Ziare.com

Romania, o natie de traficanti de carne vie?

de Augustin Ofiteru, cercetator
Joi, 13 August 2015, ora 14:03

   

Romania, o natie de traficanti de carne vie?
Augustin Ofiteru
Daca as fi citit titlul acesta pe un blog obscur numit senzationescu.org, ar fi trecut cu siguranta neobservat. Nu mica mi-a fost mirarea sa-l aflu pe pagina prestigiosului Institut Acton, asa ca am decis sa folosesc ocazia pentru a exemplifica unde poate duce excesul de oratorie atunci cand vorbitorul esueaza sa utilizeze dramuirea corecta a realitatii, uzand statistici citite pe diagonala si aplicand principiul generalizarilor facile, o adevarata boala contagioasa a ganditorilor publici de azi.

Citeste toate textele scrise de Augustin Ofiteru pentru Ziare.com

In textul articolului se vorbeste despre o problema sensibila, grava, a carei importanta nimeni intreg la minte nu o poate nega sau trece sub tacere, nici vorba de a o minimiza.

Pentru ca pur si simplu este genul de subiect care are fir rosu cu un intreg sistem valoric ce defineste esenta profunda a unei societati. Estul Europei, nu mai este un secret pentru nimeni, reprezinta o sursa importanta de trafic de persoane. Sunt de notorietate subiecte pentru care au curs rauri de cerneala, nu mai departe de recentul revoltator caz al violului de la Vaslui, edificator cu privire la valorile impartasite in mod real de opinia publica.

Subiecte ca cele ale adoptiei ilegale, prostitutiei (inclusiv cea infantila), pornografiei, pedofiliei, atitudinea fata de abuzul indreptat impotriva femeilor, inclusiv in mediul familial, sunt indelung discutate tocmai pentru ca subiectele sunt adevarate stigmate care lovesc in insasi esenta identitatii unei natii. Problema vine atunci cand, din motive obscure, sau poate din pur teribilism jurnalistic, ajungi sa citesti despre Romania ca ar avea o cultura in care "femeile si fetele nu au, practic, drepturi", sau ca "o treime dintre romance sunt traficate".

Degeaba remarca un cititor ca formularea din raportul Departamentului de Stat era "30% din femeile traficate sunt minore", justitiarismul autoarei este pe cat de inflexibil, pe atat de hotarat in a asimila proxenetismul ca valoare definitorie a unei natii. Cu atat mai socant cu cat, in cele din urma, vorbim despre una care este predominant ordotoxa, atat la propriu, cat si la figurat.

Te face sa te intrebi daca autorul este doar ignorant sau este mai degraba rau-voitor.

Pe scurt, cineva care, sa zicem, a lipsit la orele de geografie si istorie din scoala e pus in situatia socanta sa afle despre existenta undeva, pe langa Marea Neagra, a unei tari unde "cultura" locala permite barbatilor sa isi foloseasca femeile pe post de jucarii sexuale sau obiecte generatoare de profit.

Intamplator sau nu, citind asa ceva, un oarecine, care nu are nici timp nici chef sa se documenteze care-i realitatea, va trai probabil cu impresia existentei pe aceste plaiuri a unei copii crestine a islamului radical.

Mai departe pe firul ideii, ma pot intreba cat de mult corespunde realitatii perceptia noastra, a romanilor, despre Iran, de exemplu. Impartasim aceleasi "valori" sau chiar avem, oameni fiind cu totii, valori universale general valabile? Trebuie cumva sa reevaluam cu mare atentie veridicitatea unor "realitati ale lumii in care traim", asa cum le stim din sursele comune de informatii?

Daca Romania poate fi descrisa ca patria proxenetilor, cat de credibile pot fi anatemele aruncate in capul altor natii? Unde trebuie identificata limita dintre particular si general, adevar si manipulare, argument si deductie fortata?

Nu este singurul caz de subiect in care o anumita varianta este indesata cu maiul in constiinta publicului, pana la punctul trezirii unor voci interne, care vin sa confirme cu manie auto-destructuranta caracterul general valabil al unor aberatii comportamentale. Discriminarea minoritatilor, holocaustul romanesc, copiii institutionalizati, in toate aceste subiecte si cate altele, se prefera o abordare generalizatoare, sfarsita evident cu o eticheta scuipata pe fruntea unui intreg popor.

Realitatea paleste in fata presiunii mediatice a autorilor in cautare de titluri tari, impotriva carora nu am nimic, dupa cum se poate observa, atata timp cat sunt sustinute de o minima decenta in interpretarea corecta a datelor (daca se poate fara a recurge exclusiv la statistica, o alta fixatie numerica la fel de nociva).

Mi-e teama ca, de multe ori, in astfel de cazuri, este vorba despre un pagubos betesug al fracturii logice, daca nu cumva mai degraba o infama tehnica manipulatorie desprinsa din tatanile "ferestrei Overton".

Pentru cei care se vor simti indreptatiti sa-si lase vena nationalista sa se umfle la citirea acestor randuri, am un singur comentariu: acest articol nu este despre demnitatea nationala, care poate fi pe buna dreptate lezata de astfel de afirmatii, cum s-a mai intamplat.

Propun ca in loc sa ne indignam romaneste sa discutam despre implicatiile profunde, cum ar fi aceea a modului cum se induc si se gonfleaza in spatiul public abordari pompieristice despre subiecte legitime. Si cum de aici pana la abandonarea subiectului in sine si scufundarea lui in bulbuci retorici este doar un pas.

Iar aici, draga cititorule, ajungem la subiectul care ma framanta. Cat de departe este perceptia comun acceptata (despre orice subiect la ordinea zilei de pe agenda globala) de realitatea efectiva, atunci cand cei mai multi dintre consumatorii de presa se asteapta sa gaseasca in paginile unei publicatii solutii prefabricate si raspunsuri semipreparate, iar nu teme de meditatie ori puncte de initiere ale propriului efort de intelegere.

Exista cumva o morisca a marotelor folosite drept cal de bataie, pentru a induce senzatii si perceptii gresite? Este in spate doar excesul individual sau o tendinta bine definita, aceea de a modula perceptia publica intr-o directie sau alta? Si daca da, qui prodest?

Aceasta simpla intrebare pusa oricarui subiect abordat cu surle si trambite poate fi remediul cel mai simplu impotriva exagerarilor si incercarilor de manipulare a agendei publice.

Un subiect lung si incalcit! De aceea, ma rezum acum la a observa ca de boala senzationalului nu scapa, se vede, nici macar segmentul de publicatii identificat drept "presa de calitate", nici chiar presa de nisa, care abordeaza de obicei subiecte de interes dintr-o perspectiva mult mai elaborata si mai aplecata spre analiza, spre dialectica, spre gasirea de perspective care sa nu sufere de miopia patimii si de hipermetropia etichetelor.

Pe buna dreptate, presa este a patra putere in orice societate care are vreo minima ambitie de corectitudine (si nu vorbesc aici de corectitudinea politica, cea care, din punctul meu de vedere, este exact opusul intereselor legitime ale individului).

Ce ne facem atunci cand, in goana lumii moderne, in falcile malaxorului intra la gramada, spre perfecta omogenizare, toate cele posibile si imposibile, pentru ca rezultatul sa fie un soi de afis electoral disproportionat, cu un titlu sintetic gata de pastrat pe post de concluzie?

Tocmai pentru ca articolul de fata nu este un rechizitoriu, ci o sincera uimire, daca afirmatiile amintite reprezinta pozitia oficiala a redactiei respective, imi permit sa spun ca registrul de interpretare poate pleaca de la simpla si sfanta ignoranta generalizatoare, dar netamaduitoare si poate merge pana la ticalosie asumata.

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre imagine Romania trafic persoane Romania
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 8779 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
9 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Confuzie intre natiune si justitie

Nu natiunea e vinovata pentru traficul de carne vie , pentru crimele ,jafurile si abuzurile ce se petrec , ci justitia care nu isi face datoria.

 

gresit , media scrisa si televiziunile sunt vinovate

pentru depravarea morala promovata la cote maxime timp de 25 de ani , sunteti intr-o tara unde becali si cruduta sunt simboluri , simboluri incoronate si slavite de catre presa .

indubitabil ca presa este in mare masura

"autorul (i)moral" al catastrofalei scari de (non)valori propagate cu tenacitate prin toate mijloacele. Scoala, familia si uneori insasi biserica isi aduc deseori pretiosul aport la mutilarea morala a multor romani. Pare poate, paradoxal, dar, daca ne gandim bine vedem ca nu e.

Spicuiesc din articololul domnului Ofiteru :
- "te intrebi daca autorul este doar ignorant sau este mai degraba rau-voitor" - eu cred ca este vorba de rea-vointa sau de o inconstienta dorinta de a iesi in evidenta, deasupra, anuland tot ce ii sta in jur. "Vedeti-ma lume, eu nu sunt ca tot ce e in jurul meu ! Eu sunt altfel, deasupra pentru ca restul e mult mai jos !" - cam asta e mesajul de dincolo de articolele respective.

- "
Exista cumva o morisca a marotelor folosite drept cal de bataie, pentru a induce senzatii si perceptii gresite? Este in spate doar excesul individual sau o tendinta bine definita, aceea de a modula perceptia publica intr-o directie sau alta? Si daca da, qui prodest ?" Eu cred ca exista, domnule Ofiteru. La ce foloseste scrie clar in manualul lui Beria (lectii de stapanire a popoarelor supuse in care firul principal este distrugerea sentimentelor identitare si a posibilelor legaturi intre oameni : valori, credinta, familie). Excesul individual este, dupa mine, numai o consecinta a acestei politici.
In alti termeni si cu alta amploare acest lucru se intampla si in tari precum Franta. Dar asta e un subiect prea amplu pentru simple postari la un articol vizand Romania noastra.

Imi place sa cred ca e vorba numai de un noroi trecator care acopera imaginea tarii si ca odata spalat vom constata cu bucurie ca sub acea mocirla au crescut nestiuti muguri proaspeti, frumosi care vor da roade.

si, in continuare, un argument lingvistic :

Ati remarcat, domnule Ofiteru, ca termenul de "comunitate" tinde din ce in ce mai mult sa inlocuiasca pe cel de "popor" ? Ce va spun, dumneavoastra, comparandu-le incarcatura semantica si cea emotionala, sintagmele "comunitatea romanilor/romaneasca" - "poporul roman" ?

In diferitele editii de dictionar gasim evolutia termenului de la :
- "comunitate f. 1. societate de mai multe persoane, trăind impreună sub anumite regule: comunitate religioasă; 2. starea de ceea ce-i comun: comunitate de interese, de idei; 3. Jur. societate de bunuri intre soți." - Seineanu, 1929

- "COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune in comun. V. unitate. Comunitate de vederi. Comunitate de limbă. Totalitatea celor care trăiesc impreună, avind ace­leași obiceiuri, norme de viață etc.; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. V. colectivitate, societate, obște. In comunitatea gentilică sau sătească, intemeiată pe proprietatea comună asupra pămin­tului, cu care, sau cu ale cărei rămășițe foarte vizibile iși fac intrarea in istorie toate popoarele civilizate, repartiția relativ egală a produselor este ceva de la sine ințeles. ENGELS,172". DLRLC (1955-1957)

- "COMUNITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credințe, obiceiuri, norme de viață comune; colectivitate, societate. ◊ totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, avand relații reciproce".
MDN '00 (2000)
- "COMUNITÁTE ~ăți f. 1) Caracter comun. ~ de limbă. ~ de interese. 2) Grup social ai cărui membri trăiesc impreună sau posedă bunuri materiale, au interese comune; colectivitate. 3) Totalitate de persoane care trăiesc in aceeași localitate. 4) Ansamblu de state, unite prin interese economice, politice și culturale comune". NODEX (2002)
pana la cel mai actual :

- "COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune in comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc." DEX 2009.

Cat de des mai auzim in media sau mai citim in presa sintagma "poporul roman" ? Ce ce oare ? Poate ca TOCMAI pentru incarcatura ei semantica si emotionala trimite spre ideea de "natiune", "neam", unitate, spre memoria trecutului comun, spre modele.

Dumneavoastra ce credeti, domnule Oraseanu ? Va deveni oare sintagma "poporul roman" incorecta politic ?

Cred

că suntem sub un asalt total care vizează destructurarea valorii individualității, sub orice formă s-ar manifesta. Dacă ne uităm cu atenție incepe deja să fie rostit cu precauție "roman", nu cumva sintagma in care e rostit să se asocieze cu vreun extremism sau "percepția" să nu fie negativă. Deocamdată procesul se derulează subliminal. Există o rețetă verificată: diluare, sinonimizare, asociere negativă, incriminare etc. Nu intamplător insă "nație" va avea oricand o conotație mai adancă decat popor. Și mai cred că oricat de mult s-ar rescrie reflexele, procesul este oricand reversibil cat timp nu ne pierdem spiritualitatea.

Draga autorule

Desigur ca d-ta cunosti si ti-ai format o parere stabila despre cele de mai sus, despre perceptia "realitatii", subiectivism dar si despre asa-zisul "senzational". Percepem lucrurile functie de varsta, educatie, cultura dar si de neputintele fiecaruia. Articol elegant!

 

Din fericire

nimeni nu poate prosti pe toată lumea și tot timpul. Totuși, democrația implică mereu un risc numeric,acela ca jumătate plus unul dintre cetățeni să fie intr-un anumit moment, din varii motive, așa cum spuneți, in incapacitatea de a vedea realitatea in mod corect. Demontarea contra-realității are in consecință o funcție socială mai importantă decat ne putem imagina uneori. Mulțumesc!

Dle Ofiteru,aveti perfecta dreptate!

Imaginea tarii este bombardata cu "informatii si comentarii"negative si nejustificate!
Sursele denigrarii Romaniei sunt multiple incepand cu romanii insisi:
-cei din tara se vaicaresc deseori exagerat!
Pana nu de mult stateau cu mana intinsa la cei ce veneau de "afara"crezand ca acolo se sta in fotoliu,iar banii curg la robinet!
-cei din strainatate,in special cei plecati de cateva decenii ,isi defaimeaza tara de origine,despre care au ramas cu imaginea comunista!
Nu am intalnit nici un popor sa-si defaimeze tara ca romanii insisi!
-mass media occidentale sunt amatoare de imagini cat mai negative despre alte tari si amplifica orice susrsa defaimatoare din mass media ,in cazul in speta din Romania!
Mijloacele de informare romanesti exceleaza prin deformarea realitatilor nationale,scotand in relief exclusiv ce este negativ!
Filmele romanesti sunt "apreciate"pentru teme si imagini grotesti despre societatea romaneasca!
-inceputul deformarii in sens negativ a imaginii Romaniei a fost declansat de Iliescu,in goana dupa simpatia occidentala ,cand a deslantuit propaganda copiilor cu sida(de fapt imbolnaviti de sangele infectat importat din Germania).
A trebuit sa treaca doua decenii pentru ca aceste imagini sa fie sterse din memoria publica!
Cele mai multe denigrari despre Romania provin din mass media romanesti si chiar de la romani!
Am intrebat o "prietena"americana de ce denigreaza tara din care a plecat!
Surprinzator de cinstita mi-a dat o explicatie freudiana:"vorbesc prost de Romania ca sa ma auto-conving ce bine o duc in America"!!!
Este in natura umana interesul pentru stiri rele...din alta parte!
Imaginati-va un ziar care anunta ca zborul Paris-Bucuresti s-a desfasurat excent,avionul aterizand fara incidente la Otopeni!Nimeni nu citeste anuntul!
Dar daca stirea anunta un accident pe pista,majoritatea cititorilor se vor repezi s-o citeasca!
Realitatea romanesca,desi departe de a fi perfecta,este mai buna decat redarea ei de catre mass media,sau colportata de eternii mitici!!
Am primit la Bucuresti prieteni americani care au fost surprinsi de ce au constatat!
Unii au recunoscut ca se asteptau la o tara din lumea a 3-a,gen african!
Am calatorit mult si pot spune ca nu am vazut nicio prostituata romanca!
Prin Madrid,Paris,Atena etc.trotuoarele sunt pline de rusoaice si ucrainence,iar pe strazile bucurestene nu misuna cohortele de "fetite"ca in Amsterdam sau Pigalle!Teo

 

si mie, Te-o, mi s-a spus, nu o data :

"n-am vazut niciun popor care sa se auto-deteste precum romanii".

Cu ani in urma era anuntata pe un post tv francez transmiterea unui documentar despre "cel mai mare bordel in aer liber" situat undeva, la granita dintre Cehia si Germania. Era un documentar la care se muncise mult si pe care, fiind anuntat din vreme, publicul il astepta. In momentul in care transmisia trebuia sa inceapa pe ecran a fost afisat un text care explica anularea transmiterii in urma protestului ambasadei cehe pentru ca documentarul ar fi nociv pentru imaginea Republicii Cehe.
Noi, nu numai ca nu ne aparam prin institutiile statului, dar avem un adevarat gust al auto-denigrarii.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor