Ei sunt Romania Omul pe mana caruia ajung "comorile" tarii: Este o munca titanica, dar sunt implinit

Cand vorbeste despre munca sa ii sclipesc ochii. El este omul pe umerii caruia se sprijina o imensa colectie de patrimoniu, de o valoare inestimabila pentru Romania. Isi iubeste meseria ca pe ochii din cap si o face cu multa dragoste, desi recunoaste ca, din punct de vedere financiar, nu este tocmai multumit.

Poate ca multi nu au auzit de istoricul Ginel Lazar. Nu apare prin reviste glossy si nici in emisiuni de scandal. Este un om toba de carte, iar, datorita muncii sale, peste 25.000 de carti vechi si manuscrise de patrimoniu aflate in depozitul Muzeului National de Istorie al Romaniei sunt in siguranta.

Vorbeste profesionist despre munca sa si are in limbaj acea rigoare a cercetatorului care tine la corectitudinea fiecarui cuvant. Dincolo insa de discursul sobru, de o constiinciozitate ireprosabila, istoricul Ginel Lazar vorbeste cu pasiune despre munca sa, pasiune pe care rar o mai intalnesti in vremurile noastre.

De peste un deceniu, Ginel Lazar se ocupa cu obiecte de patrimoniu de o inestimabila valoare.

"Eu sunt absolvent al Facultatii de Istorie din Bucuresti si am colaborat cu acest muzeu inca din anii studentiei. Am consultat biblioteca de aici ca sa imi fac lucrarea de licenta. In vacante obisnuiam sa merg si sa lucrez pe santierele muzeului. Eu sunt istoric medievist ca profesie, sunt specializat pe istoria sud-est europeana, secolele XI-XIV. Acum aproape zece ani de zile m-am angajat aici. Sunt seful sectiei de muzeologie, sunt istoric medievist, doctor in istorie", mi-a marturisit cu mare modestie Ginel Lazar, nerealizand probabil ca o astfel de pregatire academica si stiintifica i-ar putea oferi in tarile Occidentale un venit de cateva ori mai mare decat cel pe care il primeste acum de la statul roman.

Financiar nu exista satisfactie, dar pasiunea umple golul

Cu toate acestea, cercetatorul isi priveste munca drept "o implinire". Fata i se lumineaza atunci cand vorbeste despre "sansa" de a lucra cu obiecte vechi de sute de ani.

"Financiar nu exista satisfactie. Sa zic asa, este departe de a fi multumitor. Insa este vorba despre pasiunea mea pentru istorie si pentru acest patrimoniu foarte foarte valoros. Sansa de a lucra cu documente istorice, cu manuscrise istorice, de a le traduce, de a le cerceta, de a le documenta, de a le valorifica expozitional, pentru mine este o implinire. Din punct de vedere profesional sunt implinit. Insa mai putin si financiar, deoarece sunt bugetar, si, dupa cum stiti, toate salariile nu sunt foarte mari. Am o functie de cercetare in acest muzeu. Ma simt implinit ca si statut in societate, am o cariera stiintifica, ma simt bine", a explicat omul datorita caruia mii de obiecte valoaroase de patrimoniu sunt in siguranta.

Un singur angajat la 25.000 de "comori"

L-am intrebat cum arata o zi de munca din viata sa. I-a fost foarte greu sa formuleze un raspuns. Munca este "titanica" iar el, singur, raspunde de tot ce se intampla cu miile de manuscrise pe care le are in grija.

"O zi de munca este foarte complexa (rade, cumva amuzat ca l-am intrebat daca sta opt ore la serviciu - n.red.). Ziua mea de munca are undeva la 16 ore. Adica si cand ajung acasa stau putin cu familia, cu fata mea cea mica, si dupa aceea ma asez la calculator si termin treaba pe care nu am terminat-o la muzeu sau care necesita o continuitate. Uneori avem expozitii care presupun o munca titanica. Timpul este foarte scurt si daca n-as munci acasa nu as termina. Dar asa facem cu totii", a raspuns cu aceeasi modestie unul dintre romanii care isi iubesc atat de mult meseria incat nu mai conteaza ca ii ocupa tot timpul.

E singur in depozit.

"Mai avem niste colaboratori. Nu sunt cu carte de munca. Posturile sunt blocate de foarte mult timp in sistemul bugetar si sunt niste colegi absolventi de istorie pasionati care lucreaza aici", a spus cu o oarecare amaraciune in glas istoricul Ginel Lazar.

Un singur cercetator nu numai ca trebuie sa se ocupe de sutele de obiecte care sosesc in depozit de-a lungul anului, ci trebuie sa documenteze si manuscrisele lasate de izbeliste de predecesori.

"Partea mai dura a acestei meserii este ca depozitele au fost pe mana unor persoane fara studii superioare. Nu faceau si munca de cercetare. Din acest motiv, am ajuns in zilele noastre sa avem un volum de 15.000-20.000 de piese de patrimoniu in depozit aproape deloc cercetate. Cu totul sunt cam undeva la 25.000 de obiecte. Cam doua treimi trebuie cercetate", a povestit istoricul.

Obiectele de patrimoniu au nevoie de microclimat si de... dragoste

Din 2002, Muzeul National de Istorie din Romania este in mare parte inchis. In total, peste 700.000 de obiecte de patrimoniu stau inghesuite in depozite asteptand momentul in care Ministerul Culturii va reusi sa relocheze aceste piese extrem de valoroase. Motivul pentru care cele mai multe exponate sunt acum departe de ochii publicului este ca impunatoarea cladire de pe Calea Victoriei din Bucuresti sta sa se darame. Asteapta sa fie renovata de o suta de ani. Si din cate se vede, asteptarea se prelungeste.

Sute de mii de piese de patrimoniu ar putea fi pierdute pentru totdeauna daca Guvernul nu intervine

"Noi conservam cat se poate de bine. Obiectele sunt foarte vechi, foarte fragile, foarte sensibile. Acest depozit este unul amenjat temporar intr-o sala de expozitie. Sunt in cutii pe rafturi, insa atunci cand va fi redeschis muzeul, aici va fi probabil o sala dedicata lui Stefan cel Mare. In viitor...", a continuat istoricul cu speranta in glas. Nu l-a adus in discutie pe Stefan cel Mare intamplator. Il mentioneaza de cate ori are ocazia. "Poate ca nu a dus o viata de sfant, dar a fost un om pios. A construit peste 40 de biserici. Fara biserica, statul roman nu ar fi existat acum", a vorbit istoricul, plin de admiratie, despre domnitorul Moldovei.

Parlamentarii, mai importanti decat sute de mii de obiecte de patrimoniu

Sala de expozitie transformata in depozit pentru manuscrise de la Muzeul National de Istorie este departe de a indeplini conditiile de depozitare pentru conservarea obiectelor.

"Asadar, intr-un depozit nu au ce cauta ferestre, geamuri. Noi avem doua randuri de geamuri, dar acum sunt mascate de jaluzele. Partea mai proasta este ca, vara, caldura de aici poate ajunge chiar si la 35-36 de grade. Sunt materiale care au nevoie de un microclimat constant. Este vorba despre o temperatura intre 19 si 21 de grade si o umiditate relativa intre 45 si 50%", a povestit Ginel Lazar cu resemnare in glas.

Totusi, cercetatorul recunoaste ca cel mai important ingredient in conservarea obiectelor de patrimoniu nu este neaparat aclimatizarea ci, de fapt, este dragostea.

"Are nevoie de multa grija (un manuscris vechi - n.red.), are nevoie de multa dragoste. Poate va mira ca spun lucrurile acestea, dar e nevoie si de asa ceva. Trebuie sa umbli cu un obiect cu mare grija. Niciodata, dar niciodata nu umblu fara manusi de bumbac. Mainile mele pot lasa saruri minerale, acizi grasi pe carte, pe pergament si cu timpul ele degradeaza", a explicat istoricul.

"Ma inchin in fata comorilor"

L-am intrebat care ar fi manuscrisul pe care l-ar salva primul intr-un incendiu. Atat de dragi ii sunt toate piesele incat i-a fost foarte greu sa raspunda. Dupa ce mi-a dat raspunsul standard de manual ca ar fugi cu arhiva din calculator, apoi, cu greu, a reusit sa aleaga un manuscris drag lui.

"Cand am in fata un astfel de obiect nu pot decat sa ma inchin in fata acestei comori, deoarece, pentru realizarea ei, au fost sacrificati zeci de vitei", a spus cu admiratie in timp ce, cu grija, a deschis cutia de metal in care se afla tetraevanghelul miniat si caligrafiat la comanda lui Stefan cel Mare de catre Iromonahul Spiridon de la Putna, finalizat pe 23 aprilie 1502.

Este vorba despre un obiect care a facut parte din tezaurul romanesc dus in Rusia tarista in 1917. Cu manusile albe in maini, Ginel Lazar mi-a aratat, fila cu fila, una dintre cartile pe care le pretuieste cel mai mult. Cu grija, a intors paginile "capodoperei", asa cum numea acest tetraevanghel, si mi-a prezentat manuscrisul cu rabdarea pe care numai un om dedicat meseriei sale poate sa o aiba.

Mi-a vorbit despre ferecatura, despre pergament, despre scrisul in semiunciala marunta, despre frontispiciul evangheliei, tusul auriu din titluri, despre izvod, despre ilustratiile cu foita de aur si despre textul de danie si rama de chinovar de pe ultimele pagini. "Vedeti cat de frumos este executata?", m-a intrebat cu mandrie istoricul, inca impresionat de frumusetea manuscrisului.

"Este de o importanta uriasa. Obiectele de patrimoniu au o valoare inestimabila. Acestea sunt niste comori ale timpului lor. Au fost scrise cu mare migala de niste calugari care au depus o munca de benedictini. Acei calugari erau niste eruditi ai vremurilor, erau adevarati oameni de cultura", mi-a vorbit cu mult patos istoricul.

Cercetatorul Ginel Lazar recunoaste insa, cu parare de rau, ca interesul pentru muzee este scazut in Romania, ca tanara generatie nu mai citeste. Totusi, asta nu il face sa renunte la misiunea sa in care crede cu tarie.

"Noi (romanii - n.red.) nu suntem dispusi. Ca natie, de regula, suntem foarte amestecati, foarte dezbinati. Romanii nu acorda, poate si din cauza crizei economice, importanta culturii. Singurul muzeu in Romania care avea profit era muzeul Bran. Aici, la noi, la Muzeul National de Istorie, oamenii pot veni in contact cu istoria lor nationala. Avem tezaurul si aceste tetraevanghele foarte valoroase si multe altele.

Pentru un elev care isi contureaza personalitatea, rolul meu este de a-i sensibiliza latura culturala. Bine, asta ar trebui sa se intample si la scoala, dar nu stiu cat se mai citeste in scoala. Dovada ca nici studentii nu mai citesc. Ei au alte preocupari", a incheiat istoricul Ginel Lazar.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...