Semnal de alarma! Romanii, tot mai afectati de boli psihice Interviu

Romanii sunt pe locul al doilea in topul europenilor afectati de drepresie, afectiune tot mai raspandita. Numarul somerilor care sufera tulburari psihice s-a dublat in ultimul an, mai ales in grupa de varsta 40 - 50 de ani.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, mediul primar psihiatru Simona Trifu, lector la UMF Bucuresti, pune aceasta situatie pe agresiunea la care este supus psihicul romanilor intr-o societate in tranzitie in toate sensurile posibile: "Modelele culturale nu s-au adaptat cu aceeasi rapiditate cu care s-a schimbat societatea".

Dr. Simona Trifu atrage atentia ca exista multe depresii mascate, care evolueaza cu nervozitate si chiar cu simptome surprinzatoare, de exemplu dureri inexplicabile. Netratate ele se pot complica in afectiuni foarte grave.

Depresia este o suferinta raspandita in cazul copiilor si dr. Trifu a explicat pentru Ziare.com la ce trebuie sa fie foarte atenti parintii.

Exista o incidenta sporita a bolilor psihice in Romania in ultima vreme?

In ultima vreme constatam o incidenta mai mare a bolilor psihice, din spectrul afectiv, depresiv, al anxietatii. Potrivit statisticilor, suntem pe locul 2 in Europa, dupa Estonia. Sunt inregistrate 1.403 cazuri la suta de mii de locuitori. Dar este vorba numai despre cazurile diagnosticate de psihiatru. Nu sunt luate in calcul nici cele nedescoperite, nici cele diagnosticate in alte retele, de exemplu la medicul de familie.

De ce ne aflam la varful clasamentului?

Este o agresiune asupra psihicului venita dintr-o societate tranzienta in toate sensurile posibile. Traim multiple schimbari care destabilizeaza financiar si emotional. Asistam la o schimbare semnificativa a modelelor culturale. Am pornit de la un model patriarhal in care capul familiei avea obligatia de a asigura venitul, bunastarea, securitatea acesteia. Acest model a fost semnificativ perturbat. Modelele culturale nu s-au adaptat cu aceeasi rapiditate cu care s-a schimbat societatea.

Ceea ce creste la inceput este nivelul de neliniste, de insecuritate sociala. Mecanismele puse in joc sunt de dinamizare, hiperactivitate: sa caut, sa intreb, incerc si colo, si colo, unde e mai bine, sub presiune. Sunt mecanisme de aparare.

Dupa ce iei deciziile, incepi sa te indoiesti, intervin mecanisme adaptative motivationale proprii, sa te convingi ca alegerea a fost totusi buna. Este o etapa insotita de multa anxietate, nervozitate, irascibilitate, scaderea tolerantei la frustrare si scadea capacitatii de a alege intre alternative viabile.

Deci depresia nu este doar ceea ce crede in general lumea, adica o mare si iremediabila tristete.

Da, sunt multe situatii clinice in care depresia evolueaza sub aceasta forma, cea iritabila, si e mai greu de recunoscut. Depresia care evolueaza cu retragere, lentoare, este mai usor de recunoscut. Dar depresia mascata, care se manifesta prin frustrare, iritabilitate si nervozitate, este greu de diagnosticat. Este perioada in care ii acuzi pe cei din jur pentru decizii, pentru situatiile de viata.

Exista si depresii care se ascund sub forma somatica: constipatie, tulburari de mictiune, de ciclu menstrual, ameteli, dureri de cap, osoase, senzatie de greata. Sunt dureri care isi misca sediul, au intensitate variabila.

Deci se poate intampla sa luam drept dureri reumatice, sa zicem, simptomele unei depresii?

Da, se poate. Atunci cand durerile nu cedeaza decat la medicatia psihiatrica, ele sunt dureri psihogene si pot fi simptome ale depresiei.

In mai toate sondajele de opinie grija locului de munca este pe primul loc in topul grijilor. Luand-o invers, pierderea lui, somajul este o cauza importanta a acestei incidente sporite a depresiei?

Da. In ianuarie rata somajului era de 7,3 %, iar 39% dintre someri au fost diagnosticati cu un episod depresiv de diferite intensitati. Numarul somerilor care sufera tulburari psihice s-a dublat in ultimul an. Mai ales in grupa de varsta 40 - 50 de ani. E o varsta critica in raport cu posibilitatile existente pe piata muncii. Imi si povestea o doamna zielele trecute: daca ma duceam la interviu si spuneam ca am 39, nu 40 de ani, suna altfel.

Vorbim in general despre oameni care au vechime in munca de 17 - 20 de ani, cand posibilitatile de recalificare se ingusteaza. Mai afectati sunt cei cu studii medii. Odata cu cresterea nivelului de instructie, oamenii au un contact mai bun cu ei insisi si reusesc sa isi evalueze mai bine trairile.

Incapacitatea de a sustine financiar familia, devine incapacitate de sustinere emotionala si de aici un sentiment de inutilitate, de devalorizare.

Exista si categoria speciala a tinerilor care fac studii foarte serioase, isi creeaza un sentiment al valorii personale, dar nu isi gasesc loc pe piata muncii, uneori tocmai pentru ca sunt supracalificati. Reactia la acest factor de stres are trasaturile depresiei. Unii aleg sa emigreze, ceea ce adauga drama dezradacinarii si de aici intram in zona tulburarilor emotionale consecutive.

Sunt oamenii la fel de atenti cu simptomele psihice, asa cum sunt cu simptomele altor boli? Vin sa se trateze sau se tem de stigmatul social de "nebun", usor pus in societatea romaneasca pentru cei care au in antecedenteele medicale un diagnostic psihiatric?

Daca ne referim strict la aria depresiei, este o imbunatatire. Fuga de psihiatru a ramas la fel de mare insa in cazul afectiunilor majore. Pentru depresie s-a mai redus stigmatul social. Un episod depresiv de intensitate medie poate fi absorbit in plan social. Eticheta, stigmatul exista, intr-adevar, din nefericire, dar mai mult in privinta bolilor grave.

Dar trebuie multa atentie, pentru ca depresii netratate se pot complica cu simptomatologie psihotica si ajungem sa discutam despre altceva. Un episod depresiv, indiferent de intensitate, daca e diagnosticat si tratat corespunzator se vindeca integral. Vulnerabilitatea ramane, desigur, dar se poate trai cu ea, daca este corect gestionata. Treci printr-o depresie ca printr-un doliu.

Iesirea din mediul profesional, sa zicem printr-o pensionare anticipata, diminueaza aceasta vulnerabilitate?

Nicidecum. Dimpotriva, pensionarea este o renuntare simbolica la lupta. Ceea ce conteaza nu este diagnosticul, existenta unui episod depresiv, ci functionalitatea sociala a omului. Pe aceasta trebuie sa o urmareasca angajatorul.

In marile orase mai ales se manifesta o iritabilitate, chiar o agresivitate foarte mare, in trafic, pe strada, in magazine. Sunt si acestea derapaje psihiatrice?

E greu de pus un diagnostic psihiatric general. Dar, intr-adevar, agresivitatea aceasta exista si semnalul de alarma trebuie tras. Asistam la schimbari de personalitate in sensul durabil, la nivel colectiv, in care se reduce rezistenta la frustrare si oamenii scurtcircuiteaza nivelul gandirii: imi vine, fac! De la pulsiune se trece direct la actiune, fara a mai fi inserata gandirea, frana motivationala, a vointei.

Oamenii sunt mai putin dispusi sa lupte cu frustrarea, sa puna in joc conduite de amanare, de reprimare. Acesta este derapajul, dar nu in sensul patologic psihiatric neaparat, ci in sensul unei patologii sociale. Este si o chestiune de educatie, si lupta pentru supravietuire, intoarcerea spre primitiv, spre legea talionului. Nu cred ca este un proces constientizat.

Problema este preluarea modelelor de rol: daca un copil vede un anumit model la parinti, il preia si asta ne va duce catre o generatie pentru care supraeul si standardele morale sa fie altele.

Si copiii pot fi depresivi?

Da si in cazul lor e si mai greu de diagnosticat. Pentru ca in cazul copiilor e si mai raspandita forma aceasta mascata, iritabila a depresiei. Ei creeaza probleme acasa, la scoala fara sa stie sa spuna ca in spate este o dorinta nesatisfacuta de iubire, de caldura, de protectie. Tot comportamentul se transforma intr-un contrariu prin care incearca sa atraga atentia. De aceea este si foarte greu de facut distinctia intre depresie si tulburarile reale de comportament.

Putem merge pe patologie comportamentala, cu pedepse, note scazute, cu riscul de a accentua depresia pana la gesturi extreme. Dar exista si riscul invers, de a cadea in capcana de a considera depresie ceea ce este un inceput de structurare dizarmonica de personalitate, adica adolescentul considerat depresiv sa fie cu adevarat lipsit de empatie si de capacitatea de rezonanta emotionala, inclinat spre fapte cu potential antisocial. Si atunci indulgenta da drumul unei patologii ulterioare grave.

Suprasolicitarea copiilor poate fi o sursa de depresie?

Avem doua extreme despartite de o prapastie: marea masa a elevilor, pentru care standardele scolare sunt foarte scazute, si zona de elita, foarte redusa numeric, copii care au standarde foarte inalte, uneori mostenite din familie. Ei sunt crescuti de mici pentru performanta si nu mai pot face o delimitare intre cat isi doresc ei aceasta performanta si cat este presiune din afara, a parintilor, a profesorilor.

Acestia sunt suprsolicitati. Nu fac fata decat cei care sunt temperamental nascuti pentru performanta sustinuta. Ceilalti se epuizeaza, infloresc de mici si prin clasa a 11-a, a 12-a, sau in primii ani de facultate se prabusesc. Parintele trebuie sa fie foarte atent la ce i se potriveste copilului si cand i se potriveste. E un acordaj foarte fin.

Unde se termina teritoriul psihologului, la moda in ultima vreme, si incepe cel a psihiatrului? Cand si unde ne ducem?

Sunt foarte multi psihologi, 12 - 17 mii. Oamenii prefera de multe ori sa li se adreseze pentru a evita stigmatul social, dar si pentru ca nu vor sa se considere pe ei insisi bolnavi. Psihologii clinicieni sau psihoterapeutii nu au insa competenta decat sa faca o evaluare, sa aplice o baterie de teste, pe care dau un buletin de analize. Ei reprezinta pentru psihiatru ceea ce reprezinta analizele de laborator pentru un medic internist, de exemplu.

Sigur ca un psiholog rafinat, cu experienta, poate sa abordeze si depresii usoare, cel mult de nivel mediu, sau o tulburare din spectrul anxios. Esecurile au pornit insa de la o evaluare insuficienta sau incompleta a psihologului si orice intarziere a tratamentului adecvat costa in durata episodului si in durata recuperarii. De aceea e mai bine sa existe si un consult psihiatric, chiar o munca in echipa psiholog - psihiatru.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...