Business Focus: Antreprenoriatul: Profesie vs Vocație
Am venit la Bruxelles in 1 ianuarie 2007, ziua in care am aderat, in sfarsit, la Uniunea Europeana.
Atunci am pornit la drum gatuiti de emotie si cu sperante uriase. Romania era, asa cum visaseram, membru al Uniunii Europene, iar noi, cetatenii ei, eram parte din cea mai avansata economie si societate din lume. Cu siguranta toate acestea aveau sa se vada, in doi ani, in trei, in cinci. Vrem, nu vrem, va fi bine. Va fi bine chiar si in ciuda noastra, in ciuda celor care ne conduc.
Nu a fost insa asa. A contat cine ne-a condus, a contat si felul in care ne-am prezentat la Bruxelles. Politic, si asta va va spune oricine a fost acolo si a vazut cu ochii sai evidenta, Romania a mers pe o panta descrescatoare in ochii europenilor si in propriii sai ochi.
Am irosit miliarde importante, care nu se mai intorc niciodata. Am folosit Uniunea Europeana pentru lupte mici. Intai Basescu l-a parat pe Tariceanu. Apoi Ponta pe Basescu, si tot asa. Obsedati de politica damboviteana, am vazut Bruxelles-ul ca pe o anexa de manevrat si nu ca pe o parte din corpul nostru european.
Scriu toate acestea cu vexarea romanului pornit sa cucereasca lumea si sa castige glorie pentru ai lui si tara lui. In momentul acesta insa, Romania se gaseste pe o continua traiectorie descrescatoare. Semnele se inmultesc pe zi ce trece iar cursul ce ne duce inspre periferie are consecinte greu de evaluat.
Trebuie sa ne trezim din aceasta cursa inspre haul diplomatiei europene si sa corectam numaidecat directia mersului nostru in Europa si lume. Nu va fi usor, intrucat urmeaza o perioada infernala pentru Romania. Sa o luam cronologic.
In septembrie, chiar joia aceasta, se va propune si, cel mai probabil, aproba o noua discutie in Plenul Parlamentului European privind situatia statului de drept in Romania. Aceasta va fi pe buna dreptate, de vreme ce guvernul Romaniei nu intelege ca atingerea statului de drept este inadmisibila in Uniunea Europeana.
De ce? Pentru ca fara justitie corecta nu exista piata comuna. Fara justitie nu exista nici fonduri europene. Comisarul responsabil pentru Buget, Gunther Oettinger, a facut deja o declaratie in acest sens. La fel s-a exprimat si comisarul pe Justitie, Vera Jourova.
In octombrie, suntem din nou chemati sa oferim raspunsuri, de data asta, in cadrul dezbaterilor privind viitorul Uniunii. Saptamana viitoare, Viktor Orban va trebui sa se apere impotriva unei foarte probabile declansari a articolului 7, o declansare ceruta in cor de societatea civila si de numerosi politicieni europeni. Cu Polonia si Ungaria in mijlocul unui astfel de proces, noi, purtatori de MCV, suntem cu mult mai expusi unei retalieri dure, ce poate insemna taieri de bani si interdictii.
Tot in octombrie se va vorbi despre bani. Nu mai sunt bani, iar platitorii pun mare presiune ca banii lor sa se intoarca acasa, mai ales daca sunt cheltuiti putin si pe deasupra mai sunt si abuzati. Cat de curand va reveni la Bruxelles pumnul in masa al lui Thatcher si al ei celebru I want my money back. Fondurile europene nu vor fi aici pentru totdeauna, ele se vor termina intr-o buna zi, odata cu bunavointa si interesul statelor platitoare.
Ce va putea spune prim-ministrul roman atunci cand va fi in octombrie intrebat de viitorul Uniunii? Ca vom extinde noile inventii in materie penala la nivel european? Ca viseaza la un viitor fara puscarii si numai cu parlamentari liberi? Ca am vrea bani europeni, dar ei sa nu mai fie controlati in vreun fel?
In noiembrie si decembrie urmarim calea ultimelor dosare care intra pe masa legislativa a Uniunii si pe care le vom pastori din ianuarie. Pe scurt, ca sa poti duce la capat o presedintie de sase luni, munca ta trebuie sa fi inceput cu ani inainte. Abia acum sosesc la Bruxelles oameni buni din ministere, gata sa urmareasca pas cu pas legiferarea si sa dea din ianuarie tot ce e mai bun pentru presedintia Romaniei.
Presedintia romaneasca a Consiliului UE
In ciuda eforturilor diplomatilor romani, a fost presedintia pregatita temeinic? Ca sa te incumeti la presedintia Consiliului UE, trebuie sa ai, sau sa pregatesti, sute de oameni de cel mai bun calibru. Presedintiile recruteaza pe cei mai buni dintre cei mai buni. La noi, recrutarea s-a facut pe branci si pe afinitati personale.
Diplomatii care ne reprezinta la Bruxelles au fost chemati si tinuti cu orele in picioare la Guvern, iar cei mai priceputi au fost retrasi acasa, pe considerente de origini nesanatoase. Recrutarea s-a facut prin chemari la apel, fara ca apoi candidatii sa mai fie instiintati de procedura si rezultate.
Trebuie in schimb ca Presedintia sa reuseasca, mai ales ca nu mai avem una pana cel mai devreme in 2030. Ea trebuie sa reuseasca si pentru ca multi care au lucrat in acesti 11 ani de la aderare cu pasiune sa vada fructele muncii lor. Dar ma tem ca nu exista premisele politice pentru o astfel de reusita.
Totul pare pregatit pentru un anti-succes. Daca ar mai trai Eugen Ionescu, ar scrie o piesa absurda in care protagonistii se incapataneaza sa nu le fie bine, in ciuda multor oportunitati care li se ofera.
Vom reusi sa iesim din cercul abisal in care ne-am inscris? Vom constientiza ca asta ni se intampla? Vom fi in stare sa ne eliberam de acest mod pagubos de a face politica europeana si sa ne conducem spre bine? Vom vota oameni mai buni, care vad interesul pe termen lung al Romaniei si care stiu instinctiv ca locul nostru este in Europa?
Trebuie ca raspunsul sa fie da. Cursul abisal al Romaniei in UE trebuie oprit de cetatenii romani, una din natiile cele mai favorabile integrarii europene.
Europa merita. Romania merita.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.