Ziare.com

Cazuri disperate, suferinta crunta, uneori de neoprit - la cine apeleaza un copil care are nevoie de ajutor?

de Diana Robu
Duminica, 07 Februarie 2016, ora 19:37

   

Cazuri disperate, suferinta crunta, uneori de neoprit - la cine apeleaza un copil care are nevoie de ajutor?
Peste 100.000 de copii suna anual la Telefonul Copilului, iar zeci de mii de cazuri in care viata copiilor a fost pusa in pericol si-au gasit rezolvarea la doar un apel distanta. Unele sunt cazuri disperate, suferinta crunta, uneori de neoprit. Si telefoanele continua sa sune.

Copiii si adolescentii apeleaza 116 111 pentru a-si exprima temerile, pentru a vorbi despre aspectele care ii afecteaza in mod direct si, cel mai important, pentru a primi ajutor in caz de urgenta.

10.000 de abuzuri in 9 luni. Doua mii de copii luati de urgenta din familie. "Cifrele sunt alarmante!" - interviu cu presedintele Protectiei Copilului

Directorul executiv al Asociatiei Telefonul Copilului, Catalina Surcel, a detaliat pentru Ziare.com ce inseamna acest ONG, cine sunt copiii care au nevoie de ajutor si cum pot fi sprijiniti ei.

"Am pornit la drum in anul 2001, in cadrul unui proiect dedicat parintilor: Casa de copii nu e acasa. Proiectul urmarea prevenirea institutionalizarii copiilor, oferind parintilor posibilitatea de a accesa gratuit linia telefonica de asistenta la nivel national, pe atunci 0800 8 200 200. In timp, insa, am inceput sa inregistram si apeluri din partea copiilor si adolescentilor.

Astfel, in anul 2006, am infiintat Asociatia Telefonul Copilului care a preluat gestionarea liniei telefonice gratuite, indreptandu-si atentia si serviciile mai mult catre copii. Iar in anul 2008, in urma actiunilor de lobby pe care le-am desfasurat in colaborare cu Child Helpline International, am obtinut decizia Comisiei Europene pentru existenta unui numar unic la nivel european pentru telefonul copilului - 116 111", explica Surcel.

De fapt, un numar de telefon menit a exista doar temporar, pe parcursul campaniei "Casa de copii nu e acasa", a devenit un "instrument" permanent in lupta pentru binele copiilor.

Cei de la celalalt capat al firului nu raspund la telefon doar pentru a directiona beneficiarii catre anumite institutii, asta o poate face orice serviciu.

"Cele mai multe cazuri inregistrate nu ajung la institutiile abilitate: cazuri de consiliere psihologica si cazuri de consiliere juridica, care sunt tratate exclusiv de specialistii nostri. Avem o legatura foarte stransa cu beneficiarii, iar faptul ca apelantii revin - chiar si pentru a ne multumi pentru ajutor - ne arata ca misiunea noastra este pe drumul cel bun.

Exista, insa, si situatii in care este necesara si interventia autoritatilor, iar Telefonul Copilului faciliteaza realizarea anchetelor sociale si urmareste modul de solutionare a cazurilor. Aproape 15 ani mai tarziu, azi, simt ca fiecare dintre cazurile in care am adus putin bine in viata unor copii s-a legat de noi, de viata si de sufletul nostru, al celor care formam echipa Asociatiei Telefonul Copilului, intr-un mod implacabil. Calea pe care noi am ales-o a schimbat pilonii vietilor noastre, prioritatile, perspectiva si abordarea asupra a ceea ce traim zi de zi.

Avem si noi un Barnevernet? Cum pot fi luati copiii de acasa in Romania? Interviu

In tot acest timp, Telefonul Copilului a condus la rezolvarea unui numar de aproape 60.000 de cazuri grave de abuz asupra copilului, iar pentru alte sute de mii de apeluri a oferit servicii de consiliere psihologica si juridica, informare si indrumare", puncteaza Catalina Surcel.

De ce suna micutii la Telefonul Copilului?

Copiii si adolescentii apeleaza 116 111 pentru a-si exprima temerile, pentru a vorbi despre aspectele care ii afecteaza in mod direct si, cel mai important, pentru a primi ajutor in caz de urgenta.

Cel mai recent bilant al apelurilor, publicat de ONG, este cel referitor la rezultatele anului 2015. "Astfel, anul trecut copiii au contactat Telefonul Copilului in legatura cu imbunatatirea relatiei cu parintii, temeri fata de problemele asociate adolescentei, ganduri referitoare la planificarea viitorului si intentia de parasire a domiciliului familiei, cazuri de abuz asupra copiilor manifestate prin molestare fizica, abuz emotional, abuz sexual, neglijare, cersetorie, nu in ultimul rand abuz de tip bullying, dar si pentru a solicita suport in depasirea gandurilor extreme/potentiale acte extreme, in special cele suicidare.

Cele mai frecvente stari emotionale in care copiii au solicitat sprijinul specialistilor nostri au fost: depresia, amagirea, izolarea, stima scazuta, singuratatea, nefericirea in sanul familiei, frica, panica, stari cu efecte devastatoare asupra sanatatii psihice a copiilor".

7 zile din 7, asistentii sociali si psihologii Asociatiei Telefonul Copilului raspund apelurilor la 116 111. Catalina Surcel spune ca acestea sunt singurele categorii profesionale pe care le accepta in procesul de recrutare a consultantilor, data fiind responsabilitatea imensa pe care o poarta pentru fiecare caz preluat la celalalt capat al firului.

"Consilierea este intotdeauna personalizata, in functie de problemele pe care le intampina fiecare dintre copiii care ne contacteaza. Sigur, toate cazurile sunt importante si un abuz trebuie condamnat".

Cazuri disperate si suferinta nedreapta

Consilierii de la Telefonul Copilului au intalnit la celalalt capat al firului situatii pe care mintea unui om crescut intr-o familie fericita nu le poate imagina: "cazuri disperate, suferinta nedreapta, crunta, uneori de neoprit".

De ce ne lovim copiii? Adevarul pe care parintii nu-l stiu "Este devastator pentru orice copil" Interviu

Atunci, au stiut ca nu pot opri cu totul ceea ce raul din firea umana este capabil sa genereze, dar ca pot imbunatati vietile a sute, mii sau zeci de mii de copii.

"Imi amintesc gandurile cu care stateam la inceputul acestui lung drum. Eram fericita, motivata, incantata ca pot ajuta. Ceea ce am invatat, din pacate, se bazeaza pe o suferinta umana pe care as alege oricand sa o indepartez. Cu orice pret", marturiseste Catalina Surcel.

Povestea Anei - lectia data de un copil de 11 ani

Una dintre povestile care au impresionat-o este cea a unei fetite, in varsta de 11 ani, ai carei parinti sunt chirurgi pediatri.

"Voi alege sa o numesc aici Ana. Apelul Anei a inceput cu urmatoarele cuvinte: 'Sunt singura acasa si ma plictisesc. Aveti timp sa vorbiti si cu mine?. Apelase pentru prima data Telefonul Copilului. La 11 ani, Ana citise deja romane precum: 'Morometii', 'Enigma Otiliei', 'La Medeleni', 'Ion' etc., romane la care unii liceeni aleg sa citeasca doar rezumatele. Ana ne-a spus ca parintii ei sunt chirurgi pediatri si mai tot timpul sunt la spital.

Semnal de alarma! Raul pe care il facem fara sa stim copiilor nostri Interviu

Ana si-a continuat povestea astfel: 'Inainte eram suparata pe parintii mei pentru ca nu aveau timp sa stea si cu mine, dar acum nu mai sunt. Sa va povestesc de ce nu mai sunt suparata pe ei acum. In fiecare duminica, eu impreuna cu parintii mei facem ceva impreuna: fie mergem la cofetarie unde mancam o prajitura, fie mergem in oras si mancam pizza, fie mergem si ne plimbam prin parc. Duminica, intotdeauna facem ceva impreuna.

Dar sa va povestesc ce s-a intamplat de nu mai sunt suparata pe ei. Intr-o duminica, am iesit impreuna cu parintii mei sa ne plimbam prin parc. Acolo, ne-am intalnit cu un baietel, care era impreuna cu mama lui. Cand ne-au vazut, s-au bucurat si au venit la mama pentru a-i multumi din nou, pentru ca datorita ei, acel baietel era acum sanatos. Acel copil a fost operat si salvat de mama mea. Am vazut atunci fericirea de pe chipul mamei acelui baietel, dar si fericirea acelui baietel, pentru ca acum era sanatos.

In acel moment, am inteles faptul ca parintii mei salveaza vieti atunci cand nu sunt alaturi de mine. M-a bucurat acest lucru. Am inteles cat de important este pentru copiii bolnavi ca parintii mei sa fie acolo pentru a-i ajuta. In acea zi, m-am hotarat ca atunci cand voi fi mare, sa devin si eu un bun chirurg, asa cum sunt parintii mei. Am decis ca atunci cand voi fi mare, sa salvez si eu vieti, la fel ca parintii mei acum'", rememoreaza Catalina.

Ana, spune ea, este un copil inteligent care are capacitatea sa inteleaga de ce parintii ei nu au foarte mult timp la dispozitie pentru a-l petrece impreuna. "Chiar daca programul parintilor este foarte incarcat, acestia au stiut si mai ales au tinut sa isi programeze/organizeze vizitele la pacienti, interventiile chirurgicale, astfel incat ziua de duminica sa o dedice fiicei dumnealor. Chiar daca Ana petrece cea mai mare parte din timp alaturi de bunica sa, ea este un copil foarte fericit care se bucura de copilarie si de afectiunea pe care o primeste din partea parintilor.

Ana ne-a dat o lectie de viata. Un copil de 11 ani a invatat sa se bucure pentru ca, datorita parintilor sai, acel copil din parc si multi alti copii au avut sansa de a fi salvati. A invatat sa fie altruista cu persoane necunoscute. Se bucura sa imparta cu acestea persoanele cele mai dragi din viata ei: parintii".


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2992 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

pe astea nu-i apara statul Roman,fiindca nu sunt

penticostali. Parintii lor sunt oameni simpli si nevoiasi,iar statul in acest caz tace. In loc ca sparlamentarii sa faca vizite prin Norvegia pe bani grei,mai bine s-ar uita in gradina proprie,decat sa o faca pe turistul si ptr.ce ?
Daca de ex Ucraina,Serbia,Bulgaria sau Ungaria aplicau legea asa cum este la ei in privinta copiilor ,aici ma refer la cazul budnariu,mai aveau curajul sparlamentarii Romani sa impuna la ei legea acasa ?
Si sa ii invete cum se educa copiii,eu cred ca nu !?
Nu se vede padurea de copaci.Deci trebuie inteles ca penticostalii au statut special si ptr.ei statul face ori ce,dar statul Roman uita un lucru,marea majoritate a penticostalilor au jurat stramb impotriva statului Roman si a neamului Romanesc,afirmand ca in Romania au fost persecutati pe motive religioase. Asta-i adevarul,cine nu crede sa ii reamintesc cazul Iosif Caza. Cine nu crede poate verifica.

 

multe lifte de tradatori penticostali,stiu sa citeasca,dar

putini au si ceva in cap,astea sunt mai rau ca experimentul Pitesti.Poate in curand vom auzi ca celebrul caz Jim Jones de Guyana se va repeta si cu satanici penticostali ce azi in Romania s-au constituit intr-o adevarata mafie.

 

Stimatã Diana Robu!

Din pãcate, asemenea reportaje sunt extrem de rare pe Plaiul Mioritic. Pe de altã parte, "legislatia" in vigoare este doar o glumã - proastã! Si nu in ultimul rand, adunãtura de asa-zisi legiuitori care "cormãnesc" au adus si tin tara la nivelul care este. ("Las Fierbinti"?) Dacã dumneavoastrã (Diana Robu!) impreunã cu ai d-voastrã colegi a-ti "indrãzni" mai des sã scoateti la luminã asemenea lucruri si cazuri concrete de abuzare fizicã si psihicã a copiilor, prin aceastã sã descideti "capul" romanului "de rand" cã nu este normal asa ceva - asa puteti creea un curent de opinie care sã preseze "carmacii" nesimtiti sã-si lase la o parte interesul privat si meschin si sã se ocupe de grijile tãrii, ale oamenilor minunati de pe acele meleaguri! - Multumiri anticipate!

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor