Povestea luminoasa a nevazatorului Radu Vasile - de la somer, la programator profesionist Interviu

Radu Vasile este un tanar programator, care nu s-a lasat doborat de greutatile vietii, chiar daca este nevazator. Nu a renuntat sa spere ca viata ii va oferi o surpriza placuta, chiar daca nimeni nu voia sa il angajeze. Mai mult, aceste refuzuri l-au facut sa aleaga propriul drum, propria afacere si asa a ajuns acum sa ofere servicii de dezvoltare software la comanda.

Despre viata sa, planurile de dezvoltare ale afacerii, dar si cum si-a pierdut vederea, a vorbit Radu Vasile intr-un interviu acordat Ziare.com.

Cum ai ajuns programator? De ce te-a atras acest domeniu si care a fost drumul tau pana la acest punct?

Inainte de a sti de existenta calculatorului, viitorul meu se arata nu tocmai luminos.

La momentul respectiv, ca nevazator, puteai practica cateva meserii consacrate, plus cateva noi, dar in care societatea te oprea sa activezi.

In acest context, am intalnit calculatorul si am vazut cate orizonturi poate deschide. In plus, eram atras de tehnica. In copilarie nu imi rezistase nicio jucarie, le surubaream pe toate ca sa vad ce e inauntru si sa inteleg cum functioneaza.

Programator am ajuns cum ajung toti programatorii, ma refer la aia buni, adevarati, urmand cursurile unei facultati de profil, Facultatea de Matematica si Informatica din cadrul Universitatii Ovidius Constanta.

Am inceput aceasta facultate in 2002, am intrat cu 9,44 si am terminat-o in 2006, la termen, absolvind cu media 9,42.

In incercarea mea de a da la facultate, am fost refuzat de majoritatea centrelor din tara, pe motiv ca sunt orb si ca ei nu au o procedura de examinare a orbilor. Singurul centru care a acceptat provocarea a fost cel de la Constanta. Nici ei nu aveau o procedura, dar pana la data examenului au gasit-o.

Greutatea examinarii consta in faptul ca, la acest domeniu, se dadeau inca examene, nu era concurs de dosare. Drept urmare, eu trebuia cumva sa aflu care sunt subiectele de examen, sa le rezolv si apoi sa comunic cumva rezultatele si modul de rezolvare examinatorilor.

Pana la urma, i s-a cerut mamei mele sa dea declaratie pe propria raspundere ca nu are studii superioare de matematica si ca nu va influenta in vreun fel examinarea si i s-a permis sa intre cu mine in sala, pentru singurul scop sa scrie pe hartie ce aveam sa ii dictez.

Un profesor examinator a venit si mi-a dictat subiectele, pentru a fi siguri ca am inteles cum trebuie enunturile.

Eu am scris in Braille acele enunturi, am facut rezolvarile tot in Braille, la final, dictandu-i mamei mele ce sa scrie pe foaia de examen.

Ai si cont de Facebook. Cum navighezi pe Internet?

Da, am cont de Facebook. Pe Internet navighez ca oricare alt utilizator, folosind un browser de Internet. Pe calculatorul meu este instalat un software din categoria screen reader.

Acest tip de soft preia informatia vizuala de pe ecran, o transforma in text si apoi, prin intermediul unei voci sintetice, reda informatia respectiva vocal. Deci, practic, el vorbeste tot ce apare pe ecran.

Cum te-ai hotarat sa incepi aceasta afacere cu site-uri?

Nu am inceput o afacere cu site-uri, asta e un mod simplist de a vedea lucrurile. Afacerea pe care am inceput-o este aceea de a oferi servicii de dezvoltare software la comanda, printre alte servicii pe care le ofer. Site-urile sunt niste interfete atasate unor softuri.

Dar pe langa site-uri, asa cum le spui, am confectionat si programe de gestiune a comenzilor pentru diverse companii, am construit si programe care sa functioneze pe cantare de masini, software de lucru cu case de marcat. Pe langa asta, ofer servicii de export, import si transformare date, servicii de manipulare a datelor.

Pe langa serviciile de software, am si servicii de consultanta in dezvoltare soft, in relatii publice si comunicare, precum si in management si afaceri.

Pe partea de relatii publice si comunicare, ii consiliez pe clientii mei cum sa isi construiasca un brand, cum sa comunice cu clientii, cum sa comunice cu presa si cu alti actori din piata. Le construiesc materiale de promovare si campanii, le explic de ce anumite lucruri pe care le fac sunt gresite.

Pe partea de management si afaceri, ii ajut pe oameni fie sa porneasca propriile afaceri, fie sa le redreseze atunci cand intra in impas si nu mai stiu ce e de facut.

Afacerea am inceput-o in 2010, atunci cand am observat ca din cauza dizabilitatii mele, sunt discriminat la angajare. Practic, lumea nu dorea sa ma angajeze pentru ca sunt orb. Sau, alternativ, ar fi dorit sa ma angajeze, dar se asteptau ca in conditia mea sa accept orice suma si sa fiu multumit.

In 2009, aveam deja trei ani experienta pe cartea de munca, ca programator, iar salariul ar fi trebuit sa porneasca de la un minim de 3.000 de lei, mai ales in Bucuresti, iar ei imi ofereau salarii de 1.000 - 1.500 de lei.

Nu as fi avut o problema, dar veneam din Constanta, iar cu un salariu de 1.000 lei, nu imi acopeream nici macar chiria unei garsoniere.

In acel moment, fiind sigur pe capacitatile mele si pe profesionalismul meu, am zis ca pot sa incep sa ma descurc pe cont propriu. In 2008 absolvisem si un master in Project Management, asa ca aveam toate premisele sa incep o afacere buna, doar banii imi lipseau. A trebuit sa concep un plan prin care, pornind de la nimic, sa reusesc sa fac totusi ceva. Mai ales ca, peste tot, se spunea ca nu se poate incepe o afacere fara bani. Ei bine, am contrazis acest dicton.

Pana atunci ai lucrat undeva?

Da, din august 2006 pana in iunie 2007 am lucrat la compania Winsoft ID, pe postul de dezvoltator software. Programam in dotnet pentru computere si PDA-uri.

In iunie 2007 m-am mutat la compania Datasis ProSoft, tot pe postul de dezvoltator software, tot pe dotnet si tot pentru computere si PDA-uri.

In martie 2008, pastrandu-mi jobul de programator, am primit si un job de consilier personal al secretarului de stat in cadrul Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. Eram consilier al secretarului de stat de la Tehnologia Informatiei. In ianuarie 2009, am incheiat colaborarea de la minister. In iunie 2009, am incheiat si colaborarea cu Datasis ProSoft si am ajuns somer al statului roman.

Cum functioneaza computerul special care te ajuta si cine l-a creat?

Nu ma ajuta niciun computer special. Computerul meu este unul ordinar luat din magazin. De creat l-am creat eu, deoarece am comandat piesele pe net si le-am asamblat singur acasa. Singurul lucru special la el este acel soft de tip screen reader, despre care am vorbit mai devreme.

Acel soft se poate instala pe orice computer. Deci, daca vrei, iti poti face si tu computerul sa vorbeasca si il poti utiliza la fel ca si mine. De altfel, e si foarte util pentru a mai proteja ochii de atata monitor.

Cum a fost prima experienta cu cineva care a dorit un site?

Depinde, daca vorbim de prima experienta cu construirea unui site in general sau prima experienta cu un site din viata de afacerist. In general, prima experienta a fost frumoasa. Oamenii ma cunosteau si stiau exact ce pot si ce fac si ca vor avea un produs de calitate de la mine. Am construit site-ul impreuna si totul a fost ok. Asta se intampla prin anul 2005.

In viata de afacerist, prima experienta a fost una dublu trista. I-am prezentat clientului macheta site-ului si acesta nu intelegea de ce macheta are margini albe verticale. Eu aveam un ecran de 1680 x 1050 rezolutie, la un laptop de 15 inchi, iar clientul imi tot zicea ca de ce e asa mic site-ul.

Eu nu intelegeam cum adica e mic, ca un site, in general, are o dimensiune orizontala si una verticala. Aia orizontala poate fi fixa sau fluida, iar aia verticala e fluida, deoarece site-ul trebuie sa se intinda cat are continut. Dar el imi tot zicea ca site-ul e mic.

Am incercat sa il tot intreb cum adica e mic, ce nu are, ce este in neregula, dar el o tinea intr-una ca e mic si nu e mare.

Site-ul era unul plin de text, iar testele arata ca pentru a citi confortabil un text trebuie sa ai un anumit numar de cuvinte pe rand, altfel nu mai e usor de citit.

Intr-un final am reusit sa inteleg ce nu ii convine si pe loc, in fata lui, i-am facut site-ul fluid. El a decis insa sa plece si sa nu mai revina. Asta a fost primul lucru trist.

Al doilea lucru trist a fost ca a plecat fara sa ma plateasca macar o parte si a plecat cu tot cu macheta facuta de mine la altcineva si a facut site-ul cu acela, folosind exact acea macheta. Ala a fost momentul in care am inteles ca fara avans la lucrare nu se poate lucra.

In cat timp realizezi un site?

Hmm... Grea intrebare! Depinde mult de foarte multi factori. Am avut site-uri pe care le-am terminat in doua saptamani, site-uri care le-am terminat in trei luni, am site-uri la care lucrez de doi ani si care par sa nu se mai termine.

Depinde foarte mult de tipul de site, de numarul de functionalitati pe care clientul le vrea in site, de designul pe care clientul il doreste, de cat de des se razgandeste clientul, de cat de mult stie clientul ce vrea.

Pentru ce fel de domenii ai realizat site-uri pana acum si cate ai realizat?

Am realizat foarte multe site-uri, niciodata nu am stat sa le numar. Dar daca vrei tu, hai sa le numar.

Vreau sa zic insa ca e impropriu sa spun un numar de site-uri realizate de mine, pentru ca multe erau incepute de altii si le-am preluat eu, la altele fac doar serviciul de mentenanta, adica site-ul exista, dar daca detinatorul doreste sa faca anumite modificari in structura programului, atunci eu intervin si fac acele modificari.

Cumva am incercat sa ma pozitionez pe piata ca un prestator de servicii premium si realizate cu competenta. Lucrul asta a dus la un fenomen interesant, care ma maguleste cumva.

Oamenii initial se duc si isi fac un site cu cine apuca, atrasi fiind de zecile de oferte de gen 450 de lei pentru un site. Totul merge bine pana la un moment dat. Apoi, pretentiile detinatorului de site cresc si cere anumite lucruri, particulare afacerii lui, lucruri pe care creatorul de site-uri de 450 de lei habar nu are sa le faca.

Sau detinatorul de site constata ca, desi site-ul era sclipitor si frumos atunci cand l-a testat impreuna cu creatorul, atunci cand a inceput sa il utilizeze zi de zi si sa bage date reale si multe in el, site-ul a inceput sa se miste foarte greu, sau, in unele cazuri, chiar sa crape cu din ce in ce mai multe erori. Atunci vin la mine si eu intervin sa repar sau, uneori, chiar sa refac de la zero acel site.

Sa incerc sa le numar: Sunt cam 70 site-uri pe care le-am facut eu, in care am intervenit pentru a repara, sau a reface, sau la care am oferit consultanta. Din acestea inca am in mentenanta sau in diverse forme de consultanta vreo 30. Site-uri facute de la zero de mine sunt aproximativ 18, dintre care patru sunt solutii custom, facute chiar de la 0, fara a folosi vreun CMS, sau vreun framework. Am dezvoltat exact ce a avut clientul nevoie.

Ca domenii de activitate sunt diverse. Am avut site-uri pentru restaurante, hoteluri, agentii de turism (firesc, stau la Constanta), dar si site-uri pentru distribuitori de echipamente HORECA, site-uri pentru ONG-uri, site-uri pentru diversi profesionisti (avocati, medici, programatori), site-uri pentru diversi prestatori de servicii (fabrici de mobila, fabrici de cutii de carton).

Ai planuri de dezvoltare pentru afacere?

Da, planuri am multe, dar sa vad si cum reusesc sa le pun in aplicare. Un prim plan este sa extind echipa, sa trec de la o afacere derulata in principal de mine, la o afacere in care sa am angajati si sa pot lua mai multe proiecte.

In al doilea rand, am inceput deja extinderea serviciilor in afara granitelor Romaniei.

Anul acesta am luat primul proiect extern, un proiect din Olanda si sper ca acesta sa fie un bun inceput.

Ce urmeaza?

Sper sa vina perioada in care sa am o echipa mare, echipa cu care sa pot face proiecte frumoase, dar cu care sa imi si permit sa cresc noi generatii de programatori. Am o dorinta ca prin afacerile mele sa pot educa si alti copii, tineri spre domeniul acesta.

Personal m-am implicat in instruirea unor persoane in domeniul programarii, al webdesignului si as vrea sa ajung la nivelul la care, in echipa mea, pe langa angajati si colaboratori, sa am o echipa de 10 programatori incepatori pe care sa ii invat si care sa intre in echipa ulterior sau care sa isi gaseasca de lucru ulterior.

Ai fost secretar de stat pe probleme de tehnologia informatiei la Ministerul Comunicatiilor. De ce s-a incheiat colaborarea?

Nu am fost secretar de stat, ci un consilier personal al secretarului de stat. Dar cum titulatura asta e prea lunga, unii s-au gandit sa o scurteze nitel.

Colaborarea s-a incheiat pentru ca guvernul la care munceam a fost inlocuit in urma alegerilor parlamentare din 2008, iar noul guvern a dorit sa isi aduca oamenii lui.

Cum arata o zi obisnuita din viata ta?

Nu prea am zile obisnuite...Asta pentru ca zilele nu prea seamana una cu alta si intodeauna exista o doza de neprevazut. Totusi o sa incerc sa iti raspund la intrebare.

O zi obisnuita arata asa: Ma trezesc la ora 6 dimineata si iau micul dejun. Luni, miercuri si vineri, la ora 7, cel tarziu 8, plec la plimbarea de dimineata. Este modul meu de a ma incarca cu energie pentru ziua de lucru.

In zilele de marti si joi, merg la sala de fitness pentru un antrenament aerobic si anaerobic combinat. La ora 9 citesc corespondenta atat cea personala, cat si cea profesionala si stabilesc care sunt urgentele, prioritatile, astfel incat sa modific planul initial, daca e nevoie.

De la ora 10 la ora 13, muncesc pentru un client. La ora 13 iau pauza de pranz, pana la ora 15. De la ora 15 la ora 18, muncesc pentru al doilea client.

La ora 18, plec la plimbarea de seara, modul meu de a ma relaxa dupa cele doua activitati si pentru a face fata si la a treia. Tot in acest interval, undeva, strecor si cina.

La ora 19, 19:30, pana la ora 22 muncesc pentru al treilea client. La ora 22, daca sunt urgente, le rezolv pana la ora 23, astfel incat la 23 sa pot opri activitatea.

Pauzele le-am pus special mai lungi, astfel incat, in caz de urgente majore, sa am de unde sa tai timp si sa aloc muncii.

Sunt zile in care plimbarea de dimineata nu exista, in care pauza de pranz are doar o ora si in care sar si peste plimbarea de seara. Mi-am propus insa sa nu fac prea des acest lucru, atat pentru binele meu, cat si al clientilor mei.

M-ai intrebat cum arata o zi obisnuita. Exista si zile neobisnuite, cele in care trebuie sa merg la negocieri cu clientii, la mese de afaceri, la evenimente, sau sa fac deplasari in tara si chiar in strainatate.

Deplasarile in tara sau in strainatate sunt adesea pentru munca, pentru intalniri cu clientii, atunci cand lucrurile nu pot fi stabilite prin telefon, e-mail, Internet, dar si simple invitatii din partea clientilor care ma apreciaza, de a petrece timp impreuna sau de a participa la un eveniment patronat de ei.

Ma implic si in multe proiecte sociale, proiecte care implica prezenta mea in diverse locuri. Drept urmare, o foarte mare parte din timp calatoresc.

Daca nu este un subiect prea sensibil, poti povesti cum a fost momentul in care ti-ai pierdut de tot vederea?

Mi-am pierdut vederea de tot (sper eu ca nu definitiv, astept tehnica sa mai avanseze) in 2006. Era chiar in seara de Revelion. A doua zi, m-am trezit si m-am dus sa lucrez la calculator. In momentul acela mi s-a parut ca e foarte murdar si am inceput sa il sterg. Mama mea a venit si mi-a zis sa il las, ca l-am facut lacrima. Dar mie tot cu pete mi se parea.

M-am uitat prin camera, sa vad daca am o problema cu ochii, dar totul mi se parea la locul lui. Peste 3 zile, trebuia sa merg la o intalnire cu o prietena. Am iesit din bloc si mi s-a parut ca e o mare ceata afara. Cum in astfel de conditii prefer sa nu circul pe strada singur, din cauza ca exista riscul sa fiu calcat de masini, am ales sa ma indrept spre statia de taxiuri si sa iau unul pana la destinatie. Dar in continuare eram foarte mirat de ceata de afara si de faptul ca nu zaresc chiar nimic.

La un moment dat, tot bajbaind pe drum spre statia de taxiuri, lumina mi-a disparut de tot si m-am speriat. Am incercat sa gasesc drumul mai departe, dar am esuat in mijlocul soselei. Lumina a revenit si am vazut cum eram in mijlocul soselei si am inceput sa redresez drumul. Am ajuns la taxi si m-am dus la intalnirea respectiva.

Apoi, pe zi ce trecea, ceata devenea tot mai mare, pana cand lumina a disparut de tot.

Care a fost cea mai dura experienta pe care ai trait-o din cauza faptului ca esti nevazator?

Ce intrebare pui si tu! Am atatea experiente dure, incat nici nu stiu pe care sa o aleg sa ti-o povestesc. In general, exista o categorie mare de experiente, ca sa zic asa, cele legate de discriminare. Si sa incep sa enumar:

In 2002 am fost refuzat la admiterea la facultate de mai multe centre universitare, pe motiv ca sunt orb. In 2006, tot pe motiv ca sunt orb, eram refuzat la admiterea la master.

Din 2006 pana in 2009, am fost refuzat pe la diverse interviuri de angajare, pe acelasi motiv. In ciuda faptului ca, inainte de a ma refuza, ma testau si faceam totul foarte bine. Iar refuzurile, uneori, nu erau foarte politicoase.

In 2009, cand am vrut sa imi fac un cont cu card la o banca, am fost refuzat si mi s-a cerut sa aduc curatela. La alta banca mi s-a cerut sa aduc procura, procura prin care sa cedez drepturile mele unei alte persoane care sa ma reprezinte in relatia cu banca.

In 2014, cautam o sala de fitness la care sa ma antrenez. Multe din salile de fitness din Constanta au refuzat sa lucreze cu mine, chiar daca eram dispus sa imi platesc antrenor personal, un serviciu oferit de salile de sport. Doar doua sali m-au acceptat, una foarte scumpa si una mai rezonabila, dar nu cea mai ieftina. Am ales-o pe cea mai putin scumpa, datorita conditiilor oferite.

In rest, ce sa zic, daca ma uit in jur, ar trebui sa cred ca am numai experiente nasoale, dar prefer sa cred ca am o viata frumoasa.

Zic asta pentru ca nu avem infrastructura adaptata pentru persoanele oarbe. Eu nu pot sa stiu unde e statia de autobuz, unde e trecerea de pietoni, ce culoare are semaforul, ce autobuz vine in statie, ce statie urmeaza.

La magazin nu pot sa stiu unde este un anumit raion, ce produse sunt pe raft, ce preturi au.

Aceste lucruri si altele fac o persoana nevazatoare dependenta de prezenta permanenta a unei alte persoane, persoana care sa o ajute cu deplasarea, cu cumparaturile etc.

Pe langa partea practica, intervine totusi si latura de intimitate. Imagineaza-ti cum ar fi sa te duci la magazin cu cineva, poate necunoscut, dar si cu prietenii e putin cam ciudat si sa ceri sa fii dus la raionul cu chiloti, sa ti se explice ce fel de chiloti sunt, ca sa iti poti alege chilotii pe care ii doresti. Si asta e doar un exemplu.

Pentru contra balans, afara, in Germania, cand am fost si am vrut sa-mi cumpar o camasa, a venit o persoana din partea magazinului care m-a preluat, mi-a aratat ce au, m-a si sfatuit care mi-ar veni mai bine, care mi s-ar potrivi si am putut alege foarte simplu ce imi doream.

Persoana respectiva stia si cum sa explice unei persoane oarbe ce si cum, dar cunostea si detalii despre marfa si cum si in ce fel se potriveste, astfel incat sa te poata sfatui cu ce merge, cum se potriveste, la ce anume tinuta poti sa porti un anumit lucru.

Am intrebat-o daca ea este persoana special angajata sa ajute clientii orbi si mi-a raspuns ca nu, ca acolo toti angajatii sunt instruiti cum sa ajute clientii orbi sau cu alte dizabilitati.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...