Singurul lucru care ne face romani (Opinii)

Cine sunt romanii? Aia care...? Care ce? Care spun ca sunt patrioti de Ziua Nationala? Care spun ca sunt nationalisti? Care sarbatoresc, pentru ca avem nevoie de un simbol? Dar cei care spun ca nu le pasa de Ziua Nationala? Care spun ca nu o vor? Ca vor alta, ca nu vor deloc, ca nu mai inseamna nimic pentru ei, ca nu inseamna ceva pentru milioane de romani. Ce inseamna sa fii roman, in conditiile astea? Ce ne face romani?

Va spun eu. Nu e 1 decembrie, o sarbatoare despre care milioane de romani habar n-au. Ori macar nu stiu mai mult de doua lucruri. Si pe care maghiarii din Romania, adica 7% din populatie, n-o pot sarbatorii si nu se pot bucura de ea. Ceea ce, intr-un stat modern, bazat pe principii inalte, e un pacat. Nu e nici nu-stiu-ce echipa care aduce glorie Romaniei, nici vreo cantareata din Romania care "rupe topurile" pe afara, nu e mandria fata de o istorie pe care incercam sa ne-o vedem in culori cat mai roz si, inevitabil, mincinoase. Nu e faptul ca "suntem peste tot" in lume, ca, iata, acum suntem in "centrul lumii" dupa ce am intrat in UE si NATO. Nu.

Un singur lucru. Unul

Ce e, atunci?Singurul lucru care ne face romani - suntem cu totii in aceiasi oala, cu aceleasi amintiri si dureri. In aceeasi cloaca, ar spune multi. Sau provenim din ea, pentru romanii care s-au nascut si/sau traiesc in strainatate, dar au in memoria colectiva toate lucrurile astea, transmise de la parintii lor sau absorbite printr-o legatura identitara pe care n-ai cum s-o tai.

Avem "locurile istoriei" in mintea noastra. Avem miliarde de tone de amintiri impreuna. Dintre care, cel putin jumatate, reprezentand frustrarea noastra fata de o istorie care s-a jucat cu noi in dese randuri, fata de proprii conducatori care si-au batut joc de noi si mai des, dar, mai ales, fata de noi insine.

Pentru ca asta suntem. Suntem aia nemultumiti de noi. Nemultumiti de diferenta intre aspiratiile noastre, ca popor sau individuale, si ceea ce se intampla. Suntem aia dezamagiti nu de evolutia noastra, ci de faptul ca dam inainte cu viteza melcului.

Dam inainte trebuind sa aratam, inevitabil, tot gunoiul strans sub pres, despre care ni se spusese ca e cutie cu bijuterii. Si trebuind sa aratam micimea noastra fata de altii, conationali sau straini. Suntem aia care resimtim frustrarea si un pic de rusine mascata atunci cand vedem cum suntem vazuti in Occident. Ne doare ca, desi suntem cu un pas in el, nu putem fi inca "Occident". Ne doare diferenta si ne doare ca ni se arata diferenta.

Suntem aia care traim inconjurati de manele si mai ales de manelisme. Fie ca ne plac sau de displac. De caini si de multa delasare. De mult "lasa ba, ca merge asa".

Suntem aia care "l-au mierlit pe Ceausescu", vorba unei melodii. Care au trait sub Ceausescu sau, mai important, mai ales pentru cei tineri, traiesc inca efectele ceausismului si comunismului.

Si mai suntem aia

Suntem aia care, trebuie sa recunoastem, traim iesitul in strada la victoriile echipei nationale de fotbal si jucatul la Loto ca pe substitute ale increderii intr-un prezent care ne ofera alte tone de motive sa fugim de realitate.

Suntem aia care traim religia prea putin in interiorul nostru si prea mult la fasole si carnati sau la moaste care nu te vor ajuta sa-ti vindeci trupul, dar care te vor pacali sa-ti vindeci mintea. Pentru ca vrei sa crezi. Suntem aia care, indiferent ca am crede sau nu in Dumnezeu, vrem cu disperare sa credem in ceva.

Suntem aia care traim si religii laice, fara Dumnezei, dar cu excelente, fumigene substitute de Dumnezei. De salvatori. Suntem aia care i-am trait pe Iliescu, Constantinescu, Basescu si ceilalti sperand, de fiecare data, ca vom identifica un "salvator" printre ei. Fara sa stim ca mitul salvatorului e apanajul popoarelor ramase in urma, in care individualismul plesneste in fata unui comunitarism de saracie, teama si incertitudine care te face sa crezi ca nu esti suficient de puternic pentru a te salva singur.

Dar mai suntem si aia. Aia care tot mai spera si care tot dau inainte. Sau care au sperat odata. Aia care inca mai au constiinta unitatii, chiar prin faptul ca strigam lipsa de unitate. Care se bucura de lucruri marunte, usor adolescentine, cum ar fi ca femeile noastre sunt printre cele mai frumoase din lume. Nu ca n-ar fi. Care se bucura ca existam cand nu-stiu-ce stire de bine despre romani apare prin nu-stiu-ce ziar din strainatate.

Exact, dom'ne! Suntem exact catunul ala cu multi romani, ceva maghiari, ceva rromi si ceva din alte neamuri, in care ne mai strangem seara in fata singurului televizor, sa ne bucuram ca fata de la noi din sat prezinta meteo pe nu-stiu-unde. De frig ne strangem. Mai bem ceva. Sau macar asta e caricaturizarea ideala a unui prezent de care fugim de rupem. Spre un viitor mai bun, zicem noi.

Oricum, un lucru e sigur. Avem o gramada de amintiri comune. Bune sau rele, nu putem scapa de ele. Asta ne face romani.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...