Ziare.com

Biserica sperantei din mijlocul Bucurestiului

Luni, 15 Iulie 2013, ora 10:27

   

Biserica sperantei din mijlocul Bucurestiului
In inima Bucurestiului cosmopolit, intre Palatul Parlamentului si Hotel Marriott, se inalta timid o bisericuta din lemn, construita parca special pentru cei pierduti intr-un oras atat de mare.

Cu o gradina frumoasa, atent ingrijita si icoane de-o parte si de alta a intrarii, de cum pasesti in curtea bisericii simti linistea aceea specifica manastirilor si locurilor binecuvantate.

Auzisem de Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului de la o prietena. Intr-o dupa amiaza, ma hotarasem sa ajung si eu in locul unde exista o copie a icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului, Prodromita, si moastele Sfantului Ioan Gura de Aur. In plus, duhovnicul acelui loc venea de la Manastirea Sihastria, din Moldova si avea cate un cuvant bun pentru fiecare om care isi cauta acolo alinarea, o directie in viata sau o speranta.

Nu am stiut exact ce avea sa mi se intample. Ma gandeam ca voi intra, ma voi ruga cateva minute, voi vorbi cu Parintele Ciprian Gradinaru, dupa care voi uita de mica mea incursiune intr-ale credintei. Pe atunci, aveam o problema grava de sanatate.

Ciudat si nedrept in acelasi timp, cred ca doar in vremurile de rastriste scanteia de divinitate dinauntrul nostru ne aminteste ca nu suntem singuri si nici pe de-antregul muritori. Asa ca, veneam si eu, dintr-o pornire oarecum marsava, recunosc, sa imi regasesc speranta si puterea de a merge mai departe.

Credinta - un reper in vremuri de restriste

Forfota, caldura orasului, dar si indoielile mele au ramas undeva la poarta bisericii. Acolo, in interior, unde lumea deja stransa il astepta in tacere pe parinte, nu era loc de framantari inutile. Si, cum in orice micro univers oamenii tind sa fie mai buni si sa construiasca poduri chiar si pentru cateva minute, am aflat treptat povestile celor de langa mine.

Nu am stiut pana atunci cat de multi tineri isi pierdusera locul de munca in ultimul an. Printre cei care asteptau am descoperit o tanara arhitect si o alta inginer care isi cautau de luni bune un job. Drame familiale, afectiuni mai grave decat ceea ce credeam eu ca traiesc sau pur si simplu destine ce aveau nevoie de o indrumare - pe toate le-am regasit acolo, in bisericuta modesta, dar atat de primitoare.

Si, pe langa demersurile lumesti pe care orice om trebuie sa le faca atunci cand isi doreste cu ardoare sa isi implineasca un vis, acea dupa amiaza la biserica, alaturi de un om cu har era doar o etapa a unui plan normal. Oamenii nu asteptau rezolvari rapide sau raspunsuri magice. Toti erau de fapt niste luptatori care constientizau ca viata este formata atat din bucurii si realizari, cat si din tristeti si obstacole.

Parintele Ciprian Gradinaru, un duhovnic ca un "chirurg de suflete"

Aproape ca uitasem de durerea corpului si a sufletului meu in momentul in care am ajuns in fata Parintelui. Bland, cu privirea duioasa, m-a intrebat cati ani am si cum ma numesc. Am ingenuncheat si am incercat sa imi dreg glasul. Emotia ma coplesise si pe mine desi ma asteptam ca totul sa fie mult mai simplu. Din fericire, Parintele nu a avut nevoie de prea multe cuvinte din partea mea pentru a sti ce mi se intampla.

M-a privit cu cea mai mare blandete si bunatate din lume si mi-a indrumat pasii acolo unde ar fi trebuit sa fiu de mult. Pe langa tot acest ajutor, in momentul in care am primit binecuvantarea sa, am simtit ca acolo am capatat ceva mult mai important: intelegere sufleteasca.

Poate parea ciudat, insa acel om a privit chipul meu palid, trupul meu chinuit, a ascultat cuvintele mele bajbaite si a stiut exact ce se petrece in cele mai ascunse cotloane ale sufletului meu. A dat din cap, ca si cum acele sentimente nu sunt nici pe departe inutile sau neimportante.

Intalnirea mea cu Parintele bun din bisericuta din lemn din mijlocul Bucurestiului nu a durat mai mult de 5 minute. La final, am avut nevoie de cateva minute bune pentru a-mi reveni si a porni spre casa. Asa cum citisem si aflasem de la altii care trecusera pragul acelui loc sfant, inima nu imi mai era grea, iar gandurile imi erau mult mai mai clare.

De atunci, am mai fost de alte cateva ori la Paraclis. Pentru a ma ruga cateva minute in liniste, la slujba de maslu din fiecare vineri sau pentru a mai cere sfatul Parintelui. E mereu acolo, ascultandu-i pe oamenii care uneori il intampina chiar de la poarta bisericii. Nu refuza pe nimeni si zaboveste pana tarziu in nopate.

Nu e de fiecare data usor. Oamenii sunt din ce in ce mai multi si nerabdatori, insa ca orice alt lucru important, merita sa iti rezervi o zi la cateva saptamani pentru a fi acolo.

Nu sunt nici pe departe vreo habotnica. M-am incruntat si eu la unele decizii ale bisericii si nu am rezonat cu unii preoti, dar imi place sa cred ca am invatat ca Dumnezeu e mai presus de aceste detalii. Acum cateva saptamani am fost la teatrul de revista. Primul cuplet lua in deradere tocmai religia majoritara la noi in tara. Am simtit un gol in stomac si un nod in gat. Mi-a venit sa ma ridic, sa plec sau sa ma revolt. Pe langa respect, avem intotdeauna de ales. De cautat. Si de gasit.

Exista biserici minunate si preoti a caror intelepciune si credinta ne pot indruma si pe noi la nevoie. Trebuie doar sa credem asta. Eu am crezut. E drept, atunci cand viata parea mai mult gri decat roz. Dar nu a fost totusi timpul pierdut. Pentru ca, oricat de grea si trista ar fi o perioada, ea ramane totusi doar un crampei de timp care trece



Sursa: Ziare.com

Articol citit de 12487 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
 
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

In General DA !

Numai CAND i se ORDONA sa NU ... :)):))

SE vrea sa DAU Probe ?
Io crez ca NU ... :)):))

 

@Gabierul

Probleme cand e vorba de credinta?
Ceausescu nu putea suporta vederea Sf. Cruci. Mai mult, simtea prezenta Sf. Cruci chiar cand nu era la vedere ca de exemplu intr-un sertar in camera unui hotel din america de sud, unde era in vizita - caz clasic, sper sa nu fi ajuns la aceasta faza.

 

Ti se pare ENORM si cugeti MONSTRUOS ... :)):))

1. NU este Vorba de Sf.Cruce ...

Pe care o apreciez ca Simbol CRESTIN, adica a Singurei Religii din Lume care a impus Ideea CRIST_ica a Iubirii de Om ...

Io RESPECT OMUL, far' de a avea Nevoie de FRICA de Dumnezeu.
MULT mai mult decat CRESTINs like Talica ... :)):))
IN_Dracitzi,
care isi mascheaza Rautatea DUPA Aderentza Verbal_Represiva la Crestinism ...

2. POPA Cirpian este Popa Administrativ si ... ASCULTATOR_Ierarhic ... :)):)))
Spre Deosebire de Preoti, din care am cunoscut DESTUI.
Ne_Asculatatori_Ierarhic ...

In Urma unui Sondaj IMPLICIT, am ajuns la Concluziunea ca,
80 la Suta sunt Popi Administrativ, in Diferite GRADE de Asculatare_Ierarhica, bisericeasca, desigur ... :)):))

NU este un Lucru Rau, in Conditiunile in care BOR este SINGURA Armata de Rezerva Nationala,
singura ca NU poate fi demolata, ASA_CUM au facut cu Armata Nationala.
Privind AST_FEL Chestiunea, ii apreciez SI pe Popii Administrativ_Ascultareti_Ierarhic ...
Macar sa isi faca DATORIA, la o Adica ... :)):))
NU poti avea Destui Sfinti, CATI ar fi Nevoie ... :)):))

20 la Suta sunt Preoti de Vocatiune ...
Pe care ii respect si ADMIR ...

3. Io am zis ca DACA SE VREA,
pot posta o Prelegere LUNGA de Cinci, Sase Episoade, pe Felie si DESPRE Tov. Ciprian de la Mariott, unde STA ... :)):))

VREI ?
VOR Aia de te trimit la Inaintare sa ma ... cercetezi ?

Ziceti si MAINE veti avea Materialuu' ... :)):)):))

Desi "Baietzii" STIU direct din Computer CAM_TOT ... To'arasi CE scriu Io ...