Opinii: De ce suntem saraci

Dupa 1989, romanii au experimentat mai degraba saracia decat bunastarea, iar perioadele de pauperizare si cele de relativa revenire s-au succedat aproape ciclic. Asa se faca ca in acest moment ne aflam in acelasi punct ca in urma cu 20 de ani.

Sunt cateva dintre concluziile unui recent studiu realizat de Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Romane, studiu care traduce intr-un alt limbaj si alte procente o realitate pe care o constatam in mod constant: romanii nu au fost pregatiti si nu au stiut sa profite de oportunitatile economiei de piata.

E trist, dar adevarat: am pierdut 2 decenii.

Potrivit studiului ICCV, saracia s-a accentuat progresv in anii 90, ani cu "fenomene de saracie si dezagregare sociala".

In 2000, aproape 40% din populatie traia in saracie absoluta, segmentul saracilor fiind de patru ori mai mare decat in 1989. Ce s-a intamplat in acei 10 ani?

S-a intamplat, in primul rand, guvernarea FSN si apoi PDSR, refractara la orice forma de reforma, care a tinut Romania captiva intr-un fel de criptocomunism, blocandu-i dezvoltarea exact in perioada in care avea cele mai mari sanse si cea mai mare sustinere internationala.

Ion Iliescu a jucat totul pe cartea statului paternalist, in mod gresit numit model suedez, pe fictiunea economiei sociale de piata, de fapt pe cartea electoratului captiv, dependent de ajutoare sociale si indexari, de bunavointa partidului stat care da, dar nu degeaba, ci cotra voturi.

In aceiasi 10 ani am avut si episodul guvernarii CDR-PD-UDMR, care a incercat o serie de reforme esentiale, incepand cu liberalizarea cursului de schimb, insa a sucombat sub presiunea propriei inconsecvente si lipse de viziune, dar si din cauza intarzierilor prea mari acumulate in procesul de reforma, intarzieri care au provocat un cost social la limita suportabilului.

Ce s-a intamplat din 2000? Au inceput sa se resimta efectele guvernarii Isarescu, care a stabilizat inflatia si a pus Romania pentru prima data pe crestere economica pozitiva, dar s-a intamplat si presiunea constanta aderarii la UE.

A fost prima perioada in care romanii au inceput sa intuiasca ce insemna, de fapt, econimia de piata si unii dintre ei, prea putini totusi, s-au si suit in trenul pus in miscare.

Trenul ar fi trebuit umplut si ar fi trebuit sa ia viteza in guvernarea de dreapta a Aliantei DA. Din pacatre insa, sansa istorica a fost rapid ratata prin ruperea Aliantei, asa ca din spatele guvernarii liberale au guvernat, de fapt, tot practicile comuniste atat de dragi lui Ion Iliescu.

Nivelul de trai a crescut, intr-adevar, in perioada 2007-2008, insa nu in mod sanatos, ci tot prin masuri nesustenabile, cum a fost in cazul pensiilor, cu ajutorul bulei imobiliare si pe baza consumului pe credit.

In perioada 2007-2008 nu a crescut spectaculos numarul si cuantumul investitiilor, cu exceptia zonei imobliliare, nu s-a dezvoltat in mod real economia, nu s-a redus drastic sectorul bugetar in beneficiul celui privat. Dimpotriva. S-a trait mai bine pe pomeni, pe salarii tot mai mari de la buget si pe credite ajunse acum la o dramatica scandenta. Criza a prins Romania cu acest fundament putred, dar si cu un guvern din nou incapabil de reforme. Un nou val de saracire nu putea fi evitat.

Au lipsit, asadar, in acesti 20 de ani cateva ingrediente esentiale pentru ca Romania sa fie cu adevarat o economie de piata, un stat modern nu numai sub aspect economic, ci si sub cel al mentalitatilor.

A lipsit vointa politica pentru a crea un stat al liberei initiative care genereaza indivizi independenti si puternici.

A lipsit un sistem educational eficient, care sa scoata tineri pregatiti pentru viata reala si conditiile actuale, nu doar niste semianalfabeti functionali indopati cu teorie si nuli in practica.

A lipsit statul puternic, care sa nu permita fraudarea sistematica si dramatica a bugetului de stat, dirijat atat in buzunarele clientelei si ale politicienilor, cat si in ajutoare sociale folosite ca mita electorala.

A lipsit viziunea politica moderna, inclusiv de stanga, care nu pune accentul pe protectie sociala, ci pe insertie sociala. Adica oamenii au primit peste cat sa nu moara de foame de pe zi pe alta, in loc sa primeasca undita cu care sa pescuiasca singur cat il duce harnicia si capul.

Dar insertia sociala nu poate fi facuta decat prin stimularea mediului privat, un adevar pe care in restul UE l-a inteles demult atat dreapta cat si stanga, in timp ce la noi n-a inteles nici dreapta nici stanga.

Nu este asadar absolut nicio surpriza ca dupa 20 de ani romanii nu s-au indepartat prea mult de punctul de start. Erorile politice nu raman niciodata nedecontate.

UDMR propune "Ziua de Curăţenie Naţională". Când ar avea loc noua inițiativă dedicată protecției mediului

A treia zi de sâmbătă din luna septembrie ar putea deveni „Ziua de Curăţenie Naţională”, potrivit unui proiect de lege al UDMR depus la Parlament, având ca scop principal creşterea...

Gabriela Firea jubilează: Situația lui Cătălin Cîrstoiu va fi discutată în coaliție

Preşedinta PSD Bucureşti, Gabriela Firea, a declarat joi, 18 aprilie, că situaţia candidatului susţinut de PSD şi PNL la Primăria Capitalei, Cătălin Cîrstoiu, ar urma să fie discutată...