Omerta administrativa - codul tacerii unei tari in suferinta

De o buna bucata de vreme, am ocazia sa cunosc sistemul guvernamental din interior si, credeti-ma, este mult mai frustrant sa te lupti cu birocratia si incompetenta din pozitia de profesionist disident decat din cea de protestatar in piata sau de membru al opozitiei.

Vineri, 2 februarie 2018, in cadrul unei conferinte la Academia Romana, am vorbit despre cercul vicios in care se invarte decizia la nivel guvernamental si cum afecteaza acest lucru intreaga societate.

In fata unei audiente formata din parlamentari, reprezentanti ai unor institutii importante, academicieni si politicieni, am ridicat problema disolutiei la nivel de decizie guvernamentala, atata timp cat desele inlocuiri ale factorilor de decizie anuleaza demersuri importante ale aparatului administrativ.

Desi pare neverosimil, prin stradania unor profesionisti incapatanati, tara asta inca mai are oportunitati de iesire din zona obscura, iar guverne si institutii straine inca mai doresc sa ofere sprijin pentru relansarea economica, pentru derularea unor programe comune si implementarea unor proiecte internationale.

In ultimele zvacniri ale profesionalismului, competentei si dorintei de schimbare, in administratia publica inca mai sunt specialisti care capteaza atentia oficialilor straini, scriu programe, participa la discutii care genereaza oportunitati de dezvoltare in viitor.

Pentru a concretiza, se fac demersuri oficiale in vederea redactarii de memorandumuri, ordonante si legi, dar desele decapitari la nivel guvernamental anuleaza posibilitatea ca aceste eforturi sa se concretizeze. Lungul circuit al avizarilor este reluat de fiecare data cand se schimba un ministru, secretar general sau secretar de stat.

E bine de stiut ca in interiorul unei administratii publice ticsita de praf si panze de paianjeni, inca se intrezaresc cioburi de diamante si strafulgerari de speranta pentru un sistem bolnav si o tara in suferinta.

Revenind la discursul de la Academia Romana, in tumultul retoricii patimase, m-am aruncat in demersul de a vorbi in clar despre aceste neajunsuri, ceea ce l-a determinat pe moderator, de altfel bine intentionat, sa-mi transmita ca in sala sunt si institutii media care transmit evenimentul, subliniind ca prin acest avertisment doreste sa-mi protejeze pozitia.

Am crezut ca m-am intors in timp, noiembrie 1989 cand, student fiind, la cursul de Economie dintr-o sala veche si inghetata din Piata Romana, m-am ridicat si l-am intrebat pe profesor "de ce o tara intreaga are un singur dirijor?". Raspunsul a fost prompt: "Iesi afara!".

La o luna de la evenimet, profesorul servil a venit in fata clasei, iar presat fiind de evenimetele schimbarii, a incercat sa argumenteze ca m-a dat afara pentru a ma proteja.

Trista intoarcere in timp! La aproape 3 decenii de la revolutie, intr-un forum academic, intr-o tara membra UE, nu ne putem permite sa avem libertatea de a vorbi deschis... autocenzura, delatiunea si obedienta intruchipeaza inca un strigoi care strabate culoarele puterii democratice.

Nu fac politica, nu sunt adeptul sloganului "scoala-te tu ca sa ma asez eu", am incredere in votul liber exprimat de populatie si cred inca in mantuirea acestui neam.

Am intrat in administratia publica pe usa din fata, am venit ca specialist, avand un trecut profesional notabil la nivel international, in institutii academice si guvernamentale.

Cu toate astea, nu ma pot acomoda cu ideea ca, daca esti in "interiorul" sistemului, nu trebuie sa vorbesti, ba din contra.

Frica pierderii pozitiei, a unui salariu decent si a unei cariere profesionale anesteziaza orice pornire a celor din sistem de a vorbi.

Angrenajul reactioneaza prompt, iar daca deviezi de la regulile nescrise percuteaza instantaneu si se declanseaza un proces de izolare, anihilare si pana la urma, excludere, ceea ce amputeaza orice sansa ca o voce din interior sa faca prozeliti si sa provoace unde de soc, care ar putea duce la schimbarea din temelii a unui aparat stufos, plin de ura, incompetenta si razbunare.

Aparatul public e in suferinta, plin de pitipoance, slugi si butoane, pe care decidentii le folosesc nu in folosul societatii si al mandatului pe care il au ci in scop personal, de partid sau de interes privat.

Romania nu are nico sansa de a se reinventa, daca vocile din interior nu sunt amplificate, nu sunt lasate sa fie auzite si nu sunt protejate.

Avem reprezentanti de frunte care se vaita ca nu prea au parghii pentru a schimba lucrurile si poate ca asa este, dar declansatorul schimbarii sigur nu e tacerea.

Exista suficiente mijloace prin intermediul carora, in locul unor filosofii politice searbade, programe guvernamentale imbibate de bere sau whisky si postari interminabile pe Facebook, cei care au puterea sa incurajeze profesionistii din sistem sa vorbeasca, sa ia pozitie, sa declanseze schimbarea cu argumente si demersuri profesionale.

Vocea ratiunii naste... schimbarea; vorbesc deci #Rezist!

Octavian Serban este doctor in economie si dezvoltare regionala, presedinte al KM Institute Romania - KNOMACONS, organizatie care isi propune sa sprijine accesarea facila a fondurilor europene.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

AUR și partidul lui Șoșoacă, în scădere, în intenția de vot la alegerile europarlamentare. Cum arată topul, cu mai puțin de două luni înainte de alegeri SONDAJ

Alianţa PSD-PNL este creditată că 46,6% din intenţiile de vot la alegerile europarlamentare, AUR cu 16,7%, iar Alianţa Dreapta Unită cu 13,8%, conform unui sondaj realizat de INSCOP în luna...

Efectul renunțării coaliției la medicului Cârstoiu: Gabriela Firea va candida la București din partea PSD. PNL va merge separat cu Sebastian Burduja la alegeri

PSD şi PNL au decis să candideze separat la Primăria Capitalei. Coaliția de guvernare a renunțat luni seara, 22 aprilie, la candidatura lui Cătălin Cîrstoiu. Gabriela Firea şi Sebastian...