Tentatia recurgerii la frica si amenintare n-a disparut, caci tinerea in frau a unei populatii debusolate si saracite nu necesita eforturi de conceptie, ci doar forta coercitiva. Procesul (re)instaurarii fricii e insa unul complex.
Cu exceptia republicilor antice Atena si Roma, bazate pe dreptul celor puternici (potentes viri), abia caderea Bastiliei (1789) pune problema guvernarii democratice, iar revolutiile din 1848 instaureaza republici ori monarhii constitutionale dupa principiul "Regele domneste, nu guverneaza" in toate tarile occidentale. Teama, frica fata de stat si dregatori au fost inlocuite treptat prin participarea cetatenilor la rezolvarea treburilor publice.
Ca si celelalte popoare, romanii au parcurs acelasi drum, dar cu doua sincope: Carol al II-lea - generalul Ion Antonescu si republica populara Dej - Ceausescu. Romania reintregita se trezise in ajunul conflagratiei mondiale fara un sistem de aliante sigure, cu o politica de dictat a Suveranului, nevoit sa stapaneasca populatia prin frica si crime ale Garzii de Fier.
Generalul i-a adaugat dimensiunea fortei militare, incercand sa pastreze statu-quoul obtinut la Trianon. Dar, aventurandu-se pe front dincolo de Nistru, fara a lua in calcul riscurile majore, si-a adus tara intr-o situatie-limita.
Instaurarea puterii bolsevice a urmat modelul dictaturii antebelice. Frica s-a impus cu tancul sovietic, cu ajutorul legionarilor si al ofiterilor sigurantei integrati in PCR, prin foamete, rechizitia bunurilor si alungarea Regelui. In fruntea comunitatilor au fost pusi, conform doctrinei leniniste, membri compromisi ai clasei muncitoare si taranesti, guvernarea asigurand-o comisarii sovietici prin cozi de topor.
S-au folosit de slabiciunile noastre traditionale: neputinta asocierii pentru inlaturarea pericolului, usurinta coruperii liderilor formali, teama de forta oarba a adversarului, actiunile sale barbare fiind de neinteles de moment ce nu i s-a facut nici un rau, resemnarea in fata abuzurilor, perceperea strainului ca superior. De remarcat ca toate tin de educatie.
Insa lipsa reactiei de nesupunere civica, ploconirea in fata fortei cotropitoare si chiar justificarea trecerii de partea acesteia au fost in avantajul uzurpatorilor. Istoria si traditiile retin fapte hilare: romanii ne-au supus, ne-au jefuit averile, aurul, comorile dacice si cele mai frumoase fete, dar noi i-am nemurit in balade, legende si colinde, apoi ne-am dat cu ei si le-am imitat comportamentul. Intotdeauna forta brutala a dusmanului ne-a paralizat vointa. In schimb, capeteniile noastre s-au asociat la prada cu puterile suzerane turca si chesaro-craiasca.
Ne-au scos din aceasta stare pasoptistii iubitori de tara si de neam. Le datoram 8 decenii inaltatoare, singurele care ne-au demonstrat ca prin vointa, educatie si unire romanii pot alcatui o natiune europeana. Din pacate, experienta am uitat-o repede si ne-am plecat grumazul sub bocancul sovietic, ratand inca o jumatate de secol. Fara frica si tradare, ne-am fi pastrat monarhia.
Azi, conducatori autoritari se folosesc de aceleasi tare ca sa ne stapaneasca, coborandu-ne la stadiul de populatie gregara, saracita si infometata. Dupa cativa ani de sperante, batranii si saracii se ingramadesc din nou la pomana praznicelor si a votului, de nu, isi cauta funie si sapun, ori se arunca de la balcon.
Pentru un blid de fasole si trei sarmale se calca in picioare. Frica si-a facut efectul: ne prostituam in fata puterii discretionare, valorile ni se expatriaza, statul nu ne mai apartine, agricultura e lasata de izbeliste, sanatate si educatie la pamant...
Avem in schimb diriguitori de neclintit. Siguri pe ei insisi. La adapost de mania populara, au luat in stapanire statul slabit, mereu (majori)tari prin procedeele enuntate mai sus, isi arata muschii in fata natiei, fac ce vor cu un popor rabduriu, nu mai pot de buna dispozitie, de trai bun si incredere in viitor. Discrepanta intre ei si noi inspaimanta.
Mici de zile, mari de patimi, inimi... Vezi tot