Romanii cumpara mai mult imagine decat utilitate Interviu

In ultimii 23 de ani, in viata romanilor au intervenit o sumedenie de schimbari. Unele s-au produs abrupt, altele mai lent. In ceea ce priveste obiceiurile de consum in Romania, acestea sunt intr-o continua schimbare.

Antropologul Vintila Mihailescu a vorbit, pentru Ziare.com, despre obiceiurile de consum ale romanilor, cum s-au modificat acestea din perioada comunista si pana acum, despre "rosia romanesca" si painea romanului cea de toate zilele, precum si despre ce inseamna de fapt sintagma "produs traditional" pentru consumatorul roman.

Care era imaginea produselor romanesti in perioada comunismului?

In lipsa oricarei forme de publicitate si chiar de comunicare, pe de o parte, si de concurenta, pe de alta parte, este greu de spus ca in timpul comunismului ar fi existat o imagine a produselor. A existat doar o reputatie folclorica a unor produse iar aceasta era legata mai mult de rezistenta si, uneori, de un "look" vag occidental, ca in cazul tenisilor de Dragasani.

Celalalt element de reputatie era cel al produselor zise "pentru export", ca in cazul pantofilor de la Guban, de pilda. "Optiunea" se rezuma la faci rost sau nu faci rost, cea mai faimoasa exceptie fiind aceea a tigarilor Carpati de Sfintu Gheorghe, vandute permanent "la concurenta" cu cele de Tirgu Jiu etc. Apoi, in anii '80, se poate spune ca produsele de pe piata se imparteau in doua categorii: avem si n-avem...

Ce s-a intamplat imediat dupa Revolutie cu perceptia consumatorilor din Romania asupra produselor? Cum s-a schimbat atitudinea romanilor fata de produsele romanesti si cele straine din '90 pana in 2013?

Dupa deceniul final de penurie al comunismului, cererea a depasit multa vreme oferta, intreaga populatie fiind cuprinsa de un soi de bulimie compensatorie a consumului de dragul consumului, din placerea de a avea acces la "fructul interzis" al produselor occidentale sau cu infatisare occidentala.

Intr-un fel, se cumpara mai mult imagine decat utilitate, inversandu-se astfel cu 180 de grade paternul comunist al consumului. A trebuit sa se ajunga la o saturatie - inca nu deplina - pentru ca romanii sa inceapa sa se intrebe ce si de ce cumpara, sa devina selectivi si, treptat, critici.

In cazul alimentelor, semnalul unei schimbari de optica a fost marcat de "rosia romaneasca"; doar ca intre timp nu mai exista rosii romanesti...

"Rosia romaneasca" a fost prima reactie de gust la uniformitatea gusturilor din supermarket-uri, de care romanii incepeau sa devina constienti. Au urmat apoi fricile alimentare (E-urile, gripa aviara, boala vacii nebune, antibioticile etc.), toate acestea facandu-i pe cumparatori mult mai circumspecti si astfel mai constienti de calitatea produselor cumparate.

Ce inseamna un produs traditional pentru consumatorul roman?

Daca primul deceniu dupa caderea comunismului a fost marcat de visul gusturilor occidentale (necunoscute dar intens fabulate in comunism), incepand de pe la mijlocul celui de-al doilea deceniu a aparut si s-a dezvoltat rapid o nostalgie, la fel de imaginara, a gusturilor locale, nu atat "romanesti", cat domestice, ca la mama acasa, ca altadata, ca la tara, pe scurt, de la "producator" si nu din fabrica - tot atatea "garantii" ale unor produse "autentice".

Toate acestea au fost apoi acreditate in perceptia cumparatorilor ca "produse traditionale", aici intrand la gramada produse clasice, de la telemea si branza de burduf la toba si caltabos, retete pierdute si inventii recente. S-au inmultit apoi rapid targurile, care marketizau si vindeau "traditiile".

Industria alimentara si unele lanturi de desfacere au preluat si ele aceasta piata de nisa, lansand serii de "produse traditionale", cu publicitatea aferenta. Pe de alta parte, succesul fiind considerabil si rapid iar legislatia si controlul in acest domeniu fiind inca vagi, au aparut rapid si fake-urile sau de-a dreptul inselatoriile, brinza de supermarket fiind vinduta, de pilda, ca produs autentic din Marginimea Sibiului la tirgurile de profil.

Ca si produsele occidentale dupa 1990, produsele traditionale au la randul lor o componenta afectiva si compensatorie majora, fiind o alternativa la monotonia gusturilor industriale, dar si un semn de distinctie pentru consumatorii lor. Pe de alta parte, avantul produselor traditionale are si meritul incontestabil de a trezi interesul si de a readuce pe piata o bucatarie locala si nationala uitate si neglijate, oferta in acest domeniu fiind inca surprinzator de saraca (restaurantele cu specific romanesc, de pilda, se afla undeva pe locul zece in topul restaurantelor "etnice" din Bucuresti).

Cat de informati sunt consumatorii romani in ceea ce priveste alimentele pe care le cumpara?

Nu atat lipsa de informatii este problema, cat lipsa unor criterii stabile de evaluare si a unor competente exersate, multi cumparatori osciland in selectivitatea lor dupa ultima stire din domeniu aflata cu o zi inainte din media.

Cat de importanta este prezenta painii pe masa romanului?

Este suficient sa ne gandim ca in orice restaurant din Romania ti se aduce la masa intai piinea, in timp ce in alte tari trebuie sa o comanzi in mod special sau ca la magazinele satesti care vand pe datorie, painea se vinde in continuare, fara restrictii, si railor platnici...

Unde se plaseaza mancarea fast-food in preferintele romanului secolului XXI?

Ca in toate tarile europene, restaurantele fast-food au marcat gustul tinerilor iar gustul format in copilarie dureaza. Pe locul intii in topul preferintelor culinare curente in Bucuresti se afla astfel...cartofii prajiti de tip fast-food, concurati doar de pizza. Pentru "ocazii", de la sarbatori la iesirile la iarba verde, gusturile raman insa extrem de conservatoare...

Ce curente aleg romanii sa urmeze din punct de vedere alimentar si de ce? Ce ii influenteaza, de exemplu, sa aleaga sa devina vegetarieni sau vegani? Vorbim aici despre o nevoie interioara izvorata din fiecare individ in parte sau este vorba mai mult despre o influenta venita prin mass-media din Occident?

"Curentele alimentare" la care va referiti nu sunt atat o optiune de gust, o chestiune de "papile", cat una de ideologie, de viziuni globale, care circula in lumea globalizata la care avem acum acces cu totii. Ele nu provin deci doar din Occident, chiar daca acesta ramane sursa principala de informatie - si de inspiratie.

Din momentul in care cineva ajunge sa "creada", sa impartaseasca o anumita viziune sau anumite valori ale vietii, va urma si preceptele alimentare corespunzatoare sau le va adapta la versiunea sa de "viziune". Alternativa imitatie externa sau nevoie interna este deci o falsa problema...

Nicușor Dan susține că PSD se delimitează de Cîrstoiu: ”Nu știu dacă se va apropia de Piedone”

Edilul general, Nicuşor Dan, afirmă că PSD începe să se delimiteze de Cătălin Cîrstoiu, candidatul coaliţiei la Primăria Capitalei, şi susţine că acest lucru corespunde cu orientarea...

UDMR propune "Ziua de Curăţenie Naţională". Când ar avea loc noua inițiativă dedicată protecției mediului

A treia zi de sâmbătă din luna septembrie ar putea deveni „Ziua de Curăţenie Naţională”, potrivit unui proiect de lege al UDMR depus la Parlament, având ca scop principal creşterea...