Ziare.com

Solutiile la deriva morala in care se afla societatea. De ce nu se negociaza demnitatea

de Ciprian Mihali, profesor
Duminica, 19 Ianuarie 2020, ora 12:15

   

Solutiile la deriva morala in care se afla societatea. De ce nu se negociaza demnitatea
Ciprian Mihali
Care pot fi solutiile la deriva morala in care se afla societatea romaneasca?
In spatiul restrans al acestui text, putem identifica doua asemenea solutii, amandoua dependente de vointa si actiunea politica.

Citeste toate textele scrise de Ciprian Mihali pentru Ziare.com

Prima solutie, pe termen lung, este educatia. O reforma in profunzime a sistemului educativ din Romania (de la gradinita la doctorat, trecand prin invatamantul profesional si cel continuu, de-a lungul intregii vieti) este un proces care se poate intinde pe mai multe generatii si ale carui rezultate nu sunt de asteptat inainte de 2030-2040, asta in cazul fericit in care acest proces s-ar declansa imediat si cu toate fortele societatii mobilizate pentru reusita lui. Ceea ce este insa destul de putin probabil, vazand starea corpului didactic de azi si a universitatilor care pregatesc profesorii. Multa vreme s-a dat vina pe salariile mizere din invatamant. Azi, ele sunt mai decente, fara insa ca aceasta decenta sa fie vizibila in alfabetizarea intelectuala si morala a tinerelor generatii. Dimpotriva, evaluarile interne si internationale depun mai degraba marturie pentru scaderea calitatii actului educational.

A doua solutie este dreptul. Norma juridica este, in principiu, codificarea in sistemul de drept a valorilor morale pe care le impartaseste o societate la un moment dat. Vazand insa modul in care s-a legiferat in ultimii ani in favoarea coruptilor, hotilor, infractorilor in general si in detrimentul victimelor, trebuie sa ne punem neaparat intrebarea daca nu cumva furtul, frauda sau minciuna au devenit valori dominante in societate, pentru ca un partid dominant a legiferat in spiritul acestora, sau daca societatea are totusi niste valori pozitive (adevarul, dreptatea, demnitatea), numai ca niste politicieni verosi, insa minoritari ca numar, au reusit sa insele vigilenta unui popor intreg si au legiferat impotriva valorilor acestui popor.

Asa cum arata peisajul politico-juridic din Romania in acest moment, nu cred ca putem da un raspuns categoric la aceasta intrebare. Avem nenumarate exemple care dovedesc ca tocmai cei chemati sa aplice legea si sa vegheze la respectarea ei (magistrati, politisti, jandarmi etc.) se regasesc azi in cazurile cele mai grave de coruptie. Asta fara sa mai vorbim de multimea de parlamentari cu dosare sau griji penale care lucreaza ei insisi la construirea edificiului de legi in care traiesc locuitorii acestei tari.

Observam, asadar, ca pe intreg traseul care porneste de la sursa valorii morale, urcand inspre codificarea ei juridica in guvern si parlament si, de acolo coborand inapoi in societate prin pazitorii ei, pe tot acest traseu fiecare actor chemat sa vegheze la respectarea valorilor care fac posibila viata impreuna sufera de grave carente de integritate morala.

Sa luam cazul de la Iasi. Marturia primarului violator a avut valoare de spovedanie publica, iar numerosi dintre consatenii lui l-au "iertat", considerand ca "greseala" lui a fost cel mult o ratacire de moment, nimic mai mult. Dar au dreptul acesti consateni sa-l ierte? Adica pot ei sa se constituie in instanta de judecata morala si, prin asta, instanta de judecata in general? Poate, apoi, partidul din care face primarul sa fie o alta instanta de judecata? Nu cumva asistam la un conflict de valori si de drepturi? Nu cumva "omenia", harnicia sau succesul politic al primarului intra in conflict cu si sterg cumva din pacatele de odinioara ale primarului? Cel putin oamenii asta pretind. Si tot ei mai pretind ca virtutile primarului au fost puse la grea incercare de viciile unor fete de moravuri usoare (asa cum, in treacat fie spus, virtutile primarului de la Targu Mures au fost si ele abuzate de imoralitatea membrilor unei etnii).

Cine si dupa ce criterii trebuie sa judece asemenea conflicte? Legea, doar legea.

Pentru a raspunde la aceste intrebari, teoreticienii dreptului au decis sa propuna diferite ierarhii ale drepturilor omului. Pentru unii dintre ei, exista patru feluri de drepturi, in aceasta ordine: absolute, conditionale (sau obisnuite, cu protectie depinzand de unele situatii), virtuale si de solidaritate. Voi spune doua cuvinte doar despre cele dintai, ca sa arat ca exista un nucleu dur al drepturilor omului de la care nu se poate face niciun fel de exceptie, pentru ca ele constituie ceea ce este ireductibil in fiinta umana. Acest nucleu cuprinde: a) dreptul la viata; b) interdictia torturii; c) interdictia sclaviei; d) non-retroactivitatea legii penale. Asa cum puteti vedea, in toate este vorba nu doar de viata umana, ci si, mai ales, de demnitatea vietii umane.

Mintile luminate ale dreptului ne spun ca viata nu poate fi separata de demnitatea ei. Ca nu exista viata in tortura, sclavie, rele tratamente si supunere. Si ca nu exista crima mai mare decat a smulge vietii aceasta demnitate, reducand fiinta umana la a fi un sclav, la simplu obiect al traficului sau al poftelor altor oameni. Aceste crime sunt, sau trebuie sa fie, imprescriptibile. Nu poti fi absolvit niciodata de vina de a fi ucis un om, de a fi torturat un om, de a fi traficat si exploatat fiinte umane lipsite de ajutor. Iar daca asta se intampla, daca legea penala dintr-o tara permite ca asemenea crime sa fie trecute cu vederea sau relativizate, atunci tot edificiul dreptului si al dreptatii din acea tara se clatina. Si toate valorile ei se rastoarna. Pentru ca, inca o data, nu exista nimic, in om sau in afara lui, deasupra demnitatii vietii sale. Nici functia politica, nici realizarile ca primar, nici castigul financiar, nimic.

De aceea, din punctul de vedere strict al dreptului si al dreptatii, ceea ce a facut primarul din comuna ieseana nu poate fi pus in comparatie cu nimic. Realizarile lui ca primar nu valoreaza nimic daca le pune in balanta cu faptul de a fi redus doua minore la stadiul de obiecte sexuale, lipsindu-le de libertate si supunandu-le torturii fizice si psihice. Iar daca satenii nu inteleg asta, pentru ca sunt saraci, pentru ca sunt saraci cu duhul, needucati si manipulati, atunci sistemul de drept si conducatorii politici trebuie sa-i faca sa inteleaga asta in modul cel mai exemplar, aplicand legea in modul cel mai riguros si mai aspru cu putinta. Nimeni, nici macar un primar, cu atat mai putin un primar, nu are dreptul sa distruga demnitatea unor semeni folosindu-se de forta fizica, de puterea politica sau de resursele financiare abundente de care dispune.

Aici este punctul de maxima intensitate si complicatie in care ne aflam acum. Nu este vorba de faptul ca se comit crime si atrocitati. Desigur, e de dorit ca numarul lor sa se diminueze si noi toti trebuie sa veghem ca ele sa se intample cat mai rar. Dar daca ele se produc, atunci societatea trebuie sa aiba anticorpi care sa intervina urgent pentru salvarea fizica si psihica a victimelor, pentru repararea ranii umane si sociale, pentru reducerea suferintei si eliminarea cruzimii, pentru pedepsirea exemplara a celor vinovati. Iar asta se poate face, asa cum am spus la inceput, pe doua cai, una cu efect pe termen lung, alta cu efect pe termen scurt: educatia, astfel incat cetatenii sa aiba constiinta exacta a demnitatii vietii lor si a semenilor si sa impiedice orice atentat la demnitate; sistemul de drept, care sa sanctioneze rapid, proportional si neechivoc asemenea crime.

Daca cele doua mecanisme, educational si juridic, nu functioneaza, intre ele se casca un spatiu tot mai larg nu doar pentru alte atrocitati, pentru cruzime si tortura, dar si pentru indiferenta ori pentru relativizarea si acceptarea acestora, impingand tot mai multi dintre membrii societatii inspre monstruozitate, asa cum e cazul sustinatorilor primarului iesean sau al celor ai primarului din Targu Mures.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 5600 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
7 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Sindromul

"Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, in timp, incepe să iși simpatizeze răpitorul."
Exact la acest sindrom se refera articolul.

Cum poate fi tratata victima!!!???
Tratamentul insa la noi depinde de vointa rapitorului!!!
Tratamentul insa la noi depinde si de vointa victimei!!!
De 30 de ani exista o simbioza intre victime si rapitori.

 

Frumos spus D-le Mihali

Dar societatea romaneasca este profunt corupta.
Ne amintim de acel nu demult "a furat dar a facut si bine" !!!!
Acum a evoluat in a sechestrat si a mutilat, nu mai e mult pana la a ucis "dar a facut si bine".
Ce conteaza o viata distrusa, nu e vina lui sau a lor!

Si de aici reverbetaria in societate a coruptiei si minciunii, ora 2 inseamna de fapt ora 3 sau 4 sau a doua zi, oameni gata sa te injure sau mai mult pentru un gest involuntar cateodata etc etc.

Ajung des in Romania si de fiecare data observ ca raul se adanceste tot mai mult.
Doar o minune sa ne mai ajute, sincer nu prea stiu ce, personal mi-am cam pierdut orice speranta.

 

Demnitatea nu se poate negocia....!

Pentru ca nu exista ca o marfa,nu o poti negocia prin troc,pentru ca demnitatea reala nu este definita in ''DEX'',nu o poate avea oricine,nu te nasti cu ea,iti este data doar de o educatie aleasa,deosebita, combinata cu daruire si abnegatie puse in slujba unui tel nobil.Nu o poate avea unul ca iliescu,nastase,ponta,dragnea etc.Aestia nici macar nu inteleg conceptul in sine ,ca au nevoie de cu totul alte calitati,deosebite de cele obisnuite,pentru a o avea.Cei enumerati inainte,impreuna cu lichelele din jurul lor si in categoria caror il putem numi fara urma de a gresi pe basescu,tariceanu si nu ii putem enumera pe toti pentru ca ar fi o pirdere de timp,ei nu au nevoie de demnitate in conceptia lor si pentru scopurile lor.Nu ,ei au si au avut nevoie de a insela oamenii sa se creada ca poseda asa ceva,dar nici nu poate fi vorba.Daca ne uitam bine,demnitatea nu exista nici pentru mare parte dintre conducatorii pnl,usr,plus sau pmp.Va inselati amarnic de ii considerati demni de un tel inalt pe acestia.Pai,barna ciolos,orban sau mai nou ziaristul acela mititel care se crede mare conducator pnl(cred ca rares bogdan il cheama-nu sunt sigur)calca demnitatea in picioare,s-au spoit cu o parte de demnitate pe fata si au prostit o lume intreaga lasind-o sa creada in corectitudine,cinstea si onoarea lor.Sarmana TARA,unde ai ajuns si pe mana cui?CUMPLIT!!!

 

Singura sansa e legea. Bine gandita si corect aplicata.

Este extrem de important subiectul pe care il propune dl Ciprian Mihali. Prinsi in valtoarea evenimentelor concrete si scandaloase de zi cu zi pe care aceasta mafie politica ni le ofera zilnic, ne ocupam de "copaci", dar uitam sa vedemm "padurea"...
Societatea intreaga, de sus pana jos, s-a degradat cumplit. S-a ajuns prea departe, este foarte tarziu!. Ce e de facut ca sa nu fie prea tarziu?
Educatia, asa cum spune si dl. Mihali, are un efect lent, mai ales ca si instrumentele ei sunt degradate.
Biserica? - mai bine ma abtin sa vorbesc despre cat de sincer interesata e.
A mai ramas legea. Ea se poate emite si impune prin vointa, daca daca exista vointa si constiinta.
Un sistem de legi special directionate spre combaterea tuturor relelor acestei societati, pedepse drastice, incepamd cu cei care trebuie sa aplice legea si calca stramb, cu cei situati in varful piramidei pe care, cu greutatea ticalosiilor, lor o strivesc.
O pauza de zece ani de unele utopii la care ne obliga CEDO, de la tot felul de indulgente pentru ticalosi, cred ca ar accelera vindecarea.

 

sperante desarte...!

Nivelul de trai in general pentru o mare parte a globului este sumbra , pe de o parte este pentru faptul ca nivelul de dezvoltare economica este foarte jos si nu prea ai ce sa ceri, oamenii neavand mari posibilitati, iar pe de alta parte in aceeiasi societate nivelul de cultura a clasei de jos majoritare nu permite iesiri in decor ! Dar odata ce se stie din media ca se fac inginerii financiare unde se castiga multi bani, tipator la cer de multi bani, atunci ceea ce se cheama demnitate nu isi mai are locul, nu mai este un cuvant in vocabular/dex ! Societatea romaneasca post dec 89 s-a transformat intr-un tavalug care a calcat peste tot , moraliceste vorbind , nemaiavand un Dumnezeu care sa o opreasca oarecum de la a comite actiuni nepotrivite! Deci moralitatea noastra este una sub orice critica si s-a ajuns cam departe la asa nivel incat gandul nu te duce la pozitiv ci dimpotriva si asta pe termen lung!

 

Maestre,

esti prea pesimist. Daca gindesti adinc, cu patima :)), imposibil sa nu gasesti iesire din situatia asta aparent imposibila.
Priveste doar in jur si vei gai multe modele inspirationale. Si daca altii au putut gasi solutii, noi de ce n-am putea gasi, daca gindim?

Pribeagul Rank user: x4 19.01.2020, 16:02

Adevarat stimate domn , am devenit pesimist in sensul acesta dupa ce am vazut ca au trecut 30 de ani si am pierdut mult pe mana noastra, : economia este la pamant,defrisarile in trend crescator , moralitatea sub nivelul firesc ...! Daca am pierdut 30 de ani nu am sperante ca va fi mai bine pentru ca nu suntem patrioti ! Nu suntem in stare sa obtinem bani europeni, infrastructura este sub orice critica , iar diferentele dintre noi si vecini sunt si ele mari cand pana in '90 bunaoara
eram pe primul loc in petrochimie in regiune, astazi am ajuns sa depasim doar modesta Serbie. In 1990, produceam de trei ori mai mult decat Ungaria si de 4 ori mai mult decat Polonia. Azi, polonezii produc de sase ori mai mult ca noi, iar ungurii de cinci ori mai mult. La noi, anii 90 au debutat cu eticheta premierului de atunci "industria-morman de fiare vechi" si azi vedem ca vecinii si-a dezvoltat industria petrochimica, iar noi am demolat-o. Pai daca era asa de rea industria noastra, de ce ungurii si polonezii astazi produc mai multi bani, desi nu au deloc resurse naturale, iar noi am ramas la coada Europei, desi suntem cea mai bogata tara din regiune in resurse fosile? Mai mult , din 23 am ramas 19 mil de romani ...! Aminteam de 30 de ani da? Pai haideti sa ne intoarcem in 1916 sa vedem ce se intampla:
Octavian Goga: "Ţară de secături, tară minoră, căzută rusinos la examenul de capacitate in fata Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hotii improvizati astăzi in moralisti, ministrii care s-au vandut o viată intreagă, deputatii contrabandisti… Nu ne prăbusim nici de numărul dusmanului, nici de armamentul lui, boala o avem in suflet, e o epidemie infricosătoare de meningită morală." (Jurnal, 1916). Deci domnule draga, sunt 130 de ani si nu ne-am descoperit valente pozitive evidente, ba dimpotriva!
Acest blazon al societatii romanesti nu este singurul care blameaza politicienii romani dar m-am limitat doar la unul...! Este bine sa fim pozitivi dar vazand realitatea.....!

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor