Cantacuzino, cronica unei morti anuntate prea des (I)

Cel mai bun lucru ce i s-ar putea intampla Institutului Cantacuzino ar fi sa fie ascultat si lasat in pace. Pe acest subiect s-au scris tomuri intregi, nu toate la obiect, nu toate onest prezentate.

Cine vrea sa inteleaga situatia de acum a Institutului Cantacuzino trebuie sa inteleaga conceptul dupa care acest institut a luat fiinta, acela de institutie de utilitate publica strategica.

Abordarea publica a mers pana acum de la lacrimi si cainari pana la furie si cautarea de vinovati, a trecut prin indignare, resemnare, exasperare, dezinteres si cate si mai cate. Institutului Cantacuzino i s-a cantat prohodul nu o data, ci in mod repetat si cu sobor extins de preoti.

Putini sunt cei care stiu, de exemplu, in spatiul public, ca Institutul Cantacuzino a fost lasat sa se descurce pe cont propriu inca din 1991, daca nu cumva din anii '70 ai secolului trecut, atat din punct de vedere financiar, cat si din punct de vedere al suportului politic si legislativ, cerandu-i-se in acelasi timp rezolvarea unor probleme ce tin strict de viziunea strategica pe termen lung a guvernantilor.

Asta nu a insemnat ca "perla cercetarii romanesti" nu a fost folosita drept cal de bataie, burete pentru absorbit voturi si instrument de acumulare de capital politic de catre absolut toti cei care s-au perindat la butoanele acestei tari.

Cand Geoana perora despre 5 milioane de doze de vaccin gripal, Boc supralicita la 10. Ce mai conta ca volumul maxim teoretic era de 1,5 milioane? Ce mai conta ca in fapt nu exista o piata reala pentru asemenea cantitati? Cand se umfla vena teoriei conspiratiei, ministrul de serviciu raporta mincinos sume fabuloase date de la buget pentru scaparea institutului din ghearele animalelor de prada.

Cand Ponta juca in mod prefacut cartea pariului cu Nicolaescu, eminentele maronii de la PSD isi frecau deja mainile de bucurie, la gandul atuului ce va sa vina, pastrat pentru cand Nicolaescu va cere Ministerul Finantelor. Cand se sesizau eroii capitalismului de cumetrie, se cautau vinovati printre cei care au mentinut institutul pe linia de plutire in toti acesti ani.

Nu se termina bine un scandal legat de ministrul X, ca incepea un scandal despre directorul Y, uitandu-se, de cele mai multe ori, ca directorii "plini" ai Institutului Cantacuzino au fost, mai toti, numiti politic si linsati politic, iar ca acestia, de regula, au prea putin de-a face cu starea de fapt a cercetarii si productiei realizate in institut si prea putine urechi pentru opiniile avizate.

Lucrul care a lipsit cu desavarsire in toti acesti ani a fost insa asumarea de catre minister a strategiei intocmite de capetele limpezi de la Cantacuzino. Cati vor fi stiind oare ca strategiile prezentate guvernelor succesive zac prin cine stie ce sertare si ca putinii directori care au avut curajul sa puna degetul pe rana au fost pur si simplu trimisi acasa (vezi cazul profesorului Combiescu, pe vremea guvernarii Nastase)?

Nimic nu a fost precupetit in acest razboi mediatic, nici macar introducerea in CSAT a problemei Institutul Cantacuzino si nu o data, ci de doua ori. Vizite, lacrimi, declaratii patriotarde, oftat si ridicari din umeri, cam asta este tot ce-a primit Institutul Cantacuzino din partea decidentilor.

Realitatea suparatoare este ca perceptia publica despre Institutul Cantacuzino a fost poluata de atat de multe teorii mixte, scenarite scrantite si dramolete politice, incat acum unul dintre putinele lucruri oneste pe care le putem intreprinde este sa facem recurs la fapte, unele de culise, si sa incercam sa demontam manipularea sistematica executata timp de 25 de ani de tranzitie, care a nesocotit realitatea. Pe scurt, prapad marca romaneasca originala.

Ca ochii mafiei imobiliare or fi atintiti asupra Institutului Cantacuzino nu poate nimeni intreg la minte sa nege. Avem exemplul edificator al entitatii similare, Institutul Pasteur.

(Apropo, daca Initiativa Prelungirea Ghencea vrea sa-l convinga pe Oprescu sa faca parc in zona serelor Ghencea, poate n-ar fi rau sa ceara la Agentia Domeniilor Statului lamuriri si despre terenul "Fermei Boja", care a apartinut candva Institutului Pasteur).

Ar fi poate un amanunt interesant de aflat ca terenul din Baneasa al IC este donatie din partea Casei Regale si ca orice schimbare a utilizarii este pasibila de invalidarea actului de donatie.

Ca Institutul Cantacuzino concureaza pe piata libera cu alte mari firme producatoare de vaccinuri este un fapt. La fel de adevarat este ca intreaga piata de vaccin gripal cel putin teoretic disponibila pentru noi insumeaza vreo 5 milioane de euro pe ansamblu. La sumele vehiculate de marii competitori ai Cantacuzino, aceasta piata este maruntisul de pe fundul buzunarului.

Sa identifici insa dificultatile in care se zbate Cantacuzino astazi doar cu interesele de grup ale mafiei imobiliare sau de sforariile trase pe pietele farmaceutice ar fi o copilarie.

Poate ar trebui sa realizam odata pentru totdeauna ca mafia, putand cu liniste introduce aici unele corporatii, isi desfasoara totdeauna si oriunde activitatile doar in stransa legatura si cu ajutorul statului.

Un stat in care coruptia este la fel de periculoasa, cel putin, ca si sfanta prostie sau incompetenta. Corporatii hraparete si rechini imobiliari exista peste tot in lume. Politicieni incompetenti sau rauvoitori de asemenea. Nu stiu cum se face ca la noi le merge de minune amandurora! Combinatia dintre acestea doua este un amestec letal pentru orice oaza de normalitate.

Problema trebuie pusa asadar in termeni de strategie de securitate, dar nu la modul panicard de pana acum, ci la modul geostrategic.

Daca punem mana in foc pentru apartenenta Romaniei la o Europa unita organic, ne putem bate joc in continuare de IC. Europa are deja capabilitati extinse de productie de seruri si vaccinuri de stricta utilitate, la standardele si normele adecvate.

Daca avem cea mai mica urma de indoiala ca la un moment dat nu vom ramane singuri in fata unei amenintari epidemiologice, din varii motive care pot include si "luatul pe nepregatite", ce mai chichirez galceava? Raspunsul cred ca si-l da fiecare in parte cum poate mai bine. Oricum, cred ca doar unul dintre raspunsuri include si o componenta numita intelepciune.

Nu mai devreme de toamna anului trecut, Institutul Cantacuzino s-a aflat din nou in mijlocul unui imens scandal de presa. O stire "pe surse" (asa se numesc pasamite acum informatiile furnizate de un trib politic impotriva celuilalt) scapata initial la Antena3 si livrata prieteneste la Digi TV a pregatit cinic terenul pentru un nou prohod mediatic, unul la care ceva comentatori "dezinteresati" au adus fiecare cate un gavozd pentru cosciug.

In cele din urma, s-a dovedit a fi nimic altceva decat o alta manipulare politicianista, a cata oare?, in cadrul careia ceva baieti destepti din politica, presa si servicii si-au mai impartit cu darnicie si in vazul lumii traditionalele ciomege.

Istoria neromantata a acestei ciomageli publice, caci altceva semnificativ nu se poate spune ca a fost, e simpla. In cadere libera fiind din cauza dezastruoaselor politici si nesfarsitelor scandaluri de coruptie, Guvernul Ponta s-a hotarat sa mai stoarca ceva capital de imagine si pe tema Institului Cantacuzino.

Mult invocata, ani de-a randul, "salvare" ascundea un calcul politic rece, asa cum a fost cazul intotdeauna in ce priveste aceasta problema. Ponta a "salvat" o data Cantacuzino in anul 2013, prin HG 320, care n-a fost insa niciodata aplicata (paradoxal, o nimerise pe aproape cu strategia cat de cat corecta, dar n-a bagat de seama).

Pe scurt, Serviciul de Interes Economic General, SIEG, nu a trecut de comitetul interministerial si oricum Ministerul Sanatatii a refuzat sa transfere SIEG la MEC, cum era planul.

Cum interesul real al lui Ponta era in fapt privatizarea Institutului (dupa modelul defunctului Institut Pasteur, probabil), l-a lasat pur si simplu pe naivul ministru Nicolaescu sa-si franga singur gatul, jucand fatarnic cartea unui fictiv pariu pe care el, primul ministru, ar fi fericit sa-l piarda in favoarea ministrului Sanatatii.

Pariul, ati ghicit, era din nou si pentru a cata oara salvarea perlei cercetarii romanesti. Toata lumea stia, asa cum au stiut toti cei care s-au perindat la Ministerul Sanatatii, ca liniile de fabricatie ale acestei institutii nu erau capabile, pentru moment, sa produca vaccinul gripal la standardele cerute de Agentia Europeana a Medicamentului.

Absolut toate loturile de vaccin gripal puse pe piata de Institutul Cantacuzino au avut un nivel de endotoxine in jurul valorii de 200 de unitati pe mililitru, o valoare de altfel acceptata ca normala de institutia echivalenta din SUA.

Ca n-a spus-o nimeni public, asta e o alta mancare de peste. Ponta a fost perfect constient de acest aspect, asa cum, nu ma indoiesc, a fost si ministrul Nicolaescu.

Teatrul ieftin cu datele care nu au fost transmise la minister de Agentia Nationala a Medicamentului nu poate convinge, cat timp datele despre loturile de vaccin sunt stocate nu de ieri, de azi, ci de ani buni! Nu degeaba s-au racit atatea guri cerand investitii in liniile de productie, care sa faca fata normelor stringente impuse de CE, incepand cu anul 2007, odata cu integrarea.

Doar ca, vedeti dumneavoastra, coalitia USL incepuse la sfarsitul anului 2013 sa scartaie, iar un astfel de rateu magistral urma sa fie moneda forte pentru momentul in care pretentiile ministrului Sanatatii ar fi vizat, sa spunem, Ministerul Finantelor (fapt care explica si niste intrebari legate de intarzierea momentului in care a fost detonata "bomba" de presa, daca o mai fi si aceea presa, cea care sta cu mana intinsa la "servicii" pentru un subiect mai de Doamne-ajuta).

Asa ca Ponta a jucat rolul pe care-l stie cel mai bine, cel de inconstient vesel, iar la momentul oportun a apasat pe butonul numit Agentia Nationala a Medicamentului, care a iesit pe piata cu teribila valoare de 3.000 de unitati de endotoxina a proaspatului lot de vaccin gripal, uitand sa mentioneze ca metoda folosita, prin echivalare cu metoda standard, ar fi dus la o valoare de 200 de unitati pe mililitru.

Unde mai pui ca o doza de vaccin nu are un mililitru, ci o jumatate! Doar pentru cunoscatori, nivel de endotoxina nu-i acelasi lucru cu nivel de endotoxicitate. Ma gandesc ca merita precizat, pentru atenuarea impactului artistic si cresterea gradului de rigurozitate stiintifica, daca tot vorbim despre chestiuni ce implica mai degraba stiinta decat arta senzationalului.

Dar despre toate acestea, precum si alte dragalasenii ale guvernantilor mai vechi si mai noi, intr-un articol viitor.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...