Detenta bisericeasca romano-rusa in vreme de "razboi rece"

Intalnirile dintre intaistatatorii ortodocsi ai Romaniei si ai Rusiei din ultima vreme au facut pe multa lume sa ridice din sprancene a mirare.

Obisnuiti cu traditionala simfonie dintre biserica ortodoxa si stat, ne-am putea intreba, pe buna dreptate, ce-i poate apropia pe cei doi inalti ierarhi, Daniel si Chiril, din moment ce statele lor sunt atat de instrainate.

Apartenenta celor doua popoare la ceea ce ar trebui sa fie, sau poate ca nu, comunitatea ortodoxa este o veriga de legatura prea slaba pentru cat de multe si consistente sunt dosarele conflictuale dintre cele doua state.

Mai mult, de cate ori cele doua tari au ajuns in stadiul conflictului deschis, bisericile s-au priceput, de fiecare data, sa aseze la baza conflictului politic o armatura religioasa, de natura sa-l justifice. Sau din contra, atunci cand momentul politic impunea apropierea dintre cele doua tari, ele nu au contenit sa sublinieze, cu tuse groase, "comunitatea spirituala" intre cele doua popoare.

Dincolo de credinta, pe cei doi patriarhi ii uneste, poate mai mult ca originea bizantina comuna, o autentica viziune strategica despre cum trebuie sa evolueze bisericile pe care le pastoresc.

Atat Bucurestiul, cat si Moscova doresc sa transforme patriarhiile in organisme viguroase, conduse dupa principii corporatiste, oferindu-le astfel liderilor uneltele si mijloacele necesare pentru indeplinirea a ceea ce ei considera a fi misiunea Bisericii pe pamant.

Aici asemanarile se opresc, caci daca pe patriarhul Rusiilor il vedem animand cea mai conservatoare aripa a regimului de la Moscova, patriarhul Romaniei incepe sa-si exercite, cu din ce in ce mai multa inspiratie, rolul de mediator al conflictului aproape insolvabil intre politicieni si societate.

Privite de aproape evenimentele din zilele acestea ne permit zugravirea unui tablou politico-religios nuantat, in care agenda statelor se impleteste aproape inseparabil cu cea a bisericilor.

Realitatea este ca, in momentul de fata, cu exceptia obisnuitelor canale diplomatice, aproape obturate, intre cele doua tari nu exista contacte la nivel inalt.

Tensiunea politica este evidenta, iar agresivitatea latenta este din ce in ce mai prost mascata. O simpla lectura a reactiilor politice si mediatice din Rusia, ocazionate de plimbarea fortata a lui Rogozin prin spatiul aerian al Europei Centrale, in drum spre Tiraspol, dovedeste cu prisosinta acest lucru.

Intr-o atare situatie, diplomatia cultural-religioasa este singura cale de relansare a dialogului, potentand insa subiectele in care cele doua tari s-au gasit sau se gasesc pe aceeasi parte a baricadei. Desi sunt putine, ele exista.

Spre deosebire de dialogul politic sau de cel economic, ambele la fel de dificile ca urmare a situarii Rusiei la periferia dreptului international, diplomatia cultural-religioasa are avantajul nu doar de a sublinia punctele comune, dar mai ales de a propune concesii intr-o forma acceptabila.

Astfel, la baza relatiilor dintre Moscova si Bucuresti se poate pune un nou fundament, nonconflictual, de natura sa faciliteze mentinerea relatiilor politice la un nivel decent, fara perspective de colaborare strategica.

Angajarea masiva a Patriarhiei de la Moscova, alaturi de Kremlin, in incercarea de a stopa deplasarea Ucrainei catre Occident a deschis largi ferestre de oportunitate pentru BOR. Confruntat cu noua schisma ucraineana, odata cu declararea noii Patriarhii Autocefale a Ucrainei condusa de Filaret, patriarhul Chiril I s-a decis sa incerce sa atraga sprijinul celorlalti intaistatatori ortodocsi pentru mentinerea credinciosilor din Ucraina sub autoritatea Patriarhiei de la Moscova.

Judecand dupa declaratia facuta de patriarhul Rusiei, la intalnirea cu patriarhul Romaniei, in care i-a multumit celui din urma pentru "sprijinul in pastrarea unitatii canonice a Ucrainei", PF Daniel l-a asigurat pe omologul sau ca Filaret nu va gasi sprijin si recunoastere la Bucuresti.

Nu-i cu nimic mai putin adevarat ca Mitropolia Basarabiei, condusa de IPS Petru, dependenta de Patriarhia de la Bucuresti, pe buna dreptate si cu temei istoric, face exact acelasi lucru pe care il face Filaret la Kiev. Greu de crezut ca subiectul nu a fost ridicat in discutiile dintre cei doi ierarhi, la Bucuresti sau la Moscova, iar daca PF Daniel nu a facut-o inseamna ca l-a "indatorat" pe vizionarul Chiril cu un anume scop.

Orice referire publica a celor doi ierarhi la subiectul Mitropoliei Basarabiei ar fi fost contraproductiva.

Canonic, Patriarhia de la Moscova nu poate da romanilor ceea ce refuza ucrainenilor, dar politic o poate face, desigur in alt moment si nu public.

Cosmin Popa este cercetator stiintific al Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Romane, conferentiar-asociat la Facultatea de Istorie si Stiinte Politice, Universitatea "Ovidius", Constanta, conferentiar-asociat la Institutul Diplomatic Roman. Este specializat in istoria URSS/Rusiei si istoria Europei Centrale si de Sud-Est, perioada comunista si contemporana. A studiat la Bucuresti si la Moscova si este membru al Comisiei bilaterale a istoricilor din Romania si Rusia.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Premierul Ciolacu, alături de tinerii blocaţi pe aeroportul din Dubai: ”Zâmbetele lor mi-au dat energie cât toate cafelele băute în ultimele zile” FOTO

Marcel Ciolacu, premierul României a postat imagini din aeronava oficială cu care revine în ţară, alături de grupul de tineri blocaţi pe aeroportul din Dubai, el afirmând că zâmbetele lor...

Chirica susține că a fost trimis în judecată în momentul depunerii candidaturilor intenționat: ”Mă aştept şi la alte mişcări de acest fel”

Primarul municipiului Iaşi, Mihai Chirica, a declarat vineri, pentru AGERPRES, că trimiterea sa în judecată de către procurorii DIICOT în dosarul "Veranda" nu este "o surpriză foarte mare",...