Un popor de slugi? (Opinii)

Unde se termina diplomatia si incepe slugarnicia? Nu e o intrebare sa o pui romanilor, care, din cauza celor de le-au pus capastru, nu au decat o optiune: capul plecat, sabia nu-l taie.

Daca o fi vorba despre arta compromisului sau nu, nimeni nu stie. Pe ardeleni i-a invatat istoria sa-si ascunda gandurile, prin urmare aici, conspiratia e un modus vivendi chiar si acum, domnitorii de la sud de Carpati, cu putine exceptii notabile, si-au cumparat linistea cu bani grei, moldovenii s-au ascuns dupa vorbe, adapostul lor cel mai sigur.

Opinia majoritara este ca ne-am pitit cum am putut pentru a ne pastra fiinta nationala, si zice-se ca a meritat. Acum, insa, oare de cine fugim?

Ca sa vopseasca neputinta in culori usor de suportat pentru constiinta, romanii continua sa gaseasca nenorociri peste tot, in afara de propria gospodarie. Formal, nu-i mai ataca nimeni. Dusmanul cel mai lesne de identificat, Uniunea Europeana, are, culmea, si solutia pentru a i se opune inteligent. Doar ca inteligenta la un popor atat de incercat, neavand darul spontaneitatii, ramane undeva la periferia comportamentului. Urmarea? Invocam geografia, factor determinant al destinului, umplem bisericile cu traista deschisa si privim peste gard, sa nu ne fure cineva si saracia. Cum am mai doini fara dansa?

Spuneam ca adversarul care pare ca ne flamanzeste, Uniunea Europeana, ne aduce si solutia. Avem dreptul sa umplem pietele vestice cu produse romanesti, dar cum am putea-o face, de vreme ce nu reusim nici macar sa stam sub pomul de langa casa cu gura cascata, spre a ne indestula?

Ne zburda inca in minte cosmarul ceapeurilor, de-abia acum realizam ca faza cu "unde-i unul nu-i putere", care ne-a manat sa realizam tara dodoloata, ne poate pune mamaliga pe masa. Daca n-am fi noi acea mamaliga.

Nimic nu-l impiedica pe un primar de comuna sa caute pe Internet un coleg neamt ca sa-i ofere rosii ecologice, de pilda. Da, dar daca nu da statul ajutor, cum s-or coace ele?

Nu exista nicio initiativa locala de-a strange comunitatea la munca - plang pamanturile pline cu ciulini - si a strange din dinti un an, doi, pana se pune pe picioare si a trai din propriile brate, cu ajutorul banilor europeni. Au plecat tinerii la oras, iar copiii lor in alte patrii? Pai sa-i aducem inapoi. E greu, dar nici macar nu incearca nimeni sa le vorbeasca.

Si spleen-ul se ingroasa mereu, se adauga la lenea ancestrala, bratul isi pierde obisnuinta muncii. Ramane doar gura, care cere de mancare si, vazand ca nu primeste, se multumeste cu ce apuca.

N-am avut niciodata vointa, tot ce-am facut este sa rezistam. Si iata, suntem aici de 2000 de ani. Si la ce ne foloseste? Am avut mereu atat cat sa nu murim de foame, si le-am multumit tuturor ca ne-au lasat in viata. De bucurie, le-am sarutat mainile si cum ne-am intors cu spatele, i-am injurat.

Istoria doarme frumoasa peste un popor de stramosi viteji. Urmasii lor sunt bolnavi de teama si continua sa plece capul spre strachina cu pesmeti. Stomacul se umfla, vine o noua zi. Din cand in cand, vin alegeri cu mici, faina, ulei si galeti. Si promisiuni: o sa facem! Iar un raspuns inteligent - "o sa facem noi, nu va deranjati!" - nici nu intra in calcul. Fatalitate!

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...