos, in societatea supranaturala a Sfintei Treimi. E cel mai vertiginos, radical si exaltant schimb produs vreodata in acest punct galactic menit sa ilustreze "principiul antropic".

Avem sub ochi, in cele patru relatari evanghelice ale Nasterii, punctul Omega al istoriei lui homo sapiens.

Pe noi, romanii, ne surprinde acest Craciun 2015 tot cum am apucat: dezbinati de minciunile si nedreptatile in care ne complacem. Vedem cum, abia scrisa, istoria postcomunista e rescrisa, rasa, (con) damnata la uitare.

Ipocrizia, fireste, nu poate decat scufunda in bezna, nicidecum salva aparentele pe care le tot infrumusetam. Caci multi carturari cu diplome plagiate si farisei ai echitatii democratice mai avem!

Acestia se raliaza celui mai radical proiect anti-elitist din ultimii 50 de ani: acela care stigmatizeaza de facto, furtiv, perfid si pervers, valorile suparatoare care i-ar putea divulga impostura.

Suntem decapitati, impaiati cu demagogie, promisiuni populiste si justitialism de fatada. Suntem imbiati sa laudam prostia si ignoranta, in vreme ce injuram la comanda inteligenta si stiinta de carte.

O consolare ne viziteaza: Hristos insusi s-a nascut intr-o lume stramba! Asa e lumea omului cazut, a "butucului" cu defect ontologic de care vorbea Luther. E o lume care cunoaste uriase deficite de afectiune, solidaritate, curaj si demnitate. O lume schimonosita de ura, abjectie si calomnie.

Cu cat e mai hidoasa fata acestei lumi in care Mesia sta sa survina, cu atat e mai profunda setea ei de mantuire, foamea ei de dreptate, elanul ei tragic spre adevarul interzis.

Sa ne bucuram asadar de propria strambatate, pentru ca ea il face mai necesar ca oricand pe pruncul dumnezeiesc sosit in trup ca sa ne invete, sa ne miluiasca si sa ne izbaveasca din robia mortii.

Sa dam slava lui Dumnezeu pentru ca, liturgic si mistic, rostogoleste in istorie, gratie Bisericii Sale, taina redemptorie a Intruparii. Sa ne impacam cu vecinul, cu familiarii neglijati sau raniti, cu necunoscutii in mijlocul carora ramanem necunoscuti.

Craciunul ne fagaduieste lumina intunecata a Crucii de viata facatoare. Fie asadar pretutindeni colinde si vrednici colindatori ai bucuriei sfinte!

Teodor Baconschi este doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religilor, Universite Paris Sorbonne - Paris IV.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

BEC vine în sprijinul PSD și PNL. Decizia surpriză care le permite să aibă candidați separați la Primăria Capitalei

Biroul Electoral Central (BEC) a adoptat miercuri, 24 aprilie, o hotărâre prin care permite desființarea unei alianțe electorale până la data de 26 aprilie,astfel că PSD și PNL vor putea...

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...