Fata nevazuta a Bucurestiului: Oamenii baracilor si traiul la limita saraciei Fotoreportaj

Miercuri, 19 Martie 2014, ora 11:51
6515 citiri
Fata nevazuta a Bucurestiului: Oamenii baracilor si traiul la limita saraciei Fotoreportaj
Foto: Ziare.com

Intr-o epoca in care putini si-ar imagina ce inseamna sa traiasca fara utilitatile de baza, exista si oameni care se vad nevoiti sa isi duca astfel traiul si sa se adapteze pentru a nu simti diferentele dintre ei si restul lumii.

Se intampla si in Bucuresti, oras care de mai bine de jumatate de deceniu este o capitala UE. Pe strada Liviu Rebreanu din cartierul Titan, in apropiere de intersectia cu bd 1 Decembrie 1918, in magaziile unei foste piete agroalimentare, sase familii traiesc fara electricitate si fara apa curenta.

Practic, fiecare familie are cate o baraca ce nu masoara mai multe 10 - 12 metri patrati. In spatele fiecarui om de acolo exista cate o poveste, dar toti au un lucru in comun: au ajuns acolo pentru ca au ramas, din diverse motive, fara locuinta.

Este si cazul Mariei, in varsta de 56 de ani, care locuieste intr-o astfel de incapere impreuna cu concubinul sau si cu o catelusa de talie mica. Animalul l-a luat de la "o doamna care nu mai avea ce sa ii dea de mancare".

Desi este din Bucuresti, Maria nu a avut niciodata o locuinta pe numele ei. Parintii sai au avut locuinta, insa dupa Revolutie au vandut-o ca sa cumpere alta, dupa care au vandut-o din nou si tot asa, pana cand batranii au murit, iar urmasii lor, printre care si Maria, au ramas pe drumuri.

"Te vede mai bruneta, mai batrana, nu te ia la munca"

Fiecare s-a vazut nevoit sa isi gaseasca un acoperis deasupra capului. Asa a schimbat si ea mai multe domicilii, pana cand, neavand bani sa plateasca o chirie, a ajuns aici, in baraca din fosta piata de pe Liviu Rebreanu. La varsta la care multe femei incep deja sa se gandeasca la pensie, Maria munceste "cu ziua, la curatenie".

"Uite, mai ma duc si eu cu ziua, fac curatenie, sunt menajera. Pai ce sa fac? Ca nu mai e unde, ca te vede mai batrana, mai bruneta, nu te ia (la munca - n.red.). (...) Am lucrat si la Romani Criss, am fost coordonatoare pe proiecte, am atestat de mediator sanitar, asa cum ma vedeti pe mine. Am tinut seminarii, eu stiu tiganeste si romaneste si eram translatoare", povesteste Maria.

In perioada in care a lucrat pentru ONG-ul care lupta pentru integrarea si apararea drepturilor rromilor, Maria coordona o echipa de 10 persoane, mergea in zonele rau-famate din Bucuresti, impartea materiale informative, anticonceptionale si prezervative sau "le invata pe femeile rrome sa nu mai faca copii".

De cand s-a mutat in camaruta de pe Liviu Rebreanu, Maria si partenerul ei de viata, care lucreaza in constructii, au reusit sa adune cateva obiecte de mobilier, sa-si improvizeze o soba pe lemne si o plita pe care sa gateasca.

Cu televizorul conectat la baterii de masina

De asemenea, pentru ca nu au curent electric, conecteaza televizorul pe care l-au achizitionat la bateriile de masina pe care le incarca periodic. Spatiul este mic, dar bine gestionat.

"Si langa un gard daca stai, tot il dai cu var si stai in curatenie. Cine a putut si-a facut niste conditii aici, nu mari, ca nu e cine stie ce, dar macar sa stai in curatenie. Oriunde stai, trebuie sa simti ca traiesti intr-o casa", spune Maria.

Le fel s-a gospodarit si Mochi, care traieste impreuna cu partenera sa, Carmen, intr-o baraca la fel de mica, la cativa metri distanta.

Si in baraca lor exista o soba de metal care functioneaza pe lemne, un pat, niste mobila, un aragaz si, desigur, un televizor, pe care il conecteaza, la fel ca vecinii lor, la baterii de masina. Ca sursa de lumina mai folosesc lumanarile.

Inainte de a se muta cu actuala partenera, Mochi a fost cununat civil cu o alta femeie, in casa careia a locuit pana in momentul in care ea l-a parasit pentru un alt barbat si a vandut locuinta. "De atunci am ramas pe drumuri", povesteste Mochi, bucurestean la randu-i.

Fost muncitor necalificat, strangator de fiare "la cazane"

Povesteste ca in tinerete a lucrat ca "muncitor necalificat la uzina", insa din cauza ca nu si-a putut rezolva problemele cu documentele dupa ce a plecat din casa fostei sotii, nu are o pensie. Acum, la 65 de ani, merge sa adune fier vechi sau peturi de plastic "de pe la cazane" (tomberoane - n.red.), pe care le duce apoi la centrele de valorificare ca sa castige si el un ban.

Partenera lui actuala de viata munceste ca femeie de serviciu la scara de bloc din apropiere, iar cu banii pe care ii castiga impreuna si, cu ajutoarele pe care le mai primesc de la oamenii binevoitori, reusesc sa supravietuiasca. Cel mai mult isi doresc o pensie sau un ajutor social, oricat ar fi de mic, iar cea mai mare temere a tuturor celor de acolo este ca ar putea fi evacuati in orice moment.

In celelalte baraci locuiesc alte patru familii compuse din bunici, parinti si copii, reprezentanti ai mai multor generatii, toti la fel de lipsiti speranta, care traiesc de pe azi pe maine, recicland fier sau plastic.

Ce si-ar dori: "Nu lux", dar macar niste case din care sa nu-i scoata nimeni

Locuitorii din baracile de pe Liviu Rebreanu sustin ca terenul ar apartine primariei si ca nu poate fi dat mai departe decat prin concesionare. Chiar si asa, ei sustin ca investitorii nu ar fi interesati sa preiea terenul de pe locul fostei piete din cauza sistemului de canalizare de sub pamant, care nu permite realizarea unei constructii cu fundatie, ci cel a unei piete cu tarabe, asa cum a fost inainte.

Oamenii sustin ca cei de la primarie le-au spus doar sa nu faca mizerie si sa nu-i deranjeze pe locuitorii blocurilor din jur, ceea ce nu s-a intamplat. Dimpotriva, locatarii imobilelor din apropiere sunt intelegatori cu cei din baraci si ii ajuta mereu cu ce pot.

Totusi, nu este suficient, iar toti sustin ca cel mai mult si-ar dori sa li se ofere niste locuinte sociale, "nu lux", ci un acoperis sub care sa poata trai decent si de unde sa fie siguri ca nu ii scoate nimeni.

Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#reportaj rromi oameni saraci, #locuitori trai saracie Bucuresti, #locuitori baraci Titan Bucuresti , #rromi