Cazul Caracal? Emotie, drama si atat. Poporul nu se schimba - Interviu cu sociologul Alfred Bulai

Un amestec de interese politice si mediatice, care s-a suprapus peste "incompetenta crasa" a autoritatilor, a amplificat tragedia de la Caracal si a facut ca acest caz sa fie "lungit foarte mult" in mass-media, explica sociologul Alfred Bulai.

"Bomba in cazul Caracal", "Reconstituire in casa Groazei", "Declaratia care poate face lumina", "Dinca aproape linsat de localnici", "Dinca da lovitura: Nu poate fi condamnat!", "Cutremur in cazul Caracal" - sunt doar cateva dintre titlurile aparute doar in ultimele 24 de ore.

Mai mult, luni, toate televiziunile de stiri au relatat aproape non-stop despre reconstituirea crimei din Dobrosloveni, actiune care l-a avut ca principal protagonist pe Gheorghe Dinca. Duba cu care a fost dus de la arest acasa a fost urmarita de jurnalistii unui post respectabil, iar alte televiziuni au dat date amanuntite despre operatiune, relatand cu o inversunare demna de o cauza mai buna.

Am aflat chiar si informatii despre "fizionomia" politistei care "a jucat rolul Alexandrei". Nu au lipsit mascatii fiorosi si nici comentariile rautacioase despre faptul ca lui Gheorghe Dinca pare sa ii priasca statul in spatele gratiilor.

La invitatia Ziare.com, sociologul Alfred Bulai descifreaza secretele telenovelei Caracal si ne explica de ce, la doua luni de la disparitia Alexandrei Macesanu, precedata de cea a Luizei Melencu, deschidem si inchidem televizoarele cu cazul Caracal pe banda de breaking news, desi in lumea larga (ba chiar si in Romania!), se intampla lucruri mult mai importante si cu impact real asupra vietii noastre de zi cu zi.

Explicati-ne mai intai cum e posibil asa ceva timp de doua luni. Nu ar trebui sa ne vedem de treburile noastre, iar de cazul Caracal sa se ocupe doar anchetatorii?

In primul rand, a fost un subiect de vara, iar vara nu prea sunt subiecte politice. Dar, evident, a fost o super-atentie acordata acestui caz din cauza situatiei particulare (am ascultat cu totii inregistrarea audio a strigatului de ajutor al unui copil, am aflat si alte lucruri emotionante etc.).

Acest caz, insa, a venit intr-o perioada in care urmeaza sa avem alegeri prezidentiale, perioada in care activismul politic a facut ca fenomenul sa fie si mai mult mediatizat, pentru ca s-a dat si o coloratura politica.

Guvernul a luat mai multe masuri ca altadata, tocmai ca sa nu fie legat direct de cazul Caracal. Unele masuri au fost contestate, de exemplu ministrul Educatiei a fost demis pentru o declaratie (va dau acest exemplu ca sa intelegeti jocul politic).

Apoi, dl Cumpanasu, intamplator ruda cu persoana in cauza si care este si un personaj public, a facut mult spectacol. El este obisnuit cu presa, obisnuit cu universul mass-media, asa ca automat a fost un factor de amplificare a cazului. Mai mult, hodoronc-tronc, descoperim ca si dl Cumpanasu cocheteaza cu ideea de candidatura la prezidentiale, iar asta ne da un argument in plus sa credem ca exista un interes de a lungi foarte mult acest caz in media.

(Il puteti vedea pe Alexandru Cumpanasu jucand in hora, la Iasi, chiar de ziua Alexandrei - n.red.)

Pe de alta parte, a fost o oportunitate jurnalistica extraordinara. Nu doar cazul in sine, ci si aberatiile. Spun asta din punct de vedere al competentelor factorilor decizionali si fortelor de ancheta.

A fost de domeniul debilitatii ceea ce s-a intamplat in materie de ancheta acolo. Si atunci cu atat mai mult fenomenul a ramas in atentia publica.

Dar usor, usor o sa apara alte teme si cazul Caracal va mai fi folosit, probabil, doar in perimetrul campaniei electorale, pe logica 'Iata unde s-a ajuns!'.

Apoi, cazul e mai emotional ca subiect decat, sa zicem, faptul ca Tariceanu s-a certat cu nu stiu cine de la ALDE. Acel subiect nu e de prea mare interes. Ganditi-va ca expunerea non-stop a cazului a facut ca persoana Alexandrei sa ne fie foarte familiara. Daca puneti acum poza doamnei Gratiela Gavrilescu, mare combatanta in ALDE, langa cea a Alexandrei, toata lumea o va recunoaste pe fata, pe doamna nu o stie nimeni.

Iar subiectul Caracal e un subiect uman, e foarte aproape de indivizi, de viata lor. Majoritatea oamenilor au copii, nepoti, o mare parte din populatie traieste in conditii apropiate de cele de la Caracal (chiar si in Bucuresti exista astfel de cartiere).

Subiectul e foarte aproape de cetateanul simplu. Faptul ca dl Iohannis refuza sa numeasca interimarii, faptul ca dna Dancila refuza sa se dea la o parte, chestiunile astea nu prea il privesc direct. In schimb, daca are copii si ii trimite la scoala, daca mai traieste si pe la tara si copilul trebuie sa faca si autostopul, atunci are o ingrijorare, e o problema reala.

Acesta este si motivul pentru care, cand ne uitam la audiente, emisiunile de genul "Nora pentru mama", "M-am certat cu bunica" sau celelalte de genul asta au o audienta uriasa comparativ cu talk-show-rile politice.

E firesc ceea ce se intampla?

Societatea trebuie sa fie sanatoasa, trebuie sa se ocupe de multe probleme. Defectul e la oamenii politici, ca nu sunt aproape de oameni. De exemplu, revin la disputa din ALDE. Daca politicienii ar vorbi in termeni concreti, in legatura directa cu viata dvs, probabil ca v-ar interesa mai mult. Pentru cetateni, astfel de subiecte sunt mai mult spectacol, pentru ca nu ii privesc direct.

Acum cativa ani, cand a inventat Dan Diaconescu OTV pornind de la cazul Elodia, foarte multi strambau din nas sau radeau de el si de emisiunile lui. Acum pare ca toate televiziunile i-au copiat reteta si s-au OTV-izat.

Dan Diaconescu este un mare jurnalist, sa va spun de ce. Cati jurnalisti pot sa faca dintr-un fapt divers o campanie nationala, un fenomen social? Au aparut cantece cu Elodia, bancuri, televiziunile nationale au ajuns sa faca stiri despre cazul Elodia. E mare lucru, nu e simplu.

Care a fost secretul, pe ce a mizat, ce a exploatat din specificul romanesc?

Feeling-ul. Noi ii spunem in sociologie "imaginatie sociologica". Ne povestea odata Ion Cristoiu cum a facut Evenimentul Zilei in anii '90. El a plecat de la o idee simpla: Poporul nu se schimba. S-a dus la Biblioteca Academiei si a citit presa interbelica. A copiat modelul presei interbelice - titluri socante, fotografii etc. Care a fost efectul? Un milion de cititori.

Apoi, Dan Diaconescu se uita pe audiente in permanenta si conducea o tema si in functie de ele. Ce a simtit el? Ca oamenii au nevoie de cazuri, de povesti, de naratiuni, care sa fie conduse mult timp, nu asa, o stire de 3-5 minute si s-a terminat. El a facut din cazuri obisnuite drame, naratiuni, a selectat oameni care sa fie concordanti (...). Este vorba despre un consum larg al maselor. Presa de elita este intotdeauna de mici dimensiuni, nu are public larg.

Sa stiti ca pe vremuri, cand intra in emisie, Dan Diaconescu batea tot ca audienta. Romania TV a copiat modelul, doar ca avand resurse mai multe puteau sa o faca mai spectaculos.

Dan Diaconescu si-a facut si partid, cu care a intrat in Parlament. Credeti ca asta se va intampla si acum?

Ganditi-va si ce succes a avut acel partid. A luat 14%! (...) Dar sa stiti ca si Dan Diaconescu, la randul lui, l-a imitat pe Corneliu Vadim Tudor. Vadim a creat o revista si apoi si-a facut partid, Dan Diaconescu a facut acelasi lucru, dar cu o televiziune - creezi un public, il disciplinezi si, daca esti credibil, ai sansa chiar sa fie alaturi de tine (...).

Prin urmare, am putea spune ca acest caz interminabil, cu avocati care pledeaza in direct in favoarea clientului lor, cu acuzatori de toate felurile, este doar un spectacol regizat si intretinut de cei din presa pentru audienta?

Nu pot sa dau vina doar pe presa, cand autoritatile sunt asa cum sunt. Si sa stiti ca avocatul poate sa isi apere clientul, acesta este si modelul occidental: avocatul iese in spatiul public, pentru ca din media trebuie sa isi faca un aliat. El nu are voie sa dea date din dosar, dar sa isi sustina public clientul si sa informeze, oriunde in lumea civilizata este valabil.

Dar cand vezi cum se duce criminalistul cu gentuta ... E ca si cum vezi cum arde blocul si vine pompierul cu galeata de nisip.

In plus, e socant felul in care au ales sa nu comunice autoritatile, lasand astfel loc liber pentru lansarea de ipoteze fanteziste si speculatii.

Da, incompetenta crasa. Problema e ca ea e valabila in societate romaneasca astazi in multe, foarte multe locuri, mai ales in structurile administrative. Ah, ca exista si interesul cuiva de a nu trimite cei mai buni oameni undeva este posibil, dar pana la interes este cert ca exista incompetenta - in comunicare, in relationare etc. Nu mai zic ca zeci de experti si-au dat cu parerea despre arderea unui cadavru. Ce ii oprea pe anchetatori sa faca un experiment judiciar (sa arda un porc, sa zicem, pentru ca el seamana cel mai mult cu omul) si sa demonstrezi daca e sau nu posibil? Nu poti sa fii ca in perioada comunista, sa nu comunici, sa nu spui nimic.

In perioada contemporana, daca nu comunici, inflamezi si mai mult societatea. Orice informatie contradictorie nu face decat sa potenteze umbra de indoiala care exista in asemenea cazuri.

Iar presa are si ea anumite surse de informatii. Jurnalistii de teren au si ei prietenii cu x, y, z din diferite institutii, care le furnizeaza informatii (nu mai spun ca nu sunt verificate, se merge doar pe incredere...). Dar nu poti cere un profesionalism ridicat la presa, daca asta e o problema a societatii romanesti! Noi avem premierul pe care il avem, ce pretentii putem sa mai avem acum?!

Exista un anumit nivel de incompetenta la nivelul societatii, asta este. Din pacate, oamenii nu inteleg ca prabusirea nivelului de competenta sociala a inceput cu multi ani in urma, nu acum. Doar ca, din inertie, sistemele merg mult timp. Dar in anumite momente cedeaza.

E primul acum? Nu. Ganditi-va la un caz similar, de acum cativa ani - cand s-a prabusit avionul in Apuseni. Noi avem sisteme cu sateliti, mai suntem si in NATO, iar pe oamenii aia i-au gasit tapinarii. I-au gasit oameni cu faclii si astia cu tehnologia lor moderna nu i-au gasit. Nu e tehnologia de vina, sa ne intelegem! Este vorba despre incompetenta crasa.

La Caracal au zis ca nu stiau sa foloseasca aplicatia! Dar asta nu trebuie sa ne mire. Intrebati 100 de cetateni pe strada daca li s-a furat ceva vreodata. O mare parte vor spune da - telefoane, portofele etc. Si intrebati-i apoi in cate cazuri s-a mai recuperat ceva. Probabil ca multe sesizari sunt aruncate la cos a doua zi. Si atunci, de ce sa ne mai miram atata?

Cazul de la Caracal a aparut pe televiziuni si pe Internet cu foarte multe detalii, dar noi suntem ipocriti. Sunt vreo doua sute de crime pe an in Romania, sunt copii dati disparuti, dar nu se bucura de atentie publica.

Cu ce ramanem dupa tot acest spectacol? Invatam ceva din cazul Caracal?

Nu. Pentru simplul motiv ca in realitate nu se ia niciun fel de masura. Daca tu il demiti pe X de acolo si il trimiti sef la vama nu stiu unde, asta inseamna ca ai luat masuri?! In momentul in care procurorul sau mai stiu eu cine, care a gresit flagrant undeva, se pensioneaza cu o pensie pe care un cetatean obisnuit o va avea peste 100-200 de ani, ce sa mai zici?

Uitati-va la modelul occidental. Un politist in America daca greseste pierde si pensia. E constrans sa respecte legea pentru ca, altfel, costurile sunt foarte mari. La noi costurile, in general, sunt foarte mici.

Uitati-va ce s-a intamplat dupa accidentul din Alba, cine ce a patit? Dar dupa Colectiv? Atunci de ce sa asteptam acum ceva?

La noi nici macar nu sunt destituiti, sunt suspendati. A fost episodul acela cu fata plina de sange filmata in strada. Ni s-a spus ca sunt suspendati politistii care nici macar nu s-au dat jos din masina. In orice tara li se desfacea contractul de munca, la noi i-au suspendat - adica sunt platiti, dar nu merg la serviciu...

Nu se pot schimba lucrurile decat cand ai imaginea ca unii si-au nenorocit profesia, sunt vai de capul lor, pentru ca nu au respectat niste reguli. Dar nu este cazul in Romania. La noi e emotie, e drama si atat.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...