Parintele Galeriu: Societatea romaneasca e ca un tanar la pubertate Interviu

Exista o dimensiune comerciala mult prea accentuata in jurul sarbatorilor crestine. Dar in toate acestea omul trebuie sa mearga la esenta. De ce doresc sa daruiesc? De ce doresc sa ma bucur? Doar pentru placerea mancarii sau poate ca aceasta bucurie are un izvor mai adanc in sufletul meu?, spune parintele Cristian Galeriu, nepotul parintelui Constantin Galeriu.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, parintele Galeriu apreciaza ca societatea romaneasca trece printr-o criza asemenatoare pubertatii, fiind prea impresionata de tot ce e nou si prea usor dispusa sa se desprinda de traditie. S-a diminuat respectul fata de sine al romanului, familia este slabita, comunicarea in interiorul familiei este deficitara, iar cei mai vulnerabili sunt tinerii, care nu se mai raporteaza la parinti ca la niste reale modele.

"Omul nu mai este dorit de societate ca persoana unica, iar societatea romaneasca nu mai asteapta sa ii vada dezvoltarea, nu ii creeaza conditiile pentru ea, nu smulge buruienile din jurul lui. Societatea pare a fi interesata sa gaseasca piese de schimb pentru cei care nu mai dau randament", spune parintele Cristian Galeriu.

In interviul pentru Ziare.com, parintele Galeriu avertizeaza si asupra efectului nociv al retelelor de socializare care distrug unicitatea.

Privind in jur la asaltul comercial care insoteste Craciunul, considerati ca s-a pierdut ceva din dimensiunea spirituala a sarbatorii, ca a devenit una mai degraba de consum?

Ce este Craciunul, praznicul Nasterii Domnului? Intelesul cel mai adanc al acestui moment este ca Tatal daruieste pe Fiul sau lumii, pentru ca lumea sa se intoarca la El. Acesta este mesajul profund al acestei sarbatori. Lumea primeste un dar, care o depaseste ca valoare.

Initiativa darului este de la Dumnezeu, iar omul, care tinde spre asemanarea cu Dumnezeu, daruieste si el si se simte bucuros daruind. Slava lui Dumnezeu ca exista posibilitatea sa daruiesti! Si daca ea exista, uneori mai intreci masura si te lasi amagit de ofertele din jurul tau.

Pentru fiecare dintre oameni pacatul este o deturnare a puterilor cu care a fost inzestrat de Dumnezeu, de exemplu atunci cand folosesti mintea pentru a face rau, folosesti intr-un scop gresit puterea ratiunii data de Dumnezeu intr-un scop bun. Tot asa cand suntem dornici sa daruim, suntem deturnati cateodata si exageram.

Exista o dimensiune comerciala mult prea accentuata in jurul sarbatorilor crestine. Dar in toate acestea omul trebuie sa mearga la esenta. De ce doresc sa daruiesc? De ce doresc sa ma bucur? Doar pentru placerea mancarii sau poate ca aceasta bucurie are un izvor mai adanc in sufletul meu, in care este bucuria ca s-a nascut Hristos si pentru mine?

Considerati ca societatea romaneasca e intr-o deriva morala, ca are o problema cu ierarhia valorilor?

Societatea romaneasca e ca un tanar la pubertate, impresionat de tot ce vede nou si pe cale de a renunta la ceea ce a primit de la inaintasi, doar din curiozitate. Asa cum un tanar la pubertate socoteste ca lumea incepe cu el si ca tot ce e la-ndemana lui poate fi facut, indiferent de efecte, la fel si societatea romaneasca alege sa renunte partial la traditia proprie, crezand ca ceea ce vine din afara e mai bun.

Nu tot ce e nou e si mai bun. Oamenii constata ca masinile noi nu se mai fac asa cum se faceau masinile vechi, mobila noua nu se mai face asa cum se facea mobila veche. Trebuie privit si cel vechi cu interes pentru ca pe el sa se contruiasca noul.

De ce erau mai bune cele vechi? Erau temeinicia mai mare, valorile mai bine asezate, mai stabile?

Era mai putina dorinta de castig si mai multa dorinta de a da valoare lucrului pe care il faci. Acum lucrul este destinat vanzarii si trebuie sa aduca un profit cat mai mare ca sa poti plati rata la banca. Inainte faceai lucrul care iti era de trebuinta tie, cei de aproape descopereau ca lucrezi temeinic si iti cereau sa le faci si lor acel lucru, il cumparau de la tine, iar tu le faceai pe toate cu aceeasi temeinicie, tinand la statura ta. Pana la urma, este vorba despre felul in care te pretuiesti pe tine.

A scazut respectul fata de sine al romanului?

Cu siguranta. A scazut si intimitatea, in primul rand cea cu Dumnezeu. Respectul fata de sine vine din asezarea ta in fata lui Dumnezeu, ca partener de dialog si fiu acultator. Atunci cand esti in fata lui Dumnezeu te judeci curat: fata de ceea ce Mi-ai dat, eu am facut atat, ajuta-ma sa fac mai bine! Acest exercitiu al judecatii zilnice lipeste.

Criza de valori vine din faptul ca omul se increde prea mult in propria judecata, e boala postmodernismului desigur, dar poporul roman, care are o structura crestina profunda, nu se va lasa amagit multa vreme.

Cunoasteti bine societatea occidentala. Ati studiat acolo. Puteti sa le comparati din interior.

Am studiat in Franta la sfarsitul anilor '90. Societatile apuseana si rasariteana nu pleaca de la aceleasi premise. Societatea apuseana este concentrata asupra exteriorului, asupra realizarii unor lucruri vizibile si a ajuns la o performanta deosebita in aceste realizari, de la constructii, la industrie, la organizarea de stat.

Aplecarea cultelor neoprotestante catre actele de caritate este tot o forma a gandirii de tip occidental: organizeaza lucrurile foarte bine. Acest lucru n-ar trebui sa lipseasca nici la noi. Dar orientarea spre exterior s-a facut oarecum in detrimentul vietii interioare.

In ceea ce ne priveste pe noi - care suntem cumva la mijlocul distantei intre extrema rationala si cea spirituala, care este in Orient - avem o orientare mai mare spre aspectele spirituale. Sau ar trebui sa o avem. Si, cateodata, fiind la aceste confluenta intre curente, suntem debusolati.

Acesta este sentimentul pe care il am des, ca romanul ar dori sa se intoarca spre sine ca sa isi curete inima si sa creeze in jurul lui cu bucuria cu care au facut-o stramosii lui, dar este atras de lucrurile exterioare, pe care adesea nu ajunge sa le faca la fel de bine ca occidentalii. Ramane neimplinit, pentru ca nu implineste niciuna dintre chemari, nici cea interioara, nici cea exterioara.

Am imprmutat materialisul, dar nu si rigoarea lui?

In anii comunismului, a venit cineva la parintele Galeriu (bunicul parintelui Cristian Galeriu - n.red.) si i-a spus asa: materialismul din Romania este ideologic, iar cel din Occident este un materialism practic. Noi suntem fundamental opusi materialismului si ne traim drama de a-l cauta.

In 1989, ne-am bucurat ca am scapat de comunism, dar nu am fost atenti. De sub stapanirea materialismului ideologic, pe care il pacaleam citind o carte, mergand la teatru, la biserica, am trecut la cautarea implinirii materialismului practic. Si aici am gresit.

Exista o alienare in societatea romaneasca, in interiorul familiilor, intre prieteni?

Da. Din ceea observam noi, omul nu mai este dorit de societate ca persoana unica, iar societatea romaneasca nu mai asteapta sa ii vada dezvoltarea, nu ii creeaza conditiile pentru ea, nu smulge buruienile din jurul lui. Societatea pare a fi interesata sa gaseasca piese de schimb pentru cei carenu mai dau randament. Omul trebuie lasat sa-si descopere unicitatea si aceasta nu este descoperita decat intr-un climat al familiei, al bisericii si al comunitatii sanatoase.

Mai intai, familiile nu sunt construite pe piatra care trebuie. Cand vin tinerii la casatorie le spunem "casa de piatra". Nu numai in ideea soliditatii, ci si pentru ca o casa se zideste pe Hristos. Aceasta expresie isi are originea in biserica, in trairea poporului roman in tinda bisericii. Cat nu-ti cladesti casa pe iubire, pe daruire si pe dorirea mantuirii, nu ai o familie sanatoasa. Acesta este primul factor raspunzator pentru ceea ce se intampla cu tinerii.

Cand il iubesti pe Hristos, ii arati si copilului ce inseamna sa ai viata cinstita, curata, il indrumi spre o ocupatie cinstita, il vei ajuta sa-si descopere vocatia si il vei sprijini.Vei intelege ca acel copil iti e dat in grija de Dumnezeu ca sa il ridici drept. Daca familia ar fi puternica lucrurile s-ar schimba fundamental.

Apoi, de vina este societatea prin mijloacele ei de educatie. In primulrand, scoala. Avem o scoala in care profesorii nu sunt nici cointeresati, nici sprijiniti, nu au autoritate. E adevarat ca unii nu ajung profesori din vocatie, dar vocatia se descopera si pe parcurs, daca ai conditiile in care sa o descoperi.

Societatea greseste fundamental prin modul de informare, iar aspectul cel mai problematic sunt retelele de socializare.

De ce?

Ele distrug unicitatea. Cand esti nesigur in perioada pubertatii si a adolescentei, te expui cu toate ale tale in vazul tuturor, esti vulnerabil si aproape obligat sa preiei modele din afara, ca sa nu fii batjocorit. Nu te mai poti dezvolta. Nu te intereseaza ce efecte vor avea modelele asupra propriei dezvoltari, vrei doar sa fii la moda. Sarmanii copii, ce sa faca?

Lucrurile nu merg spre mai bine. Orice planta intai o pui in pepiniera. Daca pentru copii nu exista o pepiniera si sunt scosi direct in lume nu va iesi bine.

Pepiniera este familia, iar comunicarea in interiorul familiei este esentiala?

Este fundamentala. Trebuie sa existe imaginea tatalui si a mamei in familie. Spun asta privind si spre modelele de gandire aberanta din occident. Tatal e chipul lui Dumnezeu, iar mama e chipul bisericii in familie. Daca dispar aceste modele, dispar din trairea noastra relationarile cu Dumnezeu.

Unde s-a pierdut aceasta comunicare? Lipseste timpul sunt prea mari tentatiile?

Deja din vremea comunismului ideea de familie a pierdut mult. Dar situatia s-a degradat. Uneori parintii sunt in strainatate si copiii sunt lasati in grija unor oameni care nu pot face fata, nu au nici autoritatea si nici disponiblitatea sufleteasca. In situatiile mai fericite, parintii sunt corporatisti, nu-si vad copiii decat seara cand ii iau de la after school. Nu poti sa aduci un surogat in relatie. Toata saptamana nu ne vedem, dar lasa ca sambata si duminica mergem la mall, adica tot nu ne vedem.

Si atunci relatia din familie nu exista. Copilul isi copiaza tatal si mama, dar cum? Are telefon asa, vreau si eu unul. Are tableta, vreau si eu. Are masina asta, vreau si eu. Atat, lucrurile se limiteaza la imitarea faptelor exterioare si a accesoriiilor, pentru ca viata spirituala nu exista.

Daca tata si mama s-ar aseza macar seara cu copilul, ar vorbi cu dragoste, nu despre serviciu,sa afle ce e in inima copilului, nu doar ce nota a luat... Ce te-a bucurat, ce te-a tulburat? Asa afli ce e in sufletul copilului. Sa citesti cu copilul in loc sa te uiti la televizor sau sa intri pe internet. Orice lectura este un loc de intalnire cu copilul in care el iti cunoaste parerile, vede modul tau de a ganditi si tu pe al lui.

Iar duminica trebuie mers si la Biserica. Si atunci va exista o asezare. Distractia este opusul atractiei, al concentrarii, este o raspandire, de multe ori o irosire. Nu poti sa inlocuiesti partea spirituala doar cu lucruri exterioare.

Nu poti sa ii critici pe tineri. Manifestarea lor arata dorinta lor de comuniune. Si cand se duce la un concert rock, tanarul raspunde acestei nevoi de comuniune. Daca face declicul si in loc de concert rock se duce la biserica, va fi ca un parinte ajuns paroh la parohia romaneasca de la Paris.

Tanarul trebuie sa fie atent, sa nu idolatrizeze ceea ce face. Sa isi inteleaga nevoile de traire spirituala si sa se intrebe daca ele sunt in directia buna. Sa aiba curajul sa isi puna aceasta intrebare si sa nu se ia doar dupa trend. Sa caute si Cuvantul lui Dumnezeu.

Candidații PSD din București strâng din nou semnături. Firea: Este o situație nouă. Avem alte protocoale

Candidatul PSD pentru Primăria Capitalei, Gabriela Firea, a afirmat, joi, 25 aprilie, că protocoalele semnate de PSD cu PNL pentru candidaturi comune la primăriile de sector şi la Primăria...

Lovitură pentru Clotilde Armand. Primărița Sectorului 1, trimisă în judecată în ziua în care și-a depus candidatura pentru un nou mandat

Procurorii au anunțat joi, 25 aprilie, trimiterea în judecată a primăriței Sectorului 1, Clotilde Armand, pe care o acuză de ”folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane”. Ea...