Anii maturizarii noastre

30 de ani sunt, pentru generatia mea, toata viata de adult de pana acum. Drumul pe care l-am parcurs impreuna a fost lung, anevoios, umplut de sperante excesive si bucurii, dar si de tristeti si de tragedii.

Aceasta generatie a avut sansa de a cunoaste doua lumi in cel mai bun moment al ei cu putinta, la 20-25 de ani: nici prea devreme, pentru a nu mai avea despre comunism o amintire rationala si coerenta, dar nici prea tarziu, pentru a fi fost complet deformati de lumea veche si resemnati in fata celei noi.

Lucrurile pe care le-am considerat intotdeauna miraculoase (revolutie sau lovitura de stat - e mai putin important din perspectiva acestui miracol) s-au intamplat realmente si ele s-au intamplat ca o a doua nastere. Am purtat ani de zile cu noi ideea ca suntem o generatie norocoasa, asezata in doua istorii, dar si ideea ca avem o datorie fata de lumea ce vine.

Azi, facand un bilant si indraznind sa vorbesc pentru o clipa in numele atator oameni diferiti, am sentimentul ca nu ne-am achitat intru totul de aceasta datorie. Ca a doua nastere nu e de fapt chiar o nastere, ci o transformare incompleta, si ca am purtat cu noi multe din cele invatate - bune si rele - pana in 1989.

Am invatat si respectul pentru parinti si pentru munca, pentru scoala si pentru autoritati, dar am deprins si arta fricii sau macar a ezitarii, a rezistentei prost intelese, ca acceptare a compromisului si ca trecere cu vederea. Am fi putut fi mai curajosi, mai drepti, mai exigenti, dar nu am fost. Am fost haotici ca lumea din jurul nostru, incercand sa dam un sens haosului.

Privind reportajul extraordinar al celor de la Recorder, am vazut defiland in fata ochilor toata maturizarea unei generatii deodata cu aceea a lumii ei, cu nenumaratele erori pe care le-am facut, cu stagnarea si greutatile - atat de greu de povestit copiilor - pe care le-am cunoscut inainte de 2000. Am vazut cum ne-am petrecut tineretea intre inertia miracolului ("da, inca se poate, haideti...") si repetatele esecuri ale societatii, amestecate cu victoriile noastre personale, obtinute mereu la limita si scrasnind din dinti.

Am vazut crescand democratia odata cu simtul democratic in noi. Am invatat libertatea, respectul legii, toleranta, mai ales atunci cand nu stiam ce sa facem cu ele. Am crezut multa vreme ca mersul inainte al democratiei si bunastarii (sau starii de bine, mai exact) este ireversibil.

Dar azi, in Ajun de Craciun, cu romanii imprastiati peste tot in lume, cred ca lectia cea mai importanta pe care o putem trage si transmite celor mai tineri, mai ales, este ca niciun fel de progres social, politic, economic, material, nu este garantat de la sine. Ca orice societate poate in orice clipa bascula in obscurantism, autoritarism, intoleranta, ura, xenofobie, saracie. Toate valorile, fara exceptie, care ne tin impreuna ca oameni (de la iubire pana la solidaritate, de la libertate pana la dreptate) sunt fragile si vulnerabile, daca nu sunt reinnoite permanent nu de declaratii, nici de averi, ci de o lupta civica si sociala neobosita.

Romania a tremurat in multe randuri in acesti 30 de ani, a fost de mai multe ori, uneori poate fara sa stim si mai ales fara sa putem noi face nimic, pe marginea prapastiei: de la Targu Mures, martie 1990, pana in acest an, crize sociale si politice, falimente morale si economice, uri interetnice si xenofobii au fost pe punctul sa ne scufunde ca natiune in barbarie. Ne-am salvat, uneori miraculos, alteori calculat si ajutati de altii, iar azi suntem aici, sa depunem marturie pentru faptul ca nu exista victorie definitiva, ca nimic, in afara noua insine, nu ne protejeaza de rau si ca nu mai avem dreptul sa ne mintim, sa ne iluzionam si sa credem in miracole.

O societate echilibrata, pasnica si senina nu se construieste doar sperand ca raul cel mare nu se va intampla. Raul cel mic, asa cum vedem deja de trei decenii, continua sa ramana un rau, cata vreme nu opunem raului insusi un bine asupra caruia sa ne punem de acord si pe care sa-l urmam zilnic, nu doar prin slogane, ci prin actiune perseverenta.

Mai cred, in sfarsit, ca Romania dispune pentru prima data dupa 1990 de o minoritate cu o constiinta civica solida si cu o disponibilitate la angajament social-politic care este in sfarsit capabila sa fie agentul decisiv al unei schimbari profunde a Romaniei. Ca sunt de dreapta, de centru sau de stanga, acesti oameni de diferite varste, mereu informati, cu convingeri solide si cu valori emancipatoare bine asumate, incep sa aiba pe maini o tara care trebuie purtata inainte intr-un cu totul alt fel decat au facut-o oamenii politici din ultimii 30 ani. Cu foarte putine exceptii, toti acesti politicieni si "lideri" si-au aratat limitele, iar disparitia lor in insignifianta este pe cat de inspaimantatoare in plan personal, pe atat de fireasca si binevenita pentru societate.

Lumea arata altfel azi, lumea gandeste si vorbeste altfel, despre ce se intampla azi in ea se vorbeste altfel, mizele ei sunt cu totul altele, riscurile si pericolele ei sunt diferite, e vremea sa ne intoarcem spre viitor. Nu pentru a uita crimele, hotiile si nedreptatile pe care s-a construit Romania democratica si libera, ci pentru a le judeca aspru in lumina a ceea ce trebuie sa fie vietuirea noastra impreuna asezata pe adevar, pe cinste si pe dreptate.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...