Romania si optiunea conservatoare

Autor: Augustin Ofiteru - cercetator
Vineri, 25 Decembrie 2015, ora 16:38
5890 citiri

O parte importanta a unei doctrine politice, pe langa aspectele economice, sociale si de guvernare, include atitudinea fata de religie.

Ca modernismul acesta turbat lucreaza cu sau impotriva acestui aspect, ca dumneavoastra insiva considerati ca avem sau nu nevoie de credinta, sau vedeti un conflict intre cunoasterea intuitiva si cea rationala, nu are relevanta in viata cetatii decat pentru ceea va urma.

Pentru trecut, in cele din urma, spatiul largit a ceea ce numim civilizatie iudeo-crestina, fermentul si liantul realitatii pe care o traim azi, a fost modelat si guvernat oricum de credintele sau necredintele pe care le-am avut, din zorii timpurilor si pana aci, unde suntem acum.

Ca in fapt un procent covarsitor dintre conflictele pe care credem ca le avem unii cu altii, ca oameni, natii, rase sau credinte sunt, la o privire mai atenta, conflicte iscusit alimentate de niste minti plasate, aleator sau nu, in varful unor piramide decizionale si care prin regula jocului urmaresc niste scopuri precise poti constata cu usurinta daca privesti lumea ca pe un loc unde existam laolalta, cu aceleasi aspiratii umane primordiale, dar din nefericire niciodata cu aceleasi mijloace de a le face realitate.

Revenind la noi si la optiunile noastre ca popor de acum inainte, acestea nu pot decurge firesc decat din ceea ce am trait si din ceea ce ne-a modelat pana acum. Transfuzii de caracter, morala si esenta umana nu se pot face si de regula astfel de experimente se termina mai rau decat au inceput.

Oriunde apar inevitabilii "destepti", care nu numai ca stiu cum se face, dar trebuie musai sa devina regula pentru toata lumea respectiva lor abordare, istoria ne mai trage cate o palma si ne pune sa ne adunam mortii de prin transee.

Cu un ochi pe trecut si unul pe viitorul de peste ceva timp, nu cel de maine, vorbind de noi, de poporul acesta, avem evident mai multe optiuni doctrinare din incinta democratiei (cel mai bun sistem dintre toate sistemele proaste cunoscute/inventate pana acum).

Nu-i niciun secret ca, asa cum vad eu lumea acum, optiunea optima ar putea fi intersectia dintre conservatorism si libertarianism moderat, implicand un stat minimal si un accent mare pe initiativa si auto-guvernarea comunitatilor locale.

Un stat degrevat de puhoiul de sarcini inutile cu care s-a auto-indrituit, ele insele sursa a coruptiei si intruziunilor de tot felul in viata privata, deci un stat minimal, dublat de un individ responsabil de propria viata si solidar prin forta moralei si a constiintei propriului rol in Agora, pot impreuna rezolva un puhoi de probleme aparent inextricabile.

In definitiv modelul economic al Scolii Austriece nu a fost niciodata cu adevarat aplicat in practica, iar modelul de tip eclesiastic de alegere si reprezentare ar putea fi, conceptual vorbind, o varianta democratica de implicare reala (cu putina atentie vom oberva ca a functionat inclusiv la nasterea unor mari natiuni).

Eficienta statului bazat pe democratie liberala arata o scadere dramatica a eficientei rezolvarii problemelor reale ale cetatenilor, in paralel cu cresterea exorbitanta a cheltuielilor de intretinere.

Ca socialismul nu functioneaza, fiind contrar logicii celei mai simple, legate de motivatiile sociale ale procesului de creare a bunastarii, o arata un sir nesfarsit de exemple.

Ce e al lor e pus deoparte, socialisti stau insa excelent la capitolul manipulare si intoarcere pe dos a notiunilor si perceptiilor. De aceea, poate fi uneori dificil sa verifici incadrarea pe care politicienii si-o asuma, pentru ca numele partidului nu face doi bani daca ideile sale sunt din alta sfera, ori consecventa aplicarii lor penduleaza precum o girueta.

Problema este ca si modelul supranumit de dreapta a fost, la randul sau, in ultimii cincizeci de ani, deturnat spre un etatism de tip monopolist si spre un mediu economic favorabil mereu corporatiilor, in dauna micului intreprinzator. In fond, n-a fost decat o transformare la fata a socialismului intr-un etatism monopolist, perfect ilustrat de democratiile liberale cu puternice tente colectiviste sau de statele puternice, autoritare, care ajung in cele din urma sa isi protejeze cetatenii de ei insisi, uzand propaganda diverselor amenintari reale sau inventate pentru a-si gonfla aparatele de forta.

Nimic din ceea ce se departeaza prea mult de individ si de libertatile sale fundamentale (nu de gogorite insirate pe post de drepturi) nu poate fi insa o cale care sa respecte cu adevarat demnitatea umana. Cu cat ne avantam mai tare spre modele inca neverificate, cu atat vom constata, unii cu amaraciune, ca totul pe lumea asta are un pret. Si ca firea lucrurilor ne arata ca bunastarea (confortul lumii moderniste) va deveni un instrument de auto-mutilare daca nu ne vom putea pastra vii spiritualitatea si caracterul.

Conservatorismul autentic este singura scoala de gandire politica ce nu se incorseteaza cu nevoia ca propriile adevaruri sa fie adevarurile universale. Este la baza un model de bun simt care respecta valorile celorlalti fara sa trebuiasca sa renunte la cele proprii. Un model incompatibil cu scopurile declarate ale civilizarii globale prin export de democratie.

Oricat de nobila ar parea la prima vedere, propunerea in sine denota o doza nepermis de mare de aroganta pentru a mai fi loc si de firesc in acest demers. Cum dragoste cu forta nu se poate, nici civilizatie cu forta nu se poate. Explicatia este intuitiva, nu merge pentru ca transplantul de modele sociale vine la pachet cu un fenomen absolut natural de rejectie a grefei.

Civilizatiile nu sunt corpuri de operat, ci sisteme valorice de armonizat. Iar asta se face cu iscusinta, cu empatie si mai ales cu rabdare. Graba pe acest taram, precum si tintele cantitative, desprinse din contextul conceptual, nu pot crea decat mutanti.

Pe de alta parte, libertarianismul este un mod relativ simplu pentru ca fraiele guvernarii sa nu fie lasate complet la indemana unei himere numita stat (in fapt un corp bine definit de persoane in carne si oase, numite politicieni, impreuna cu influentele lor mai mult sau mai putin subterane), pana la punctul in care individul devine un simplu pion in jocul social (cu tot cu impresia libertatii intacta).

Obsesia etatista, devenita atat de la moda acum incat a devenit un imperativ globalist uneori ultimativ, o optiune din ce in ce mai ineficienta, este din ce in ce mai afectata de mania controlului libertatilor personale in numele acelui frumos denumit "bine comun", motivatia permanenta a oricarei revolutii, de altfel.

Romania de acum nu are definita formal o doctrina conservatoare adecvata timpurilor pe care le traim. Iar daca o are, ramane la nivel de declaratie de intentie. Ea exista insa acolo, a fost purtata prin veacuri in oameni si in valorile comune impartasite si salasluieste, ca text, de asemenea, in mii de penite.

Scurt-circuitul celor 45 de ani de comunism ne-a lasat descoperiti la capitolul maturarii unui curent inchegat in aceasta directie, desi Romania are atat de multi oameni ce stiu si ar putea sa agrege o astfel de directie reprezentata politic.

De ce? Pentru ca pur si simplu istoria noastra moderna nu ne-a lasat prea multe modele pe acest subiect, iar ce ne-a lasat trebuie de multe ori filtrat de directiile sale, uneori gresite, care s-au sfarsit urat.

Iar regula de aur a conservatorismului, oricat ar perora unii despre contrariu, este ca nu are axiome economico-sociale si politice, ci are stiluri de abordare similare, care in mod obligatoriu se cumpanesc dupa regulile spatiului particular in care sunt aplicate.

Conservatorismul nu se importa. Se poate inspira din experientele altor reguli locale, dar nu poate fi copiat, nu poate fi mutat de ici-colo cu vaporul si descarcat cu macaraua. E usor altfel sa ajungi la struto-camile, unde mai pui ca aceasta doctrina a firescului, a traditiei, a moralei si a pasilor mici si precauti sufera deja si prin alte locuri de drogul globalismului, predicat de cei ce nu pot sa inteleaga ca oamenii au un drept fundamental la liberul arbitru, nu unul inventat de constitutiile noastre scrise, ci unul cu care ne-a inzestrat insasi Divinitatea. E cel mai pretios dintre darurile primite, pe langa cel al unei minti capabile sa rationeze despre notiuni abstracte.

Din multele de spus, as mai zice ca, daca vreun nefericit isi inchipuie ca poate construi un curent doctrinar conservator roman ignorand doua mii de ani de civilizatie ortodoxa (nu am spus crestina, am spus ortodoxa), se insala amarnic.

Spatiul acela inca foarte rarefiat al conservatorismului romanesc (usor de ocupat de oricine se grabeste sa isi puna tidula cu stampila pe fruntea prea incretita de cele cateva lecturi monocolore si de cele cateva frici standard) trebuie sa se fereasca de ocupantii grabiti, de auto-intitulatii civilizatori, de cavalerii pe cai albi, salvatori ai nostri de noi insine, dar mai ales de cei a caror intelegere se sfarseste trist si abrupt acolo unde nu mai exista liste de completat, retete de copiat, conflicte artificiale de intretinut si istorii de rescris.

In definitiv, Romania nu a avut niciodata suficient ragaz sa-si atinga adevaratul potential creator in plan politic. O vom face, daca nu ne vom arata prea grabiti sa trecem de la modernism la post-modernism printr-o repriza destructuranta, scrasnita ca o lama de buldozer pe ce a mai ramas intact din spiritul nostru.

Mai avem mult de muncit pana sa ne regasim in spatiul public asa cum suntem in intimitatea noastra, ca oameni. Iar cand vacarmul magazionerilor adevarului vi se pare prea mare, amintiti-va ca nimeni nu va poate convinge cu adevarat decat de ceva ce stiati deja!

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Primele zboruri din spaţiul Schengen care vor ateriza duminică pe aeroportul Henri Coandă vor fi cele care vin de la Paris, Viena, Hamburg, Roma, Zurich, Munchen, Amsterdam şi Geneva,...
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Schema de plafonare și compensare la gaze și energie electrică se prelungește încă un an, urmând ca din aprilie 2025 să se revină treptat, timp de un an, la piața liberă, potrivit unei...
#doctrina politica Romania, #conservatorism Romania, #democratie Romania , #romani