Flori de colt: Povestea incredibila a unui voluntar in Ghana

Marti, 22 Iulie 2014, ora 10:46
19951 citiri
Flori de colt: Povestea incredibila a unui voluntar in Ghana
Foto: Facebook/Corina Goruian

Goana zilnica pentru supravietuire ne face pe multi sa uitam de semenii nostri mai putin norocosi. Exista insa si romani care isi dedica existenta celor mai napastuiti, oameni care traiesc pentru a-i ajuta pe altii.

Noi le-am spus "flori de colt" si am decis sa le scriem povestile impresionante.

De ce flori de colt? Pentru ca floarea de colt este o raritate in Romania, fiind intalnita pe stancile aproape inaccesibile omului. Extrem de rara si delicata, floarea de colt este protejata prin lege si infloreste in iulie si august.

Asadar, urmareste in aceasta vara pe Ziare.com campania "Flori de colt", povestile unor oameni frumosi la suflet.

Corina Goruian, o tanara din Timis, a renuntat la locul de munca in domeniul finantelor si a plecat voluntar in Ghana, pentru o experienta "incredibila, completa si memorabila". Aventura africana a Corinei a fost una cu suisuri si coborasuri: s-a simtit singura, dezamagita, goala si nesigura, traind in intuneric in ziua de Craciun, dupa ce a fost victima unui jaf armat. A regasit insa speranta si dorinta de a continua in bucuria din privirea si zambetul copiilor pe care ii imbratisa. Per total, n-ar schimba cu nimic experienta de pe continentul african.

Corina a povestit, pentru Ziare.com, cum a inceput sa faca voluntariat si cum a ajuns in Africa, care au fost povestile care au marcat-o, care sunt problemele cu care se confrunta ghanezii si ce a invatat din experienta sa de voluntariat.

Cand ti-ai descoperit pasiunea pentru voluntariat si ce inseamna, pentru tine, voluntariatul?

Nu cu mult timp in urma scriam pe blogul personal un articol despre cum voluntariatul s-a nascut la sat. Eu m-am nascut si am crescut la sat, purtand in suflet magia de aici. De ce spun ca voluntariatul s-a nascut la sat? Pentru ca omul simplu de aici asta face, voluntariat. Si nici macar nu-i stie denumirea, n-o face constient, ci dupa cum simte ca-i firesc, moral si omenesc.

Sateanul isi ajuta consateanul la muncile de camp, la spart/carat de lemne sau la orice alta activitate unde o mana de lucru in plus, la propriu, e mai mult decat binevenita. Se ajuta reciproc, pentru ca asa se face pe aici si asa a fost intotdeauna. Asta inseamna pentru mine voluntariatul. Inseamna sa dai din timpul tau, din ce ai mai bun, din cunostinte, experienta si talent in beneficiul celorlalti, in scopul unei lumi mai bune.

Din fericire, am copilarit in mediul simplu de la sat, insa abia recent am invatat sa apreciez candoarea vietii de aici, apropierea de natura, intelepciunea oamenilor si orientarea lor spre ceilalti. Aici a fost primul meu contact cu voluntariatul, prima samanta plantata in mine, ce in mult timp a incoltit si a rodit.

Munca de voluntariat a oamenilor de aici nu e recunoscuta in nici un mod si nu se trece in CV. Dar ceea ce conteaza nu-i denumirea activitatii in sine, cine te vede si stie ce-ai facut, ci importante-s gandurile si emotiile cu care te implici. Asta defineste voluntariatul, dupa parerea mea, la fel cum omul nu-i definit de titlul sau, de diplome, posesii, ci de "frumusetea gandurilor pe care le gandeste si bunatatea faptelor pe care le infaptuieste".

Care au fost motivele pentru care ai ales voluntariatul? Ce satisfactii ai avut?

Cred ca voluntariatul m-a ales pe mine si nu invers, cel putin nu la nivel constient. In anii de studii, in care m-am indepartat de sat, orientandu-ma spre dezvoltarea mea profesionala si spre o cariera in finante, nu mi-am facut timp pentru asemenea activitati de voluntariat, carora nu le-am recunoscut valoarea pe atunci. Eram preocupata cu acumularea de resurse, uitand de competente.

Dar in momentul de maxima luciditate, in care n-am mai refuzat sa ma ascult si mi-am raspuns ce vreau cu adevarat, mi-am amintit la ce visam cand eram mica si ce ma pasiona atunci. Mi-am amintit de Africa, de visul meu copilaresc ce imi trezea emotii si parca ma chema. Asa m-a legat Africa de voluntariat, si nu voluntariatul m-a impins in Africa, cum poate ar fi fost normal.

Activitatile de voluntariat au venit de la sine, in mod natural si nefortat, fara sa ma gandesc la asta si fara sa am o lista de motive. Au venit dupa cum simteam. Iar satisfactiile cred ca tin de sufletul fiecaruia si de ceea ce sta la baza unei asemenea activitati, fiind raspunsul la intrebarea "De ce faci voluntariat?". In cazul meu, pentru ca fac cu placere ceea ce fac, pentru ca "am ales" si nu pentru ca "trebuie", pentru ca ma ajuta sa imi "lucrez" punctele slabe intr-un mediu non-formal, pentru ca imi place directia in care ma transforma, pentru ca imi place zambetul pus pe fetele oamenilor atunci cand le oferi ceva in plus. Pentru ca stiu ca am facut bine si sunt impacata cu mine.

Vorbeai de Africa. Cum ai ajuns acolo si ce ai facut in Africa?

Avand in vedere pasiunea pe care o aveam dintotdeauna pentru Africa, am aplicat la un proiect de tineret prin Serviciul European de voluntariat, sub vechiul program UE "Tineret in Actiune", acum "Erasmus+". Printr-o organizatie de trimitere din Arad, care m-a selectat, am petrecut 4 luni in Ghana, in cadrul proiectului "KeyNests4Children", pe tematica exploatarii copiilor prin munca.

Am facut cercetare in mai multe comunitati din sud-estul Ghanei (interviuri cu reprezentantii comunitatii, profesori si copii), o campanie de strangere de fonduri pentru scoala (intrerupta si nereusita, din pacate), activitati educative cu caracter non-formal (jocuri, proiectii de film, ore de educatie sexuala etc.) si alte activitati specifice nevoilor ce pot fi acoperite pe partea informationala, educationala, de catre noi, ca voluntari, identificate in urma interviurilor.

Desi nevoia de informatie este mare, nevoia de resurse financiare, si mai mare, si stim ca am acoperit doar o foarte mica parte din necesitatile de acolo pentru o viata mai buna, ne bucuram de putinul pe care l-am realizat, ne bucuram ca am putut sa informam cateva fete, sa aducem un zambet catorva copii, sa crestem sperante, sa plantam vise, sa schimbam idei si sa contribuim impreuna la o lume mai frumoasa.

Vreo experienta din Ghana care te-a marcat?

Experienta din Ghana in ansamblu m-a marcat. E memorabila si completa.

Memorabila pentru ca o astfel de experienta, la care multa lume doar viseaza, care si mai multa lume nu indrazneste sa si-o inchipuie posibila, ramane pentru totdeauna intiparita in mintea celui ce a fost acolo, celui ce a simtit si a trait aventura africana, fiind cu siguranta o experienta de povestit nepotilor.

Completa pentru ca am trait de toate. Aici am invatat sa dansez printre emotii intense si povesti de viata. De la confuzia si surprinderea ce m-a cuprins aflandu-ma in alta lume, am trecut la entuziasm si fericirea fara margini de a fi pe pamantul mult visat. Am retrait extazul, indragostindu-ma ca o adolescenta. Am fost uimita si coplesita de frumusetea pe care natura a plantat-o aici, de maretia oceanului, a plajelor cu palmieri, padure tropicala si savana, avand certitudinea ca sunt in Paradis.

Am empatizat cu localnicii si-am redevenit recunoscatoare pentru tot ce mi-a dat viata mie sa traiesc. Am simtit furie, dezgust, frustrare, suparare cand altii au devenit posesori neproprietari ai lucrurilor mele materiale intr-un jaf armat. M-am simtit singura, dezamagita, goala si nesigura, traind in intuneric in ziua de Craciun, dupa jaful armat. Imi era dor de casa si de prieteni. Am regasit speranta si dorinta de a continua in bucuria din privirea si zambetul copiilor pe care ii imbratisam in mediul non-formal.

Redeveneam fericita, tocmai cand viata se pregatea sa-mi dea o noua lovitura. Durere, dezgust si un suflet drag pierdut, intr-un alt jaf. Depresie post-Ghana si soc cultural invers la reintoarcerea acasa.

Asta a fost Ghana pentru mine si cele doua colege, Maria si Rebeka, cu care am impartit toate aceste experiente. Am cunoscut o Ghana incredibila, cu suisuri si coborasuri si am trait o experienta pe care nu as schimba-o cu nimic.

Cum sunt oamenii acolo, cum e atmosfera, care sunt problemele cu care se confrunta?

Printr-un cuvant voi caracteriza oamenii ca fiind: relaxati. Traiesc de pe o zi pe alta fara a avea grija unui viitor indepartat, simtind prezentul prin toti porii. E singura certitudine pe care o au. Pentru ei, timpul curge cu o alta viteza, mai lenta spre inexistenta.

Un prieten roman, acum localnic ghanez, caracterizeaza timpul GMT: Ghana Maybe Time. Si radem impreuna cand povestim situatii prin care am trecut, in care ghanezii n-au nici un stres ca au intarziat, ca n-au mai ajuns niciodata la o intalnire demult planificata, sau ca peste o ora pentru ei inseamna maine sau saptamana viitoare. Sunt imprevizibili si nu poti planifica sau organiza nimic cu ei. Cel putin nu in calendarul stabilit.

Eu nu am putut, situatie ce a devenit tot mai frustranta, insa cu timpul am devenit mai toleranta si-am acceptat acest GMT al Africii, ce mi se pare amuzant acum.

Oamenii sunt deschisi si sociabili. Asa erau cu noi. Albi fiind, ne bucuram de toata atentia lor. Pe langa faptul ca ieseam in evidenta prin culoarea pielii noastre, aveau ghanezii grija ca prezenta noastra sa nu treaca neobservata, strigand "obrony" (tradus "om alb") dupa noi, fara vreo jena, fara stres, de parca ar fi fost cel mai natural lucru posibil.

Sa evidentiezi prezenta cuiva in public, cuiva care nu e de-al tau, facandu-l sa se simta ca o vedeta. Si n-au facut-o cu nici un strop de rautate, ci mai degraba cu incantare ca ceva diferit le-a aparut in cale. Ne zambeau si ne faceam mereu cu mana, intrebandu-ne "How is life?". Si raspundeam de fiecare data "good", de parca totul curgea la fel in fiecare zi, de parca nimic neobisnuit nu se intampla in vietile noastre. Ceea ce nu era nici pe departe adevarat, zilele ghaneze fiind diferite de tot ce traisem, vazusem si experimentasem pana atunci.

Din pacate, problemele cu care se confrunta sunt grave si reale. Poate nu atat de grave ca si in alte parti ale Africii sau ale lumii, insa exista zone in nordul tarii in care oamenii traiesc la limita subzistentei, fara o sursa de venit, doar din hrana pe care si-o produc singuri si le-o ofera animalele.

Exista inca sclavie mascata, iar copiii sunt cei ce sufera cel mai mult. Sunt vanduti de parinti din cauza nevoilor financiare si mor adesea in muncile pe care le presteaza (pe lacul Volta si in mine). Exista nevoia de infrastructura, de educatie, de resurse educationale pentru tineri ce vor sa invete. Exista multi copii care nu merg la scoala, fiind nevoiti sa munceasca pentru a trai.

Cum te-a ajutat voluntariatul, ce ai invatat din experienta in Africa?

In primul rand, intreaga experienta mi-a schimbat viziunea despre lume, scopul nostru aici si directia mea de dezvoltare profesionala. In Ghana, ceva in mine s-a schimbat si mi-am dat seama ca nu mai vreau sa lucrez in domeniul financiar. Mi-am dat seama ca valorile mele nu mai corespund cu societatea de consum, insetata dupa obtinerea de profit si cresterea valorilor cu orice pret, unde cantitatea primeaza si calitatea incepe sa piarda teren, unde nu mai conteaza ce beneficii reale oferi sau primesti in urma unui schimb, ci cat castigi sau pierzi financiar din asta.

In Ghana a fost momentul meu de "trezire", in care am constientizat importanta implicarii active in comunitate si beneficiile ce pot fi aduse oamenilor prin fapte marunte, gratuite, voluntare. Atunci am decis ca vreau sa lucrez intr-un ONG pentru a facilita astfel de activitati si a le oferi si altor tineri posibilitatea unui asemenea stagiu de voluntariat.

Un rol important in aceasta decizie l-a avut si Andreea, cea care a scris proiectul nostru din Ghana, ne-a recrutat si ne-a fost mereu alaturi. Ea este o sursa nesecata de inspiratie si motivatie, o "floare de colt" pretioasa si valoroasa. Cu pasi marunti, am pornit in directia stabilita si am ajuns sa colaborez in prezent cu un ONG, in scrierea si implementarea proiectelor. Astfel, cred ca voluntariatul m-a ajutat sa ii ajut pe altii.

Ghana m-a scos din zona de confort, dandu-mi curaj si incredere in mine.

Aici am invatat sa invat din fiecare experienta si sa iau partea buna a fiecarei situatii.

Am invatat sa vad demnitatea in fiecare meserie, constientizand ca daca n-ar exista gunoierii, am trai cu totii intr-o continua mizerie. Am invatat sa ma desprind de consum, sa cheltui mai putin pe lucruri superficiale si mai mult pe carti, calatorii, cadouri. Sa nu-mi mai cumpar lucruri doar pentru ca sunt ieftine, la reducere, dar nu foarte utile, si sa le folosesc pe cele pe care le am.

Am invatat sa tolerez, traind intr-o cultura total diferita si sa nu judec omul, ci fapta intr-un anumit context.

Si-am invatat ca o astfel de experienta se poate povesti la nesfarsit, invatamintele fiind atat de multe, incat gasesti mereu ceva ce ai ratat sa relatezi, imbogatindu-te mereu cu noi si noi idei, din amintiri si din imaginea din mintea ta, poveste ca o carte ce se scrie in continuu.

Ai de gand sa revii in Africa?

Africa ramane o parte a sufletului meu, taramul vrajit care nu inceteaza sa ma cheme. Da, am de gand sa revin in Africa, in Ghana si in alte tari, sa-i simt din nou magia, sa revad oamenii pe care i-am cunoscut acolo si mi-au ramas in gand, sa ii ajut cu o vorba buna, o idee sau un proiect.

O fapta buna la momentul potrivit poate schimba lumea?

Cu siguranta! Nicio fapta buna nu este degeaba, la fel cum nimic nu e intamplator. Un zambet senin catre un om trist pe strada ii poate reda speranta pe care si-a pierdut-o si ii insenineaza ziua. Fiecare lucru marunt pentru tine poate avea o insemnatate imensa pentru altcineva. Poate 3 dolari pentru tine nu inseamna nimic, sunt maruntis si ti-e egal daca ii ai sau nu, dar daca ii donezi intr-o zona defavorizata, 3 dolari pot insemna un tratament de malarie si o viata salvata.

Stiti oameni de bine, care fac sa se intample lucruri frumoase? Dati-ne un mail la adresa floridecolt@ziare.com si le vom scrie povestea.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

UPDATE Liderii coaliției PSD-PNL și-au dat acordul pentru candidatura medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei SURSE
UPDATE Liderii coaliției PSD-PNL și-au dat acordul pentru candidatura medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei SURSE
Medicul Cătălin Cîrstoiu a ajuns, marți, 19 martie, la Palatul Victoria pentru a discuta cu liderii coaliţiei. Liderii celor două partide și-au dat acordul pentru candidatura acestuia la...
Conducerile PSD și PNL, discuții cu consilierii municipali pe amendamente la bugetul Capitalei. Se cere o dezbatere în Consiliul General SURSE
Conducerile PSD și PNL, discuții cu consilierii municipali pe amendamente la bugetul Capitalei. Se cere o dezbatere în Consiliul General SURSE
Conducerile PNL şi PSD Bucureşti vor avea o întâlnire, marţi, 19 martie, cu consilierii municipali social-democraţi şi liberali pentru a cere convocarea unei şedinţe de Consiliu General...
#Corina Goruian voluntar Africa, #poveste voluntariat Ghana, #Flori de Colt campanie , #romani