Este Dumnezeu singular, o entitate independenta, sau o proiectie evoluata a teoriei umane, a ceea ce ar trebuie sa fie Dumnezeu?
Jesse Bering, de la publicatia Slate, gaseste el insusi sa puna aceste intrebari capitale, dupa o analiza a evolutiei oamenilor si a speciilor, pentru a examina si rationaliza starile mentale ale altora - oameni sau nu, relateaza The Atalntic Wire.
Cand altii incalca asteptarile noastre de normalitate sau de la origini, cu comportamente surprinzatoare, tendinta mintii noastre se duce spre extenuare.
Multi oameni isi amintesc de filmul clasic "Le Balon Rouge" ("Balonul rosu") al regizorului francez Albert Lamorisse, in care un elev sensibil s-a imprietenit cu un balon rosu cu heliu. In absenta dialogului, camera de filmat ii urmareste pe cei doi, baietelul si balonul, pe strazile sumbre dintr-un cartier al Parisului.
Intriga din "Le Balon Rouge" exemplifica cum au evoluat creierele, devenite filtre hipersociale, spunand ca teoria noastra a spiritului se aplica nu numai la mentalul unor oameni si animale, dar si la categoriile care nu au niciun mental.
Ce se intampla daca ar fi sa spunem ca starile mentale despre Dumnezeu au fost toate in mintea noastra? Ca Dumnezeu a fost o iluzie psihologica, un fel de cusur, care a evoluat pe un substrat cognitiv din creierul nostru?
Subiectiv, Dumnezeu ar fi in continuare prezent in vietile noastre. El ar continua sa ne umple experientele noastre, cu un sens evaziv si ne va da simtamantul ca universul comunica cu noi in diverse moduri.
Notiunea de Dumnezeu ridica intrebari importante, daca Dumnezeu este o entitate autonoma, independenta de faptul ca traieste in afara celulelor creierului uman.
Deoarece creierul uman, ca orice organ uman, este un produs al evolutiei, iar datorita selectiei naturale functioneaza fara a recurge la o inteligenta premeditata.
Acest aparat mental al evolutiei noastre gandeste despre Dumnezeu suficient, fara a fi nevoie de o consultatie anterioara, pentru a nu mai vorbi despre Dumnezeu ca de o fiinta reala.