MOSUL, cu barba sau fara barba, femeie sau barbat, tanar sau batran, este atat de preocupat de a asigura lucrurile, jucariile si dulciurile ce ii plac copilului care i-a scris, incat poate neglijeaza lucrul ce este mai important pentru acesta: iubirea ca valoare spirituala. Si acest lucru i se intampla unui copil nu numai de Sarbatori, ci aproape in toti anii copilariei.
MOS CRACIUN, asa cum este denumit de traditie, este foarte preocupat in perioada sarbatorilor de iarna, in special in noaptea de Craciun, sa recompenseze pe copiii cuminti cu diferite lucruri, jucarii si dulciuri. In timpul anului, MOSUL aduna informatii, primeste si trimite scrisori, face vizite, apoi centralizeaza situatiile, stabileste agenda cu numele copiilor recompensati din intreaga lume, pregateste cadourile si porneste sa le imparta.
Tot traditia ne spune ca majoritatea copiilor ii trimit, din timp, scrisoare MOSULUI, informandu-l, totodata, de cumintenia lor si ce cadou ar dori sa primeasca. Tot el este cel care le creeaza copiilor o stare de nerabdare.
In fapt, uneori, cand MOSUL intra in criza de timp, transfera aceste sarcini parintilor, care, chipurile, nu ar avea si asa destule probleme pe cap. Si, uite asa, volens nolens, parintii trebuie sa-l inlocuiasca pe Craciun: cu cei mai marisori e mai usor, ca stiu ce vor, dar ce te faci cu bebelusii carora trebuie sa le ghicesti gandurile?
Pe timpul regimului communist, nu aveau prea multe variante, in schimb, acum e o povara destul de grea pentru bietii parinti: o mie de feluri de avioane, masini, tractorase, papusi, animale si dinozauri. Nu mai vorbesc de imbracaminte, incaltaminte, dulciuri etc. Si, mai e o problema, una destul de serioasa, care, din pacate, s-a generalizat: lipsa banilor. Banii ca banii, dar iti mai trebuie si timp pentru schopping. Ce mai, una peste alta, e groasa de tot.
Pe de o parte, preocuparile zilnice si cele de serviciu, pe de alta parte, lipsa banilor si a timpului ii determina pe majoritatea parintilor sa neglijeze un lucru esential de care au mare nevoie odraslele lor: darul iubirii si al afectiunii. Copiii au nevoie de iubire si afectiune ca de aer si hrana. Odata cu pierderea locurilor de munca ale parintilor, viata multor copii s-a schimbat radical.
Iata, de pilda, criza locurilor de munca i-a determinat pe multi romani sa apuce "calea pribegiei" in strainataturi, lasandu-i pe copii in seama rudelor, prietenilor, vecinilor, la mila lui Dumnezeu. Astfel, multi dintre ei au abandonat definitiv scoala. Mai mult de atat, o parte dintre acestia au intrat in grupuri rau-famate, consumand tigari, alcool si droguri.
Copilul, indiferent de varsta, are nevoie de dragostea parinteasca, nu numai de mangaieri fugare, acolo unde exista si acestea si nu numai cand doarme, spun specialistii. El are nevoie de timp de calitate petrecut cu mama si cu tata, timp de joaca cu un parinte prezent, disponibil si atent, de mesaje de valorizare si pretuire care sa il invete si sa-i dea siguranta ca este acceptat si iubit in familia sa, ca este valoros, special si ca are ce oferi celor din jur. Mai mult, ca merita din partea lor respect si recunoastere.
A renunta la iubire, la bucuria de a trai, la bucuria impartasita in familie inseamna, de fapt, abandonarea rolului esential al vietii, al Dumnezeului tau, al copilariei tale si, intr-un sens mai larg, lepadarea de principiile care te definesc si pe care le definesti, parasirea misiunii de baza a fiintei umane: de a iubi si de a fi iubita de a avea o familie si de perpetuare a specie umane.
In concluzie, indiferent cine ar fi MOSUL, va trebui sa se dedice menirii adevarate, aceea de a darui iubire, multa iubire celor din preajma sa, in special copiilor. Numai asa vom putea avea familii fericite si copii sanatosi.
Craciun Fericit!